La nivel mondial, în fiecare minut, sunt diagnosticate aproximativ 20 de noi cazuri de demență. În România, 311 mii de pacienți suferă de o formă de demență, însă Organizația Mondială a Sănătății avertizează că, în următorii 30 de ani, prevalența acestei boli s-ar putea tripla. Doctorul Bianca Nițu spune că „Majoritatea factorilor de risc asociați demenței țin de stilul de viață. În mare măsură suntem răspunzători de calitatea memoriei noastre”. Cât costă tratamentul lunar împotriva demenței?
Demența reprezintă un sindrom clinic caracterizat printr-o deteriorare cognitivă globală care implică un declin față de nivelul anterior de funcționare și care este frecvent precedat sau însoțit de simptome psihiatrice (anxietate, depresie, apatie). Funcțiile cognitive afectate în mod frecvent în demențe sunt memoria, orientarea, atenția, capacitatea de învățare, limbajul, gândirea, judecata, precum și funcția executivă (planificare și organizare).
Ce este demența și cum ne ținem creierul în formă
Am stat de vorbă cu Dr. Bianca Nițu, medic specialist neurologie în cadrul Clinicii Neuroaxis, despre cele mai cunoscute forme de demență, factori de risc și cele mai la îndemână soluții pentru a ne antrena creierul să rămână „în formă”.
Î: Care sunt cele mai cunoscute forme de demență și care este incidența lor în România?
Dr. Bianca Nițu: Cea mai frecventă formă de demență este Demența Alzheimer, în prezent fiind responsabilă de mai mult de jumătate din totalul demențelor. În 24 de studii longitudinale, incidența a variat de la 5/1000 la persoanele cu vârsta de 65-70 ani si între 60-80/1000 la persoanele de peste 85 ani.
Demența cu corpi Lewy este a doua cauză de demență după Alzheimer, reprezentând aproximativ 5% în populația generală și 30% din totalul demențelor.
Demența Fronto-temporală are o prevalență de 15-22 cazuri la 100.000 persoane și o incidență de 2,7-4,1 cazuri la 100.000 persoane.
Demența asociată B.Parkinson reprezintă 3,6 % din toate cazurile de demență din populația generală. La persoanele la care debutul bolii Parkinson a fost după 70 ani – prevalența demenței a fost 37% , iar la cele cu debut sub 70 ani – 9% .
Î: Cât costă tratamentul lunar necesar unui pacient diagnosticat cu demență?
R: Povara economică a demenței este din ce în ce mai mare, deoarece numărul cazurilor noi de demență este în creștere, cu aproximativ 9,9 milioane de noi cazuri pe an, acest lucru traducându-se prin apariția unui nou caz de demență la nivel mondial la fiecare 3,2 secunde.
În prezent există aproximativ 50 milioane de persoane cu demență la nivel global, dintre care 10 milioane în Europa, iar estimările Organizației Mondiale a Sanătății (OMS) prevăd că numărul se va tripla până în 2050 . Estimările rezultate în urma mai multor studii, în ceea ce privește costurile anuale de îngrijire a pacienților cu demență au variat între 6.614 EURO si 64.426 EURO per pacient și în funcție de țară și metodologia de studiu.
Costul mediu anual al îngrijirii pe pacient în UE , într-un studiu realizat în anul 2010, a fost estimat la 7.820 EURO, din care 54% erau costuri ale îngrijirii informale, 16% costuri medicale directe și 30% costuri ale îngrijirii comunitare. Îngrijirea informală este, în general, definită ca îngrijirea neremunerată acordată persoanelor în vârstă și dependente de o persoană cu care au o relație socială, cum ar fi un soț, părinte, copil, prieten sau alte persoane non-rude.
Ce spun studiile privind costurile medii anuale ale demenței
Un studiu bazat pe clinica din Singapore a evidențiat că există diferențe semnificative între costurile medii anuale în cazul demenței cu debut la vârstă tânără și demența cu debut tardiv, primele fiind aproape de două ori mai costisitoare.
Demența fronto-temporală și demența vasculară au avut costuri mai mari decat demența Alzheimer cu cu debut la vârsta tânără. Având în vedere vârsta populației afectate de demența Alzheimer, autorii nu au estimat costurile legate de productivitate. Atunci când sunt excluse costurile legate de productivitate și sunt luate în considerare doar costurile directe și costurile de îngrijire informală, costurile sunt relativ similare în SUA pentru Demența fronto-temporală și Dementa Alzheimer.
Î: Care sunt factorii de risc asociați cu demența?
