În cadrul podcastului „România lui Cristache”, sociologul Marius Pieleanu s-a pronunțat cu privire la acordul întârziat al Ucrainei în raport cu lucrările pe canalul Bîstroe din Delta Dunării. Acesta a subliniat că situația în care se află Ucraina este una fără precedent, motiv pentru care autoritățile de la Kiev „nu mai știu să se poarte cuviincios”.
E o presiune publică
„În primul rând, decât deloc, mai bine mai puțin – ne-au dat un acord. În al doilea rând, este foarte important să contextualizăm situația în care România și Ucraina se află. Demersul diplomatic al României este unul corect, avem o Deltă a Dunării pe care trebuie să o protejăm.
La nivel diplomatic ne-am mișcat bine – am cerut lămuriri și așa mai departe. Și la nivel guvernamental ne-am mișcat bine pe linie de Minister al Transporturilor. Și dacă vreți o informație mică, amabasadorul Ucrainei în România a avut inițal o atitudine destul de sfidătoare, ceea ce nu este în regulă”, a punctat Marius Pieleanu.
„Putem să-i înțelegem pe ucraineni – când te afli în situație de război, când rușii sunt pe teritoriul tău, când curg bombele la geam, poate că nu mai ști să te porți cuviincios. Ne place sau nu, Ucraina va rămâne acolo, nu știu cu ce dimensiune, cu câtă populație, dar cu siguranță vom avea graniță cu Ucraina și după ce acest război nenorocit se va sfârși într-un fel sau altul
Acum suntem într-un aparent blocaj, pentru că autoritățile din România vor să-și facă treaba – e o presiune publică, a jurnaliștilor, e și obligația lor, e interesul național să protejăm Delta. Ucrainenii au profitat de chestiunea războiului, această oportunitate negativă, pentru a-și mări canalul navigabil, pentru a fi independenți de noi în ceea ce înseamnă businessul, economia, și mai ales în ceea ce privește transportul de armament, de muniție, de militari pe canalul Bâstroe”, a relevat sociologul la podcastul „România lui Cristache” de pe canalul de youtube Hai România!
Problema drepturilor minorităților poate fi amânată până la terminarea războiului
„Toate problemele legate, de pildă, de protejarea drepturilor minorităților, probleme legate de granița Ucrainei, de multiculturalismul care există sau nu în Ucraina pot fi amânate până la terminarea războiului, până după ce Ucraina iese cumva învingătoare din această poveste. Nu sunt suficiente pentru a-i întoarce spatele. Adică dacă ai o problemă puncutală, precum cea legată de canalul Bâstroe, poți să-i înțelegi.
Ce trebuie să facă România acum este să ajute necondiționat o țară aflată în război, o țară aflată la graniță. S-ar putea să fie nevoită să ajute complet necondiționat un popor – poporul român care se cheamă Republica Moldova conjunctural și întâmplător, eu sper că nu pentru mult timp.
România națională nu are legătură cu România politică. La nivel de instituții a fost un consens, nu am auzit o instituție care să deraieze prin poziția sa publică. Nici Ministerul Afacerilor Externe, nici Președinția României, cei doi poli care sunt principalii făuritori de politică externă a României”, a explicat Marius Pieleanu.
Relațiile dintre România și Ucraina până la război
Marius Pieleanu a adus în discuție și relațiile între România și Ucraina, care nu au fost dintre cele mai bune până la declanșarea invaziei militare ruse împotriva Ucrainei.
„Este un gest imperalist ce au făcut ucrainenii. Desigur Ucraina a fost o republică sovietică. Nikita Hrușciov a fost secretarul general al Partidului Comunist Ucrainean, părinții lui au fost de acolo. Dar este dreptul fiecărei națiuni la autodeterminare.
Că românii nu au neapărat o părere bună despre ucraineni, e corect. Dar sigur sunt motive istorice. Noi nu ne-am oprit la Nistru, ci la Stalingrad și la Cotul Donului și ne-au măcelărit. Ei nu or să uite. Acolo am trimis evreii din România, în Transnistria cu precădere și au niște amintiri acolo.
Mulți sunt indignați că au fost mitingurile acestea la Chișinău ale lui Șor. Am văzut o persoană de vârstă a treia care spunea «Noi nu vrem cu România!». Eu îi înțeleg, sunt acolo de mai mult de jumătate de secol, de 70 de ani. Nu aveam ce face, sunt deja trei generații, soociologic vorbind, care au crescut într-un mediu în care s-a vorbit limba rusă oficial, s-a gândit în limba rusă, s-a citit Tolstoi nu Rebreanu. Despre asta vorbim”, a relatat sociologul.
