Misterul răscoalei din 1907. În noul podcast „Evenimentul Istoric”, regizorul Leonardo Tonitza îl are invitat pe istoricul Alex Mihai Stoenescu. Discuția are ca punct de plecare focarul revoltei care a pornit în Botoșani. Iată ce s-a discutat vineri, 7 iunie, în podcastul difuzat exclusiv pe canalul de YouTube „HAI România!”.
Leonardo Tonitza şi Alex Mihai Stoenescu analizează răscoala de la 1907
Discuţia din cadrul podcastului „Evenimentul Istoric” dintre Leonardo Tonitza şi Alex Mihai Stoenescu a plecat de la modul corect în care putem cataloga evenimentul petrecut în anul 1907.
Istoricul a explicat că răscoala, prin definiţie, este o revoltă ţărănească. Cuvântul răscoală este din păcate folosit greşit şi de unii politicieni, în prezent, fără să înţeleagă că este vorba de o categorie istorică bine definită.
Leonardo Tonitza a vrut să afle cum de s-a putut produce o astfel de răscoală în România în 1907, în condiţiile în care în 1906 fusese o recoltă record.
„În perioada 1899 – 1904, în România a fost o secetă cumplită, ierni fără zăpadă, temperaturi extrem de ridicate, 42-45 de grade în Bărăgan, care au afectat recoltele şi a fost foamete.
Guvernul a fost nevoit să cumpere cereale din străinătate şi să le împartă la ţărani. A fost o situaţie foarte grea. (…)
Această situaţie climaterică a afectat toată zona asta a Europei, inclusiv în vestul Occidentului, în Franţa, în Italia a fost această situaţie.
Dar din toamna anului 1905, iarna lui 1905-1906, când a nins foarte mult şi a fost zăpadă bună, în primăvara lui 1906 a plouat foarte bine şi la timp, abundent. Şi în 1906 s-a produs una din cele mai mari recolte ale ţării din acea perioadă, astfel încât ţăranii au reuşit să se redreseze cumva.
Ei vindeau mare parte din grânele pe care le recoltau. Ţinem minte şi din „Moromeţii” ce făceau, unii mai păstrau, aşteptau, urmăreau piaţa, urmăreau ziarele să vadă care e preţul grâului, al porumbului. Unii greşeau, pentru că atunci când e supraproducţie de cereale, preţul lor scade. Când nu există cereale pe piaţă, preţul lor creşte, este o lege economică”, a explicat Alex Mihai Stoenescu.
Mulţi ţărani ajunseseră în sărăcie şi datori la bănci
Tocmai din acest motiv, aproape în fiecare sat existau ţărani sărăciţi, care împărţiseră la rude pământul pe care-l primiseră sau care rămăseseră cu totul fără pământ.
Alţii făcuseră împrumuturi la bănci şi nu erau capabili să le returneze, din cauza secetei.
Acţiunile au întreprins în acea vreme o serie de acţiuni de forţă, luându-le din obiecte sau din ogradă, a mai precizat istoricul.
„Trebuie să facem o distincţie între foametea care a existat în România între 1900 şi 1904, din cauza situaţie climaterice şi anul 1906, când a fost una din marile recolte şi statul s-a redresat”, a spus Alex Mihai Stoenescu.
Legislaţia nu a fost deloc în beneficiul ţăranilor
Întrebat dacă răscoala din 1907 s-a datorat incapacităţii sau nepregătirii Guvernului pentru un astfel de fenomen sau dacă pur şi simplu a fost vorba despre nemulţumirea ţăranilor, istoricul a admis că au existat două elemente convergente.
„Prima a fost o legislaţie greşită, făcută în beneficiul marilor proprietari şi a noilor proprietari. (…) Ambele partide pe care le aveam noi în ţară atunci aveau interese economice care se transferau intereselor politice. Toţi aceşti proprietari şi arendaşi aveau legături politice, erau principalii agenţi electorali de pe aceste moşii, din sate. (…)
Legislaţia nu îi proteja pe ţărani într-un caz cheie, care este cauza principala a răscoalei: legislaţia asupra învoirilor agricole. Procesul istoric prin care treceam noi atunci era cel de modernizare, de stat modern în construcţie, a trecerii ţăranilor de la calitatea de iobagi la calitatea de oameni liberi”, a afirmat Alex Mihai Stoenescu.
Mai multe detalii despre acest subiect puteţi urmări în podcastul difuzat exclusiv pe canalul de YouTube „HAI România!”, chiar aici. Vizionare plăcută!