Petre Mihai Băcanu se numără printre puținii jurnaliști care au făcut istorie, și nu doar pe cea a presei. A fost eliberat din închisorile comuniste în 22 decembrie 1989, fiind condamnat pentru scoaterea unui ziar clandestin anticomunist cu mesaje subversive.

Invitatul lui Dan Andronic și Mirel Curea în emisiunea Contrapunct de vineri a dat informații exclusive despre acel act de curaj extrem de rar întâlnit în timpul dictaturii Ceaușescu.

Jurnalistul Petre Mihai Băcanu are un CV impresionat: a scris milioane de știri și mii de articole, dintre care o bună parte investigații, după cum a mărturisit în studioul EVZ-Capital.

Eliberat din închisorile comuniste pe data Revoluției din Decembrie, 22 decembrie 1989, acesta avea să preia frâiele unui cotidian de referință, „România Liberă”, contribuind substanțial la democratizarea României și la promovarea libertății de expresie.

Arestat pe 24 ianuarie 1989

Invitatul și-a început cariera la una dintre cele mai importante reviste culturale ale epocii, „Amfiteatru”, condusă de Ion Băieșu și unde a colaborat cu nume ca Ana Blandiana sau Fănuș Neagu.

Invitat de jurnaliștii EVZ să relateze episodul incredibil cu tipografia clandestină, un gest de foarte mare curaj în timpul Securității ceaușiste, Petre Mihai Băcanu a subliniat că era o echipă care lucra la viitorul ziar. Era undeva într-un apartament minuscul din cartierul Pajura, în care totuși încăpeau 15 oameni, dintre care unul filma. Însă data de 24 ianuarie 1989 avea să schimbe totul.

„Simțisem cam de vreo două săptămâni, simțise și Anton Uncu în spate în troleibuz un filaj. În 24 ianuarie am hotărât să mutăm tipografia. Tipografia cu totul încăpea într-un portbagaj. Erau niște foi de tip manifest, dar el în sine era conceput ca un ziar.

Ideea noastră era să uimim regimul că și ziariștii zic ceva. Conținutul era clar contra regimului”, relatează jurnalistul.

„Am zis că domne, lumea nu mai suportă”

Însă momentul culminant va avea loc în noaptea acelei zile fatidice, când acesta este arestat alături de colegii cu care lucra la ziarul-manifest.

„Au dat buzna noaptea pe la unu, tipic arestărilor de noapte. Am simțit că sunt după mine, dar nu îmi imaginam că o să ne ia așa de repede. Știam ce va urma. Noi am încercat să discutăm cu foarte mulți. Eu am discutat cu foarte mulți din redacție (n.red. – România liberă). Am discutat și cu mulți din afară.

Am contribuit la fondarea Salvamontului, am vorbit și cu ei, sunt niște oameni aparte. Și am zis că dacă nu ne-a turnat nimeni până acum… Am zis că domne, lumea nu mai suportă. Practic ne-a turnat un doctor de la Pitești, deși îi făcusem foarte mult bine, pe care l-am acroșat pentru difuzare când eram foarte aproape cu foaia. Nu am apucat să o tragem decât pe o parte. Nu a fost simplu culegeam literele cu mâna.

Ștefan Maier (n.red. – secretar general de redacție la România Liberă) găsise o formulă să tipărim pe calculator, dar ne-am dat seama că și acelea sunt înregistrate și au amprente de la defecte”.

Bătut în beciurile Securității de călăul lui Gheorghe Ursu

Dus în arestul Securității, Petre Mihai Băcanu avea să se confrunte cu anchete dure, epuizante, în care s-a confruntat cu bătăile.

„Uitați cum arată un deget strivit și câte și mai câte. Aveau un bătăuș de serviciu, cel care l-a snopit în bătaie și pe Babu Ursu (n.red. – inginerul Gheorghe Ursu, omorât în bătaie de Securitate în deceniul 8). Le spuneam ce vreți să mai aflați, că noi am recunoscut ce am făcut. Pedeapsa putea să fie de la 10 ani la glonț”, specifică invitatul.

Acesta a mai povestit că înainte de a fi arestat alături de colegii săi, pusese la cale un plan împreună cu Anton Uncu ca în caz de ceva, „să inflameze Occidentul„. Au avut ideea să apeleze la corespondentul în România al cunoscutului ziar sovietic Izvestia, Volodin.

„A venit Makarov de la noi, care știa rusește. Petrică, e unul Volodin interesat, dă-i și tu câteva știri. Ne-am văzut de trei ori, vreo 20 de minute în total, l-am testat. N-a marșat prea tare, un singur lucru ne-a zis că ar trebui să ne mișcăm și noi.

Cum s-au răzbunat comuniștii pentru pista falsă Volodin

Ei (n.red. – securiștii) au dat o amploare fantastică, crezând că am fi cumva în slujba KGB-ului, după ce ne trecuse prin Mossad, prin CIA. M-au trezit noaptea, am dedus că și colegii erau anchetați pe tema Volodin. Uite, Uncu a recunoscut că-l cunoaște și că s-a întâlnit cu el la Ambasadă.

Eu recunoșteam că l-am întâlnit, dar nu că aș fi în slujba lui Volodin. M-au pus să dau o declarație cu tuș negru pe hârtie velină, mi-am dat seama că e pentru undeva mai sus. Am povestit exact ce a fost, însă anchetatorului nu prea îi plăcea declarația mea.

Atunci mi-a venit ideea să-l uluiesc. Am spus, da domne, am discutat și Volodin ne-a promis un Ghost, namila de rotativă. O rotativă Ghost are 400 de tone. Anchetatorul a mușcat și nu m-a mai scos la anchetă vreo 4-5 zile. Când m-au scos am încăput pe mâna lui Pârvulescu (n.red. – bătăușul), un ochi nu îl mai deschideam.

Mi-a zis atâta: dacă mai faci o singură dată o chestie ca asta, nu mai ieși de aici. Am înțeles că își mâncaseră papara. Iar bietul Uncu ne-a arătat după Revoluție niște dinți, îi avea pitiți în tivul hainei”, a mai relatat Petre Mihai Băcanu în studioul EVZ-Capital.