R: Unii factori de risc care stau la baza apariției tulburărilor de memorie sunt nemodificabili, cum ar fi vârsta, genetica și istoricul familial. Vestea bună este că majoritatea factorilor de risc sunt modificabili și țin de stilul de viață, ceea ce înseamnă că suntem în mare măsură răspunzători de calitatea memoriei noastre. Factorii de risc pe care îi putem schimba sunt:
– inactivitatea fizică, făcând mișcare minim 30 min/zi
– dietele dezechilibrate, prin adoptarea unei diete tip Mediteranean, bogată în fructe, legume, cereale integrale și pește.
– renunțarea la fumat și consumul de alcool,
– controlarea factorilor de risc cardiovasculari (hipertensiune arterială, diabet zaharat, hiperlipidemiei, obezitate)
– insomnia – se recomandă regim de somn regulat cu o igienă a somnului ( respectarea orelor de culcare și trezire, oprirea telefonului sau a televizorului cu cel puțin 30 min. înainte de somn , citit, camera de odihnă liniștită etc.)
– nivelul scăzut al educației – se recomandă să citiți în fiecare zi; învățarea unor lucruri noi (un meșteșug, o limbă străină)
– izolarea socială, anxietatea și depresia – se recomandă socializare, consultarea unui psiholog și/sau psihiatru.
Cercetătorii au identificat mai mulți factori de risc care afectează probabilitatea dezvoltării unuia sau mai multor tipuri de demență. Unii dintre acești factori sunt modificabili, în timp ce alții nu sunt.
Factorii de risc nemodificabili sunt vârstă, genetică și istoricul familial.
Factorii de risc pe care îl puteți schimba sunt:
– inactivitatea fizică prin activitate fizică minim 30 min/zi,
– dietele dezechilibrate prin adoptarea unei diete tip Mediteranean, bogată în fructe, legume, cereal
integrale și peste.
– renunțarea la fumat și consumul de alcool,
– controlarea factorilor de risc cardiovasculari : hipertensiunea arterială, colesterol ridicat și obezitatea.
– tratarea depresiei
– regim de somn regulat
– socializare regulată, stare mentală activă (cititul în fiecare zi, învățarea unor lucruri noi etc). Cunoașterea și conștientizarea acestor informații, precum și schimbarea stilului de viață sunt lucruri importante pentru sănătatea noastră.
Situația României privind incidența demențelor
Î: Incidența (cazurile noi) și prevalența (cazurile existente) sunt în România deasupra sau sub media europeană? Care sunt motivele?
R: În România, prevalența raportată a fost de 1,43 %, însemnând aproximativ 300.000 persoane, femeile fiind de două ori mai afectate decât bărbații.
Pe primul loc la nivel european se situează Italia (2,12 %), urmata de Grecia (1,99%), Germania (1,91%) , Portugalia (1,88%), Franta (1,83%), iar a la polul opus fiind Iranda (1,09%) , Slovacia (1,15%) , Cipru (1,17%) și Luxemburg(1,25%) .
Creșterea numărului de cazuri de demență este cauzată de necontrolarea factorilor de risc modificabili și de creșterea speranței de viață.
Î: Care sunt pragurile de vârstă de la care încep să își facă apariția demențele?
R: Vârsta de apariție a demențelor depinde foarte mult de genetică, de stilul de viață pe care l-a avut fiecare persoană și de tipul de deteriorare cognitivă.
Demența Alzheimer debutează de obicei după vârsta de 65 ani, dar există forme familiale de boală care au debutul în decada 4-5 de viață.
Demența fronto-temporală afectează 2,7% din toate demențele la vârsta de peste 65 ani și 10,2 % din cele care apar sub pragul de 65 de ani.
Ca manifestări, demența fronto-temporală generează tulburări de comportament cu debut insidios și progresie lentă: pierderea respectului de sine – neglijarea igienei personale, tulburare de atenție, impulsivitate, comportament anormal în societate, dezinhibiție – comportament violent, glume nepotrivite, rigiditate mentală și inflexibilitate, hiperoralitate (manii alimentare, fumat sau consum exagerat de alcool), comportament stereotip (gesturi manieriste repetate ca bătăi din palme, dansat, cântat, preocupare excesiva și rituală pentru îmbrăcat) precum și tulburare afectivă și de limbaj (reducerea progresivă a limbajului spontan, stereotipii verbale).
Î: Care sunt principalele simptome care apar în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer?
R: Pacientul va începe să uite lucruri importante, în special informațiile nou învățate. Se poate retrage din punct de vedere social și va deveni din ce în ce mai apatic, începând totodată să aibă schimbări bruște de dispoziție sau de personalitate. Poate repeta aceleași întrebări și, totodată, va începe să își găsească din ce în ce mai greu cuvintele potrivite.
