Monopolul transportului de gaz din România, Transgaz, a scos la licitație un contract de 50 de miloane de euro pentru lucrări de reverse flow la conducta Isaccea – Negru Vodă și consolidarea rutei Isaccea – Onești, la pachet cu modernizarea stațiilor de comprimare  de la Siliștea și Onești.

 

Ofertele vor fi deschise în 10 ianuarie 2019, prețul va conta în proporție de 85% în desemnarea câștigătorului, 7,5% reprezintă experiența în derularea unor lucrări similare și 7,5% este garanția oferită pentru  stațiile de comprimare. Contractul va fi finanțat din fonduri proprii.

Isaccea – Negru Vodă este tronsonul format din trei conducte magistrale prin care gazul din Rusia, via Ucraina, tranzitează România , cu destinația Bulgaria și, mai departe, țări din sudul Europei. Reverse flow înseamnă ca pe aceste conducte să poată fi pompat și în amonte gaz, adică nu doar să treacă prin România resursa rușilor, ci și noi să putem să livrăm gaz în Ucraina sau Republica Moldova, în flux invers. Trebuie precizat că, până acum doi ani, rușii aveau exclusivitate pe conductele din Dobrogea, în baza unui contract multianual de rezervare de capacitate. Acum, mai au doar pe una din trei, termenul-limită fiind 2023. Pe celelalte două, orice operator poate rezerva capacitate pentru a transporta gaze. Numai că nu există încă soluția tehnică, din pricina diferenței de presiune, lucru pe care lucrările din contractul mai sus menționat îl vor rezolva. Aceasta este una dintre mizele proiectului Marea Neagră, unde există rezerve estimate de 200 de miliarde de metri cubi de gaze. Dincolo de scopul declarat de a alimenta piața românească și cea europeană, de la Baumgarten, Viena, companiile ce dețin perimetre în mare nu au ascuns că vor putea vinde și în alte părți. Spre exsemplu, Lăcrămioara Diaconu, şefa diviziei responsabile de activitatea de gaze a Petrom, sublinia, la începutul acestui an, faptul că OMV Petrom analizează şi alte rute de transport, precum cele spre nordul şi sudul României, adică spre Ucraina, Republica Moldova, Bulgaria şi Turcia. Ucraina, cu precădere, este o piață uriașă, cu un consum anual de gaze de circa 40 de miliarde de metri cubi, de patru ori mai mare decât al României, și o oportunitate reală pentru petroliștii din Marea Neagră. Aceasta pentru că, din pricina conflictului pe care îl au cu rușii pentru Crimeea, mai iau doar cantități limitate de gaze de la Gazprom. Preferă să cumpere mai scump din Polonia ori Ungaria Mai mult, rușii sunt aproape de a finaliza North Stream 2 și Turkish Stream, magistralele care le vor permite să-și ducă gazele în vestul Europei fără a mai tranzita Ucraina. Cu miliardele lipsă din taxele de tranzit, Ucraina se va găsi într-o situație greu de gestionat în ceea ce privește asigurarea resurselor energetice vitale. Aici pot interveni producătorii români, care să livreze gaze vecinilor, ce le pot plăti accesând , eventual împrumuturi cu scop precis. Mai mult, Isaccea-Negru Vodă este o magistrală de mare capacitate, fiecare dintre cele trei conducte având o capacitate între 6 și 8 miliarde de metri cubi anual.

 

Pod energetic peste Prut

Alți clienți pentru Marea Neagră pot fi Bulgaria, acum cu o dependență totală de Moscova, și Republica Moldova, în aceeași situație. Legarea basarabenilor de România printr-un pod energetic a început în urmă cu 4 ani, odată cu inaugurarea gazoductului Iași – Ungheni, prin care cantități de gaze să treacă Prutul în micul oraș de dincolo de graniță. A fost ceva mai mult simbolic, deoarece acceași problemă cu diferența de presiune dintre gazele din sistemele magistrale ale celor două țări împiedică ca fluxul România – Republica Moldova să fie relevant. Acum însă, odată ce Transgaz a achiziționat operatorul moldovean de gaze Moldtransgaz și începe lucrările la stația de comprimare Onești, la pachet cu lucrările deja în lucru pentru gazoductul Ungheni – Chișinău, din România, mai pecis Mara Neagră, vor putea ajunge în Basarabia până la 2 miliarde de metri cubi anual, adică o bună parte din consumul vecinilor.

Marea Neagră are resurse estimate de gaz, doar în perimetrele concesionate până acum, de circa 200 de miliarde de metri cubi, exploatarea lor urmând să genereze în 25 de ani venituri de circa 100 de miliarde de euro. Cele mai mari rezerve – 140 de miliarde de metri cubi sunt în perimetrul Trident, al Exxon – Petrom. În prezent, țara noastră produce anual circa 11 miliarde de metri cubi, împărțiți aproape egal între Romgaz și Petrom. Încă aproape 1 miliard de metri cubi se importă de la ruși.

Dacă exploatarea gazului în Marea Neagră se va face până la urmă(companiile implicate în proiect și-au amânat o decizie în acest sens până la anaul) atunci România ar ajunge al doilea producător din UE, după Olanda, și concurent regional pentru ruși. Doar acest lucru şi este suficient pentru a înțelege importanța și interesele din jurul acestui proiect,