Dan Constantin, senior-editor la Jurnalul Național, are o carieră jurnalistică îndelungată, care se întinde pe aproape jumătate de secol. A făcut parte din echipa care a contribuit, în decembrie 1989, la apariția primului număr al primului ziar din zilele Revoluției. Este unul din cei mai experimentați jurnaliști specializați pe zona economică.

Cea mai mare cădere de după al Doilea Război Mondial

În primul rând, a observat invitatul lui Dan Andronic, tranziția nu s-a terminat, ceea ce înseamnă că intervalul de 20 de ani de care vorbea Silviu Brucan pentru a trece peste tranziție continuă. „Era o țară care avea industrie, în 1989 PIB-ul era cotat ca având 36 de miliarde de dolari. E un PIB care scade și revine la valoare de dinainte de 1989 abia târziu, în 2000″, a afirmat moderatorul.

În ansamblu, după Revoluție România a suferit o cădere economică mai mare decât după cel de-al Doilea Război Mondial, a observat reputatul jurnalist economic. Principala cauză a involuției economiei noastre se leagă în principal de capital, de lipsa unui sistem bancar și a capitalismul. Cea mai mare cădere s-a înregistrat în deceniul 9.

„Trecerea la un alt sistem e foarte complicat. Totul pleacă de la capital. (…) În 1992 vorbim de o prăbușire a exportului, e anul în care se contabilizează ruperea CAER (n.red. – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc fondat de URSS) și încercările de reformă, trecerea prețurilor spre prețurile reale scoțându-se subvențiile, care până în 89 deformau realitatea economică”, a explicat Dan Constantin.

Trocul datoriilor ținea loc de capital

Acesta a observat că există un cumul de factori care au dus la prăbușirea economică în deceniul 9: de la căpușarea întreprinderilor cu manageri incompetenți, la reducerea subvențiilor de stat care a condus la închiderea unor obiective industriale majore, de la trocul de datorii între fostele întreprinderi de stat până la fărâmițarea terenului agricol prin împroprietărirea celor care aveau terenuri înainte de colectivizarea forțată realizată de comuniști. În calitate de martor al acelor vremuri tulburi, Dan Constantin a relatat astfel:

„Cine erau băieți buni și cumsecade, fără experiență managerială sau profesională, au ajuns șefi. Sistemul bancar nu exista, totul era centralizat. În momentul în care s-au trecut prerogativele financiare spre întreprinderi, atunci s-a văzut lipsa de capital și au apărut acele datorii. Se acumulaseră atât de mult că se ajunsese la un troc. Se schimbau datoriile, era un socialism de compensare. Era lipsa unui sistem bancar și a capitalismului. Tu-ți făceai capital bancar din datorii. Aveam datorii către cineva, le vindeam altuia și schimbam, tu luai cărbune, ăla electricitate”.

Stolojan a blocat miliardul de dolari pentru a salva România de la colaps

O altă etapă importantă în prăbușirea economiei a fost cea care a coincis cu mandatul fostul premier Theodor Stolojan. Desemnat premier din partea FSN, partidul creat imediat după Revoluție, Stolojan a luat o măsură controversată, „un cutremur”, consideră jurnalistul Dan Andronic, moderatorul podcastului Contrapunct EVZ.

„Acea confiscare a valutei a fost reală. A fost o reformă impusă de o situație cu pistolul la tâmplă. România își plătise datoria și avea un excedent de un miliard de dolari, bani foarte mulți la vremea aceea. S-au prăduit foarte repede pentru că s-a trecut la o liberalizare a importurilor. Un exemplu, România în 1982 importa 70.000 de tone de lămâi, în 89 mai importa 10.000 de tone. Banii, miliardul s-au dus repede, în timp ce încasările s-au diminuat. Atunci România a fost în situația de a intra în incapacitate de plată.

Stolojan, care venea din Banca Națională, l-am cunoscut în 26-27 decembrie 1989, când m-am dus să scriu un articol. Era mirajul valutei. M-am dus acolo și a venit președintele comitetului FSN din Ministerul Finanțelor. Stolojan era într-un pulover verzuliu, mi-a dat câteva detalii despre ce se poate întâmpla cu leul. După ce a căzut guvernul Roman la Mineriade, în 1991, a venit premier Stolojan ca tehnocrat. S-a confruntat cu o iminentă intrare în incapacitate de plată. Atunci a blocat toate fondurile valutare ale ministerelor și întreprinderilor și le-a trecut într-un fond specializat din care se dădeau doar cu aprobare. A ținut aproape un an până s-au reluat relațiile cu Fondul Monetar Internațional și s-au putut accesa împrumuturi ca România să poată să intre pe piața asta internațională financiară”, a punctat Dan Constantin.

Ediția integrală a podcastului poate fi vizionată AICI.