Originile lui Sergiu Malagamba

Sergiu Malagamba a fost unul dintre cei mai talentați muzicieni ai anilor ’40. Originar din Chișinău, acesta a reușit să provoace isterie în București datorită faptului că promova genuri muzicale care, în acea perioadă, abia se formau, cum ar fi jazz-ul sau rhytm&blues-ul. Însă în acea perioadă, artiștii, și nu numai, erau atent supravegheați de regimul comunist.

„Este un subiect puțin cunoscut și astăzi, deși se menționează numele lui și s-a consitituit și o asociație care se revendică de la acest curent din anii 40.

Malagamba era percuționist și era considerat un virtuos. A devenit foarte repede cunoscut în București, printre cei care iubeau muzica în anii 40. În anii 30 apare în Capitală muzica populară, meritul fiind în special al Mariei Tănase, dar și muzica străină, jazzul și rhytm&bluesul, care sunt interpretate de muzicieni excepționali, Malagamba fiind unul dintre ei.

În acea perioadă, au poposit în România, în București, muzicieni străini veniți din Balcani, din URSS; din țările nordice, din SUA.

Bucureștiul era un nod de interese la acel moment, cu un corp de jurnaliști străini foarte numeros. Toți erau însă urmăriți fie că erau jurnaliști, politicieni, diplomați sau artiști străini de către Siguranță, care era servicul secret al Ministerului de Interne, dar și de Serviciul Special de Informații (SSI), care era sub tutela Ministerului Apărării, dar era independent și se ocupa cu spionajul.

Din acești artiști străini, cei care veneau din URSS și din Ungaria erau cei mai atent monitorizați de către autorități. Artiștii străini pătrundeau în această lume nouă, underground care abia se forma, jazz-ul și rhytm&blues-ul fiind genuri muzicale noi.

În 1933 un sondaj realizat de revista Rampa în rândul cititorilor, arată că folclorul este preferat în fața jazz-ului.

Revenind la urmărirea artiștilor străini, trebuie precizat că exista o rețea de informatori în toate localurile importante. Unele au supraviețuit și în epoca comunistă: Melody, Colorado, Lido, Atlantic, Kit-kat etc.”, a povestit Stejărel Olaru.

Istoricul a precizat că exista terenul propice pentru acești artiști.

„În 1934, de exemplul exista o bodegă intitulată „La Nea Petrică încurcă lume”, care se afla pe Strada Cuțitul de Argint, unde cânta o orchestră formată din doi ruși și o rusoaică. Iată ce spune raportul unui informator despre ei: «Rusoaica aleargă pe toate căile pentru a fi anturată de tineri ofițeri pe care îi caută să îi descoasă pentru a afla date precise despre armamentul și muniția Țării Românești. Se bănuiește că această rusoaică ar lucra împotriva intereselor statului.» Se face anchetă, SSI-ul a trimis Siguranța, dar s-a constatat că nu făcea spionaj ci «doamna era foarte bine fizic».

În acea perioadă presa de extremă dreptă prinde putere, cel mai bun exemplu este ziarul legionar «Porunca vremii», care publică anchete despre «nerușinatele tripouri» din București, numite «academii de gangsteri», «agenții de spionaj», «adăposturi de falsificatori de monede» etc.”, a adăugat el.

Arestarea lui Malagamba

Deoarece cânta muzică occidentală, Sergiu Malagamba a fost luat în vizor de regimul Antonescu. A fost arestat de către comuniști, însă nu cu scopul de a-l anihila ca și artist, ci pentru a anihila curentul pe care îl promova.

„În noaptea de 2 mai 1942, Malagamba a fost arestat, l-au pus în tren și l-au trimis la lagărul din Târgu Jiu, unde erau închiși alarmiștii și alții din aceste categorii. Nu era viața grea în acest lagăr, nu erau anchetați și torturați, ci pur și simplu izolați.

Malagamba i-a scris mareșalului Antonescu: «Departe de a fi conducătorul tinerilor destrăbălați, sunt un profesionist modest, harnic și un om serios.».

Guvernul a dat un comunicat de presă a doua zi după arestare, în care spunea că: «Capul grupului Malagamba a fost neutralizat»

Au fost concerte care au fost anulate, iar agenții de securitate s-au infiltrat în muțime și i-au săltat pe cei care murmurau.

Ușor, ușor, în săptămânile care au urmat scandalul s-a stins, iar autoritățile au făcut o investigație serioasă ca să îi identifice pe malagambiști. Astfel că pe Calea Victoriei nu s-au mai văzut ciorapi albi, gulere ridicate, cravate exotice și batiste la sacou.

Zice Siguranța într-un raport: «Malagambiștii au dispărut cu desăvârșire din circulație și în prezent nu mai pot fi identificați noi malagambiști pentru că toți și-au ascuns hainele și azi umblă pe străzi îmbrăcați corect.».

Iar Eugen Cristescu, care era șeful SSI, zice în iunie 1942: «Manifestările malagambiștilor chiar numai prin îmbrăcăminte au dispărut aproape cu totul datorită reațiunei prompte a publicului și a măsurilor care s-au luat de către autorități. În consecință, acest serviciu avizează pentru menținerea în supraveghere a malagambiștilor identificați, urmând a se lua măsurile necesare de la caz la caz împotriva acelora care s-ar mai manifesta în veun fel.»

Fenomenul era stins.”, a explicat Stejărel Olaru în podcastul lui Ionuț Cristache.

Ieșirea lui Malagamba din închisoare

Sergiu Malagamba a petrecut o lună în închisoare. După ce a fost eliberat din arest, muzicianul și-a continuat activitatea, însă mult mai discret. Cu toate acestea, jazz-ul a rămas marea lui dragoste.

„Malagamba a stat o lună în închisoare unde pasiunea lui pentru tobă nu l-a părăsit, era solicitat de colegi să execute diverse melodii pe o cutie de tablă, acompaniat de Bob Marland. Marland era dansator, era informator al Siguranței, era un tip cu un trecut fabulos, care petrecuse ani și ani prin lume ca un cerșetor, cântând și dansând pe unde apuca. Numele lui era, de fapt, Vladimir Rauțchi, și era din Odesa. A fost recrutat de Siguranță, a lucrat și pentru SSI, dar a fost trimis în lagăr pentru că și el era suspectat că lucrează pentru britanici.

Malagamba a fost iertat pentru că nu s-a intenționat pedepsirea lui, ci stingerea curentului, nu anihilarea lui ca artist.

O dată ce curentul nu mai exista, nu mai exista pericolul.

A ieșit din închisoare și și-a reluat activitatea, dar ușor mai discret. A avut grijă să se îmbrace mai decent ca să nu stârnească un nou curent.

A fost eliberat pe 4 iunie 1942, iar jazzul a rămas marea lui dragoste. A murit în 1978.”, a spus Stejărel Olaru în podcastul de pe canalul de YouTube HAI România..