După cum a observat Sever Voinescu, în primul rând, în preambulul conferinței sale publice găzduite de Galeria Romană, cultura română este una relativ tânără, care după două secole de deriziune a reușit, odată cu secolul 19 pe care îl consideră „secolul mirabil”, să se sincronizeze cu marea cultură europeană.

Secolul al 19-lea este un miracol

„Secolul 19 este mirabil. Atunci am început să ne gândim la identitatea noastră națională. După părerea mea, secolul 19 ține de miracol. L-am început în plin Ev Mediu cu fanarioți și cu boieri care purtau șalvari și turbane, și l-am terminat în plină modernitate, cu lume occidentalizată, cu creștere economică determinată de un capitalism brutal, dar alert”, a declarat jurnalistul în cadrul conferinței sale.

„Salturile istorice din destinul nostru istoric sunt de-a dreptul acrobatice”, a adăugat Sever Voinescu, referindu-se la progresul enorm și pe toate planurile care a cuprins România odată cu pașoptismul și racordarea la Europa modernizată a secolului 19.

Atunci țara noastră a reușit să își construiască un profil personal îmbinând armonios cultura de tip latin, emoțional, franceză și cultura de tip german aplecată spre speculația filosofică.

România, prinsă între lumi

Totuși, principala cauză care a cantonat România în zona marginalului, în ciuda evoluției uluitoare din secolul 19, este așezarea geografică între lumi, între imperii, ceea ce i-a frânat pentru mult timp relevanța culturală, a atras atenția redactorul-șef Dilema Veche.

„Nu suntem doar europeni, suntem și altceva în plus. Observ amestecătura specifică frontierei. Cel mai puternic efect al observației obiective a clasamentului geografic marginal este sentimentul insignifianței, al uitării și în cele din urmă al inferiorității. (…) E un sentiment de care, dacă te lași cuprins, ajungi fie la delir triumfalist (nimeni nu-i ca mine), fie la depresii paralizanre (nu suntem în stare de nimic, asta ne e soarta)”, a spus Sever Voinescu.

Din păcate, a completat el, după secolul 19 și după perioada de glorie intelectuală, artistică, economică și politică din perioada interbelică, România s-a resemnat să fie o cultură minoră cu toate efectele negative care decurg de aici. „Culturi triste, insignifiante, dependente de teme contextuale, intraductibile. (…)

Precizez că nu e vorba de o diferență de valoare, ci de o diferență de relevanță. Poți fi genial, dar prizabil numai în cultura ta, cum e Caragiale de pildă, sau poți fi genial și semnificativ oricând și oriunde cum e Shakespeare”.

România o cultură majoră în sensul lui Lucian Blaga

Are totuși România șanse să își depășească statutul de cultură marginală? Reputatul om de cultură este optimist în acest sens, argumentând asfel: „Adevărul este că nu vom putea fi niciodată o mare cultură în sensul lui Cioran. Am putea fi în schimb o cultură majoră în sensul lui Lucian Blaga.

Din această perspectivă suntem o cultură minoră pe cale să-și ia majoratul, dar pe care ceva o reține. Să rămânem cu criteriul acesta distinctiv din tipologia lui Blaga, și anume agenda.

Mie mi se pare că România a avut șansa unui moment în care avea detenta, determinarea și oamenii cu care să facă saltul spre majorat. E vorba de ceea ce mitizăm cu toții, perioada interbelică. (…) Acum mi se pare că încet-încet ne strângem resursele pentru a putea face saltul. Rămâne să vedem dacă de data asta ne iese.

Acum avem conjunctura istorică propice, începem să avem și organizarea, dar nu știu dacă avem oamenii. Să vedem, Nu e mai puțin adevărat că Europa culturală de azi nu mai e deloc cea de atunci”, a apreciat Sever Voinescu. Acesta a conchis că principalul risc pe care Europa secolului 21 îl pune în fața culturilor țărilor-membre și a culturilor minore, deci implicit României, este ideologizarea.