În foamea sa de bani, statul român pare să nu mai țină cont de nimic. Nici de propriile legi și nici de faptul că, până la urmă, principala sa sursă de venit, clo;ca cu pui de aur, o reprezintă companiile din mediul privat. Este una dintre concluziile care pot fi trase citind ordonanța de urgență care modifică legea 85/2014, a insolvenței.
Introducerea posibilității ca debitorii să fie executați silit chiar și în cadrul procedurii insolvenței poate ajuta statul să își recupereze mai repede o parte din creanțe, însă condamnă la moarte sigură mii de firme. De altfel, această modificare a luat prin suprindere până și specialiștii în domeniu, care spun că este o măsură care contravine însăși sensului de bază al insolvenței, acela de a permite debitorului să își revină, prin scutirea de la plata datoriilor pentru o perioadă de timp.
“ În primul rând, vorbim de introducerea posibilității de a declanșa, în anumite condiții, executarea silită pentru datorii cu o vechime mai mare de 60 de zile. Această modificare contravine scopului procedurii insolvenței, și anume, acela de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului, încalcă principiul concursualismului și pe cel al suspendării automate a oricăror executări silite ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență.”, au explicat, pentru Capital, reprezentanții CITR Group, unul dintre cei mai mari jucători din domeniul insolvenței.
Și asta nu este totul pentru că firmele cu probleme nici măcar nu vor mai putea ajunge să își ceară insolvența, dacă nu îndeplinesc o nouă condiție impusă în folosul pe termen scurt al aceluiași stat. Pe termen lung, îsnă, spun specialiștii consultați de noi, este o măsură care va afecta nu doar firmele cu probleme ci întregul mediu economic românesc.
“Prin amendarea legii se menține valoarea-prag în situația cererii formulate de creditori, însă, în cazul în care cererea este formulată de debitor, pe lângă pragul de 40.000 de lei, se reglementează și condiția suplimentară ca ponderea creanțelor bugetare să fie sub 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului. Ideea introducerii unei valori-prag diferențiată după titularul cererii de deschidere a procedurii este neinspirată. Toate prevederile legii insolvenței au drept scop protejarea creditului, ca și valoare, care permite realizarea cu anumită certitudine a obligațiilor contractuale. Odată cu instituirea acestei condiții a dublului prag, un debitor nu își va putea cere insolvența chiar dacă el reprezintă un pericol pentru mediul economic, în cazul în care creanța bugetară are o pondere mai mare de 50% din totalul datoriilor. Prevederea păcătuiește ca și claritate întrucât debitorul are obligația să solicite deschiderea procedurii, iar nu dreptul de a face acest lucru.”, apreciază Stan Tîrnoveanu, senior partner al casei e avocatură ZRP și unul dintre pionierii insolvențelor în România.
Statul și-a dat lege cu dedicație
De altfel, în ansamblul lei, ordonanța care modifică legea insolvenței nu face decât să acorde noi facilități creditorului bugetar (statul) care și așa avea o seamă de priorități în raport cu debitorii și creditorii privați.
“Se urmărește creșterea încasărilor la bugetul de stat și eficientizarea mecanismelor de urmărire și acoperire a creanțelor bugetare. Interdicția debitorului de a depune o cerere de deschidere a procedurii de insolvență în ipoteza în care cuantumul creanțelor bugetare este mai mare de 50% din totalul declarat al creanțelor. debitorului, posiblitatea conversiei creanțelor bugetare în acțiuni, cu acordul creditorului bugetar, posibilitatea cesionarii creanțelor bugetare, precum și posibilitatea, pentru creditorii bugetari, de a aprobă planuri de reorganizare care prevăd plata creanțelor bugetare într-un cuantum redus față de valoarea creanței înscrisă la masă credală ar putea fi privite că modalități de susținere a creditorilor bugetari în recuperarea creanțelor declarate. Procedura insolvenței este una colectivă, concursuala, unitară, ce presupune, atunci când este posibil, acordarea unei șanse debitorului de redresare eficientă și efectivă a activității sale. Or, în contextul în care legiuitorul a urmărit o eficientizare a modalităților de recuperare a creanțelor bugetare prin noile prevederi, schimbările aduse prin OUG nr. 88/2018, în anumite contexte procedurale, ar putea conduce la dezavantajarea debitorilor și creditorilor privați, în funcție de interesul urmărit de aceștia în procedura.”, explică, pentru Capital, și Mihai Popa, partener al Mușat și Asociații, coordonatorul departamentului de resctructurare și insolvențe.
