Revista Capital a obţinut un audit realizat de unul dintre creditorii Oltchim, iar situaţia este absolut dezastruoasă. Asta în contextul în care ministrul Economiei Costin Borc a anunţat că Oltchim este scoasă la vânzare pe bucăţi, prin nouă pachete de active, procesul de selecţie fiind estimat a se finaliza până la finele acestui an.

Pe româneşte, profitul de aproape 2,3 miliarde de lei în 2015 al Oltchim, este făcut din pix, printr-un transfer contabil prin care societăţii i se permite să înregistreze drept venit valoarea datoriei acceptate de creditori a fi tăiată.

„Prin exluderea acestui venit, societatea este pe pierdere”, se arată în document. Respectiv administratorul judiciar Gheorghe Piperea a negociat cu cei care trebuie să recupereze sume de la Oltchim să reducă datoria. Aceştia au acceptat tăierea a 2,37 mialiarde de lei din totalul de 3,45 miliarde de lei. Suma a fost trecută la venit, ca şi cum banii ar fi intrat în conturile combinatului. Oltchim trebuie acum să plătească impozit pe venit pentru o sumă care nu a fost niciodată încasată.

Oltchim datorează un impozit de 32 milioane lei pe profitul obținut din ștergerea de datorii. Potrivit legislației privind insolvența, precum și Codului Fiscal, anularea de datorii reprezintă venit scriptic al perioadei în care a survenit operațiunea, venit care influențează rezultatul înregistrat de compania debitoare. Acest impozit va fi însă achitat doar după vânzarea participației statului la Oltchim.

 În primul semestru din 2016 situaţia s-a repetat. Însă banii au fost tranferaţi din altă categorie contabilă într-alta. „Profitul net de 18,6 milioane de leianunţat în prima jumătate a anului 2016, potrivit rapoartelor neauditate, se bazează pe o activitate operaţională în creştere faţă de anii precedenţi dar şi pe un ajutor contabil în valoare de 23 de milioane de lei, fără de care rezultatul final ar fi fost unul negativ.

Cei 23 de milioane de lei reprezintă, conform situaţiilor financiare neauditate la iunie 2016, un venit profenit dintr-i reversare a unei amortizări a activelor fixe, ce nu este excplicată de Oltchim”, de arată în documentul obţinut de Capital.”De altfel, lipsa explicaţiilor unor sume semnificative este o contantă în majoritatea situaţiilor financiare publicate de Oltchim de-a lungul timpului”, se mai arată în aceaşi document.

Privatizarea pe bucăţi – nu se ştie ce se vinde

Statul a încercat în mai multe rânduri privatizarea Oltchim, dar fără succes. La ultimul termen, din decembrie 2014, niciun investitor nu şi-a exprimat interesul să preia compania cu 2.000 de salariaţi.

La începutul 2016, Oltchim a primit trei scrisori de intenţie pentru privatizare din partea unei companii din China şi a două din România, dar negocierile au eşuat, au spus oficialii guvernamentali. Ultima variantă de privatizare se referă la un proces competitiv de vânzare a activelor societăţii, grupate în mai multe pachete, la acest moment avându-se în vedere de către societate nouă astfel de pachete de active, potrivit companiei.

Însă statul vinde practic la orb activele companiei, fără o analiză detaliată din care să reiasă profitabilitatea fiecărei subcomponente din paleta de produse ale Oltchim şi în funcţie de rezultat, să alinieze oferta cu cerinţele actuale ale pieţei. Potrivit raportului de audit citat, din utilajele existente, 70% sunt nefuncţionale, ori din cauza lipsei de cerere de produse , ori din cauza imposibilităţii tehnice de repornire.

„Pentru orice cumpărător, valoarea acestor active este foarte importantă, de aceea o mai mare transparenţă în privinţa informaţiilor prezentate în datele financiare ale Oltchim, nu am reuşit să descoperim ce anume produce fiecare intalaţie, iar pentru cele care sunt în funcţiune, dacă producţia obţinută de fiecare utilaj/instalaţie este profitabilă sau nu”, se arată în document.

De asemenea, în rapoartele Oltchim, nu există nicio lămurire cu privire la obligaţiile de mediu pe care instalaţiile le poartă, se mai arată în raport. Acestea erau, la finalul anului 2015, în valoare de 100 milioane de lei, „cifră care nu este înregistrată în contabilitate”, dar care va fi moştenită de investitorul care va cumpăra compania după privatizare.