Andrei Șerban, unul dintre cei mai importanți creatori de artă teatrală din lume, a observat că omul contemporan nu mai este preocupat de valoarea de adevăr a vieții sale, în sensul pe care Platon sau Socrate îl dădeau acestui concept.

Trăim din ce în ce mai puțin calitativ

În opinia sa, societatea actuală și influența crescândă a ideologiilor extremiste cum ar fi cea neomarxistă, progresismul sau opusul său, extremismul de dreapta, dar și goana după materialism îi obturează individului puterea de a se cunoaște pe sine. De asemenea, îi afectează capacitatea de a discerne că se atentează la individualitatea sa și la rolul său în societate.

„Trăim din ce în ce mai mult cantitativ, din ce în ce mai puțin calitativ. Trăim într-o minciună, nu credeți? Trăim prea mult în iluzie și prea puțin în adevăr. Trăiesc în minciună în sensul că prefer să nu văd adevărul. Dacă văd ceva că e absolut adevărat, cum pot să primesc șocul ăla și să nu mă zdruncin?

Și atunci spun: azi știu că nu caut adevărul, dar mâine am să-l caut. E această boală a lui mâine, am să-mi rezolv problemele mâine. De ce sunt aici? De ce trăiesc? Care este scopul vieții mele? Sunt întrebări atât de adânci și îmi ia timp, nu îmi găsesc liniștea, sunt mereu agitat, nu găsesc niciodată timpul să spun Stop. În cazul ăsta cu mine însumi, văd că de fapt ocolesc adevărul”, a declarat Andrei Șerban.

Influența nefastă a televiziunii

O altă cauză a crizei actuale este, în viziunea cunoscutului regizor de teatru, influența nefastă a televiziunii, în care vede în mod primordial „minciună, teamă și iubire de sine”.

„Ce primim de la televizor, și asta e un fel de indiciu al vieții că suntem mințiți, e minciună pe de o parte, e teamă pe de altă parte și e iubire de sine”, a argumentat Andrei Șerban.

O soluție pentru a te smulge din acest cerc vicios în care te pierzi fără să realizezi, consideră Andrei Șerban, este aceea de a-ți pune necontenit întrebări. „În clipa în care spun știu, ceva a început să moară. (…) Ai nevoie să te pierzi, să mergi pe drumuri greșite”, a mai spus regizorul.

Teatrul e salvarea pentru mine

În context, cunoscutul artist a mărturisit că teatrul este pentru el o terapie ideală.

„În teatru dau, dar și primesc. Atunci când primesc ceva (n.red. – din partea publicului), mă hrănește. Sigur că e obositor, sigur că primesc din ce în ce mai puțin, am și eu o vârstă. Toată viața am lucrat ca un nebun și nu m-am bucurat destul de viață, recunosc. E momentul să mă bucur, cam târziu, dar totuși revin mereu în teatru.

Pentru mine e salvarea pentru a ieși din marasmul depresiei care este viața noastră a tuturor și a temei, a fricii, a minciunii în care trăim. Ca să ies din asta, să mă purific trebuie să merg în lumea mea”, a conchis Andrei Șerban în studioul EVZ-Capital.