Ionuț Riteș are la activ peste 2000 de lansări cu parașuta, a obținut, de-a lungul carierei, 12 titluri de campion național, locurile 5-9 la campionatele mondiale de parașutism și este recordman mondial la parașutism și paramotor – la care deține 4 recorduri mondiale.
În exclusivitate pentru Revista Capital, Ionuț Riteș a explicat, în ce a constat această unică experiență, printr-un articol semnat chiar de el.
Prolog
”M-am oprit din zbor de aproximativ 4 ani. După două evenimente din viața mea care aproape că m-au destructurat, mi-am pierdut cheful de aproape orice, inclusiv de zbor, fără niciun gând de revenire. În somn însă, visam dune de nisip, visam că zbor la rasul solului, că le copiam conturul, sublim, vise ale căror înțeles însă, nu-l descifram”, Ionuț Riteș.
Fly Over the Pyramids
Evenimentul este unic la nivel mondial, se accepta doar piloți cu înaltă experiență și instructori de zbor, iar acest eveniment se înscrie la ceea ce se cheamă “once in a lifetime”. Nu aveam cum să ratez…
Ideea reluării licenței a apărut odată cu posibila participare la evenimentul Fly over the Pyramids organizat de către Sky One Air Sports din Egipt, club coordonat de către pilotul Tamer Nessem, acțiune ce a necesitat aprobări guvernamentale. Autorizația de zbor deasupra piramidelor a fost obținută cu mare greutate, stucturile de forță ale Egiptului nelipsind pe toată durata evenimentului. Nimic nefiresc ținând cont de faptul că, Piramidele din Giza, fac parte dintr-un complex de monumente antice – cele mai cunoscute piramide din antichitate, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice și singura care a rămas în cea mai mare parte întreagă.
Începutul aventurii
Aventura însă nu a început odată cu zborul, a început anterior, când am greșit contul efectuării plății, urmând o serie de proceduri bancare de recuperare a banilor. Evident că acest lucru s-a realizat într-un final, dar de taxele de transfer n-am scăpat.
Dar marea aventură încă nu a început, pentru că o alta i-a luat locul. În Aeroportul Otopeni, după câteva ore de stat, au aparut și urgențele, ocazie cu care am rugat-o pe doamna de lângă să se uite la bagaje pentru un minut. La întoarcere, doamna lipsea, locul ei fiind luat de câțiva luptători antitero, înarmați până în dinți, suficienți de supărați, motivul fiind generat de bagajele lăsate nesupravegheate. Am scăpat cu o simpla mustrare, urmând ca în final să ne împrietenim și să schimbăm telefoane și adrese între noi. Adica doar eu către ei, trebuind să mă identific.
Sosirea în Egipt
Șansa a fost să mă suprapun cu Ziua Universală a Iei, eveniment netrecut cu vederea de către Ambasada României în Republica Arabă Egipt, motiv pentru care nu am avut cum să ratez întâlnirea cu domnul ambasador și echipa sa. Tot ce pot să spun e că avem o echipă instruită, dedicată, care într-adevăr ne face cinste.
Securitatea a fost principala caracteristică a evenimentului, autoritățile egiptene fiind cu noi în permanență, înarmați evident, dar și atenți totodată la orice mișcare. Ținând cont de de faptul că Piramidele sunt comoara națională a Egiptului, securitatea se încadra în limitele firescului.
Pregătirea zborului
Locul de decolare/aterizare era un heliport, situat la aproximativ 500 m de Piramide, cu drum securizat de acces. Poliția cămilare ne-a însoțit în permanență. Nu pot spune poliția călare, că nu aveau cai.
Pe lista scurtă au fost doar 16 piloți, 7 din Statele Unite, 1 italian, 1 qatarez, 1 saudit, 1 român și 5 egipteni.
În cursul anului trecut, un pilot a calcat pe varful unei piramide, ocazie cu care au vrut sa oprească evenimentul și să anuleze toate evenimentele viitoare. Cu mare greutate s-au obținut aprobările de zbor pentru acest an, dar cu reguli de distanțare față de piramide.
Prima tentativă de zbor a avut loc pe 25 iunie, însă din pricina vântului puternic, am vizitat obiectivele turistice. Prognoza meteo părea bună pentru următoarele zile, însă nimic nu era sigur.
S-au reușit zboruri pe 26 și 27 iunie, trezirea era la 4.30 dimineața și înainte de ora 6.00 eram în aer. La 8.00 dimineața zborurile erau deja pe terminate.
Cum a fost zborul?
Zborul este zbor oriunde l-ai face, cu specificul zonei evident. Obișnuit din România cu „only green” sub mine, culoarea deșertului a fost de nedescris. M-am transpus în Dune, romanul science fiction scris de Frank Herbert și în filmul cu același nume regizat de David Lynch – în care deșertul era esența vieții lor, apoi în epoca Faraonilor, încercând să înțeleg filosofia lor a vieții de după moarte, care a condus la efortul uriaș de construcție a acestor necropole.
A trebuit sa fiu atent la curenții de aer, vântul bătea cu între 4 și 7 m/s, ceea ce e la limita superioară pentru paramotor, la turbulentele generate de piramide, la degajarile termice, la micile tornade de nisip și la restul piloților din proximitate.
Mi-e greu sa descriu, amintirile sunt încă amestecate, au nevoie de puțin timp de decantare, dar, în două cuvine, aș spune: s-a meritat.
După terminarea zborurilor, crezând că marea aventură s-a terminat, ne-am adunat la o poză de grup, ocazie cu care am întins steagurile României, Egiptului, precum și cel al Universității de Vest din Timișoara, pe care o reprezint în calitate de antrenor de paramotor. După poza de grup, m-am trezit cu polițiștii lângă mine, spunându-mi pe un ton imperativ că ei nu fac politică, că sunt neutri în conflictul ruso-ucrainean, și să șterg pozele cu steagul Ucrainei.
Care Ucraina, ce Ucraina? Toate mi se învârteau în cap. Până la urmă am înțeles, steagul Universității de Vest din Timișoara a fost confundat cu steagul Ucrainei, culorile fiind asemănătoare. După ce au citit cu atenție textul inscripționat pe steag, au urmărit dispunerea culorilor și nuanța acestora, au realizat că nimeni nu este acolo ca să facă politică, ocazie cu care și-au cerut scuze.
Miniinterviu
Capital: – Ce înseamnă pentru tine această participare?
Ionuț Riteș: – La 47 de ani și șansele de reafirmare sunt din ce în ce mai puține, oportunitățile se împuținează pe zi ce trece și ce nu faci acum, nu mai faci niciodată. Fără să folosesc cuvinte mari, această participare presupune încununarea zborurilor din ultimii 31 de ani.
C: – Ce înseamnă pentru România participarea ta la un astfel de eveniment?
I.R: – Îmi este greu să apreciez, dar cel mai probabil, o participare românească la acest eveniment este de natură să aducă plus valoare imaginii aviației românești, să pună o cărămidă la construirea brandului de țară și să ducă spiritul românesc, nu oriunde, ci deasupra vechilor piramide.
C: – Ce așteptări ai pe viitor?
I.R: – Cu performanța sportivă am cam terminat, însă o oportunitate de zbor pe deasupra unor locuri deosebite sau o oportunitate de record, sigur nu o voi rata.
Zilele noastre sunt numărate chiar dacă vorbim de următorii 50 de ani, iar ceea ce aștept, contrar direcției în care se îndreaptă lumea, este multă liniște și o stare de bine, ceea ce doresc tuturor.
Film tornadă, imediat după terminarea zborului din 27 iunie 2022, credit by Jonathan Carr