Referindu-se și la prevederea care permite statului să cesioneze propria creanță către un terț privat su tot de stat, Stan Tîrnoveanu concluzionează că principalele modificări ale legii sunt o formă de suprareglementare, în cel mai bun caz.
“ În realitate, cred că nu ar fi fost nevoie de reglementări speciale în legea insolvenței nici cu privire la cesiunea creanțelor bugetare și nici cu privire la reorganizarea debitorului cu plata creanțelor bugetare de peste 50% sau mai puțin din totalul datoriilor. Aceste modificări sunt reglementări specifice recuperării de creanțe dezvoltate în capitolul XII din Codul de procedură fiscală – Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalităţi. Prin amendarea art. 133 din Legea insolvenței, iar nu a Codului de procedură fiscală, procedura reorganizării societăților va putea deveni suficient de contencioasă astfel încât să nu își atingă scopul. “, declară partenerul senior al ZRP.
Totuși, modificarea legii insolvenței poate avea și o parte bună, necesară, pe care o remarcă specialiștii de la CITR Group.
“Unele modificări aduc pe o poziție de egalitate creditorul fiscal și precizăm aici posibilitatea ca prin planul de reorganizare să se poată propune conversia creanțelor bugetare în acțiuni sau opțiunea ca, în unele condiții, creditorul bugetar să poată cesiona creanța pe care o deține.”, ne-au explicat aceștia.
Principalele modificări aduse legii
- posibilitatea că un creditor, titular al unei datorii cumulate în perioada procedurii de insolvență, care are vechime mai mare de 60 de zile, să poate începe executarea silită împotriva debitorului;
- actualizarea cadrului legal aplicabil regimului de solvabilitate Solvency ÎI – Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare pentru caracterizarea stării de insolvență a societății de asigurare/reasigurare;
- încercarea de a responsabiliza administratorul judiciar în exercitarea atributiei de supraveghere; acesta va trebui, pe de o parte, să avizeze prealabil atât măsurile care implică patrimonial debitorul, cât și pe cele menite să conducă la reorganizarea activității acestuia, iar, pe de altă parte, să urmărească măsurile avizate printr-o supraveghere continuă a operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
- când cererea de deschidere a procedurii de insolvență este formulată de către debitor, se adaugă o condiție suplimentară pentru deschiderea procedurii și anume, cuantumul creanțelor bugetare să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului;
- a fost eliminat un potențial conflict între interesele creditorilor și cele ale debitorului, legiuitorul interzicând desemnarea că administrator special o persoană fizică sau juridică ce are și calitatea de creditor;
- mențiunile ce trebuie cuprinse în raportul lunar au fost extinse, sens în care, administratorul judiciar va arată și modul de îndeplinire a atribuțiilor legate de urmărirea operațiunilor efectuate în baza avizului prealabil, precum și informații privind respectarea obligațiilor fiscale, cele referitoare la obținerea sau necesitatea actualizării autorizărilor/autorizațiilor pentru desfășurarea activității și a actelor de control încheiate de organe de control;
a fost introdus un termen de 10 zile pentru analiză, de către administratorul judiciar, a cererilor de plata pentru creanțele născute ulterior datei deschiderii procedurii de insolvență, în acest fel asigurându-se soluționarea cererilor de plata cu celeritate, în contextul în care, în practică, există situații în care fie se întârzie soluționarea unor astfel de cereri, fie acestea nu primesc niciun răspuns;
creanțele fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat și a cărui executare silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă vor fi admise la masă credală și înscrise sub condiție rezolutorie până la finalizarea contestației de către instanța de contencios administrativ;
