Cu războiul în coastă și cu o criză economică gata să ne explodeze în față, România se află într-unul dintre cele mai încordate momente din istoria ei modernă. Diferența e că de data aceasta, țara noastră nu pare să mai aibă chiar niciun cuvânt de spus. Ștefan Popescu, profesor universitar și doctor în relații internaționale la Sorbona, identifică momentul în care România s-a hotărât să iasă de pe tabla de șah a lumii.
„Din păcate după 1989 și mai ales după ce am intrat în Organizația Tratatului Nord-Atlantic și în Uniunea Europeană, societatea noastră nu a mai fost interesată de lumea exterioară, în mod paradoxal. George Friedman, specialist american în relații internaționale, a spus că România a adoptat o politică externă de tip «low cost». Alinierea este cea mai comodă metodă de a face politică extern.” susține profesorul Ștefan Popescu, în ideea în care acum ar fi fost momentul ideal ca țara noastră să se impună diplomatic și să-și exercite influența în regiune.
„România ar fi avut anumite atuuri să joace un rol mult mai pregnant și în cazul crizei din Ucraina. Suntem țara cu cea mai lungă frontieră, avem și frontieră maritimă, spre deosebire de Polonia, suntem cei mai apropiați de Crimeea. Ne-am exprimat intenția la Kiev, delegația condusă de prim-ministrul României, de a participa la reconstrucția Ucrainei. Cu ce participi la reconstrucția Ucrainei? Unde sunt companiile românești? Cei pe care îi mai avem de-abia mai construiesc câteva fragmente de autostradă.” a mai spus profesorul Ștefan Popescu.
Ungaria și-a făcut port la Marea Adriatică!
Dacă pe timpul lui Ceaușescu, România devenise o punte între Occident și Orientul Mijlociu și cel Îndepărtat, astăzi, nu mai avem o influență prea mare nici asupra Republicii Moldova, în opinia profesorului universitar Ștefan Popescu.
„Ați văzut schimbarea de la Chișinău, când Plahotniuc a fost debarcat, s-a făcut peste capul nostru. Au venit la Chișinău un emisar rus, unul american și unul european și s-a făcut fără ca România să fie consultată.” a adăugat Ștefan Popescu, doctor în relații internaționale la Sorbona.
Cum e posibil ca o țară precum Ungaria, de trei ori mai mică, cu un produs intern brut de două ori mai mic decât al nostru să cântărească mai greu în ecuația diplomatică europeană? Cine ne-a adus aici?
„Elitele noastre sunt foarte slabe. Nu mai citesc, nu sunt pregătite. Noi am rămas prizonierii incompetenței, prizonierii unor clișee. A dispărut și simțul răspunderii. Nu mai au nicio responsabilitate. Sigur că România nu e o țară minusculă. Pentru că totuși când ai 20 de milioane de locuitori, trebuie să ai anumite pretenții, cel puțin în regiune, în Europa de Sud-Est. Ungaria și-a făcut port la Marea Adriatică, la Trieste. Fiind o țară enclavată. 40 de hectare concesionate cu 200 de metri fațadă maritimă. România are Constanța care este foarte bine poziționată pentru că exporturile ucrainene vizau în primul rând țările din nordul Africii.” a punctat profesorul universitar.
Puteți urmări întreaga ediție a podcastului „România lui Cristache” cu profesorul Ștefan Popescu, pe canalul de youtube EVZ Capital.