Se transmit demențele ereditar?
Î: Demențele se transmit ereditar?
R: Istoricul familial nu este necesar pentru ca o persoană să dezvolte boala Alzheimer. Cu toate acestea, cercetările arată că cei care au un părinte sau un frate cu Alzheimer sunt mai predispuși să dezvolte boala decât cei care nu au o rudă de gradul I cu această tulburare cognitivă. Există două categorii de gene care influențează dacă o persoană dezvoltă o boală: gene de risc și gene deterministe. Genele de risc cresc probabilitatea de a dezvolta o boală, dar nu garantează că se va întâmpla.
Genele deterministe cauzează în mod direct o boală, garantând că oricine moștenește una va dezvolta o tulburare. Se estimează că această formă de boală reprezintă 1% din cazurile de Alzheimer, apar în formele familiale cu debut precoce în care simptomele se dezvoltă de obicei între anii 40 și 50 de ani.
Î: Care este soluția optimă? Tratarea pacientului cu demență la domiciliu, sub îngrijirea rudelor sau tratarea acestuia într-un centru de specialitate?
R: Persoanele cu demență în stadiile avansate de boală au adesea nevoie de sprijin și asistență pentru a-i ajuta să păstreze cât mai multă independență. O educație medicală cât mai bună a persoanelor care au în grijă persoane cu demențe este esențială pentru a putea identifica semnele și simptomele de agravare a bolii, astfel încât să poată adapta spațiul de locuit cât mai sigur și personalizat pentru nevoile pacientului.
Familia trebuie să se asigure că pacientul își ia medicația conform prescripției medicale, că au mese nutritive și regulate, că respectă orele de somn și să le creeze oportunități de interacțiune socială.
Evaluarea siguranței la domiciliu trebuie să o faceți periodic pe măsură ce boala avansează, recomandat ar fi cu ajutorul unui kinetoterapeut. Începeti prin a vă gândi la comportamentul, abilitățile și sănătatea persoanei cu demență. Poate persoana să folosească în siguranță scările? Poate să își facă baie singură? Rătăcește sau se ridică noaptea? Are risc de cădere? Analizați fiecare cameră pentru pericolele potențiale și notați modificările pe care doriți să le faceți. Rețineți că schimbarea mediului va fi mai eficientă decât încercarea de a schimba comportamentul persoanei.
Dacă în urma analizei cu atenție a spațiului de locuit constatați că nu puteti să-l adaptați nevoilor pacientului, că nu aveți timpul și pregătirea necesară pentru a-i acorda îngrijirea de care are nevoie, acesta cred că este momentul în care trebuie să luați în calcul posibilitatea de a angaja o persoană cu pregătire care să îi acorde ajutorul și sprijinul necesar cât timp nu sunteți dumneavoastră acasă sau să vă adresați unei instituții care îngrijesc pacienți cu astfel de afecțiuni.
Cele mai noi descoperiri contra demențelor
Î: Povestiți-ne despre cele mai noi descoperiri în lupta contra demențelor. Putem fi optimiști cu privire la descoperirea unui tratament care să vindece această afecțiune?
R: „Lupta” contra demențelor începe încă din copilărie cu adoptarea unui stil de viață sănătos, activitate fizică regulată, combaterea factorilor de risc cardiovasculari și un nivel de educație cât mai ridicat. Suntem suma a ceea ce am trăit și făcut în viață. În prezent există metode imagistice și markeri biologici care fac posibil diagnosticul bolii, fiind o preocupare continuă în lumea medicală, cu numeroase studii în derulare, pentru a înțelege mai bine mecanismul de producere a bolii, pentru a descoperi metode noi de diagnostic în fazele incipiente de boala cât și un tratament care să încetinească evoluția bolii sau, de ce nu, să o vindece.
Nu există în momentul de față un medicament care să vindece demența Alzheimer, ci doar medicație simptomatică și care să încetinească evoluția bolii, dar sperăm ca în viitorul apropiat să apară ceva inovator . Până la acel moment, să încercăm să controlăm factorii de risc modificabili. Așa cum spuneam, suntem răspunzători de calitatea memoriei noastre. Cunoașterea și conștientizarea acestor informații, precum și adoptarea unui nou stil de viață sunt lucruri cheie pentru sănătatea noastră și pentru a ține la distanță demența.
Dr. Bianca Nițu este medic specialist neurologie în cadrul clinicii Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie din București. Aceatsa este construită în jurul ideii de „One Stop Shop” astfel încât pacienții să poată beneficia de diagnostic, tratament și monitorizare, indiferent de afecțiunea neurologică de care suferă.
