Au studiat la universităţi prestigioase din străinătate şi au fost ofertaţi de multinaţionale cu salarii de multe mii de euro pe lună, însă au ales să se întoarcă în ţara lor pentru a fi „deschizători de drumuri“.
Revista Capital a intervievat patru tineri români care au cunoscut sisteme de învăţământ de pe mai multe continente şi au revenit în ţară, unde au cariere sau afaceri de succes. Toţi susţin acelaşi lucru : că sistemul din străinătate încurajează tinerii să îşi exprime propriile opinii, iar în România studentul preia nişte idei de pe tablă, pe care le înţelege sau nu. Corupţia la nivel înalt şi nivelul scăzut de salarizare sunt principalele motive pentru care studenţii români preferă să rămână peste hotare, arată cel mai recent sondaj realizat de Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS). Cu toate acestea, dorinţa de a avea succes în ţara lor le dă curajul să rişte.
Corupţia la nivel înalt şi nivelul scăzut de salarizare sunt principalele motive pentru care studenţii români preferă să rămână peste hotare, arată cel mai recent sondaj realizat de Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS). În acest timp, familia şi prietenii rămași în România reprezintă motivația celor care se decid să revină acasă. Totuși, acest sondaj, chiar dacă semnalează o criză în educație, nu oferă o imagine completă a fenomenului. Astfel, pentru a arăta și partea plină a paharului, revista Capital a intervievat patru tineri români care au absolvit universităţi de prestigiu din străinătate şi au revenit în ţară, unde fie au cariere de succes, fie şi-au fondat propriile businessuri.
Din Singapore, lector la Politehnică
Dacă în străinătate totul este destul de aliniat, în România sunt foarte multe oportunităţi, dar în acelaşi timp şi riscuri mult mai mari.
Elena Ovreiu, lector, Universitatea Politehnică Bucureşti
Elena Ovreiu a cunoscut sistemele de învățământ din țări de pe mai multe continente. Mai întâi a mers la Singapore, la Nanyang Technological University, unde a obţinut o bursă pentru a-şi realiza proiectul de diplomă ca student al facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii din București, iar, după absolvire, a optat pentru un doctorat în Franţa, în imagistică medicală computaţională, la Institut National des Sciences Appliquées de Lyon. În timpul doctoratului a făcut stagii de cercetare la universităţi din Israel şi Columbia, apoi a ales să facă un postdoctorat în China. A revenit în ţară pentru că aici simte că este locul ei. „M-am întors în primul rând pentru că aici este locul în care mă simt într-adevăr acasă. Cel mai greu a fost să-mi dau seama dacă vreau să aplic ceea ce am învăţat într-un sistem performant, în care lucrurile sunt foarte bine puse la punct sau să mă întorc în România şi să fiu unul dintre cei care pun bazele acestui domeniu în care m-am specializat, care este abia la început aici. Am ales să revin, pentru că, pe lângă satisfacţia de a fi acasă, am şi satisfacţia de a fi deschizător de drumuri“, recunoaşte Elena Ovreiu.
Tânăra crede că România de astăzi, o ţară în curs de dezvoltare şi membră a Uniunii Europene, este mediul perfect în care poate aplica ceea ce a învăţat în străinătate. „Dacă în străinătate totul este destul de aliniat, în România sunt foarte multe oportunităţi, dar în acelaşi timp şi riscuri mult mai mari şi sacrificii în egală măsură“, mărturiseşte Elena Ovreiu. În opinia sa, în sistemul educaţional din străinătate se pune accentul foarte mult pe practică, iar ceea ce se învaţă este mult mai apropiat de cerinţele pieţei. „În România, studenţii nu sunt învăţaţi să-şi exprime propriile opinii, ci să preia nişte idei de pe tablă, pe care le înţeleg sau nu, cu care sunt de acord sau nu şi pe care să le reproducă apoi la examen. Aici studenţii nu au o gândire creativă“, explică ea.
În prezent, Elena Ovrei este lector universitar la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti, unde predă un curs de software pentru aparatură medicală şi pregăteşte un master în imagistică medicală computaţională.
Educaţia olandeză şi jobul la Banca Mondială
În România există o lipsă vizibilă de sincronizare între sistemul universitar şi oportunităţile profesionale din mediul public şi privat.
Alexandru Buteică,
analist Banca Mondială
Pentru Alexandru Buteică, alegerea de a studia în străinătate a fost motivată de „o dorinţă puternică de dezvoltare intelectuală, emoţională şi profesională“. A visat să cunoască alte culturi și să învețe lucruri deosebite, iar „evadarea“ din România nu doar că i-a oferit această oportunitate, dar l-a ajutat să-și descopere noi abilități. „M-a motivat dorinţa de a aprofunda multe din cunoştinţele teoretice anterior fundamentale prin sistemul românesc de învăţământ cu o nouă perspectivă, cea a unui sistem de învăţământ occidental, modern, unde teoria merge braţ la braţ cu practica şi unde studentul este mereu încurajat să creeze noi concepte, să propună soluţii practice şi să materializeze idei experimentale“, mărturiseşte el. După ce a absolvit Facultatea de Cibernetică din cadrul ASE a optat pentru un dublu masterat în Olanda. A ales Rotterdam School of Management, Erasmus University. Astfel că, timp de doi ani, Alexandru Buteică a urmat un master în General Management şi unul în Business Administration.
Despre sistemul olandez de învăţământ, Alexandru Buteică spune că pune mai mult accent pe relaţia profesor-student. „Acolo, studenţii sunt permanent încurajaţi să pună întrebări şi să contribuie activ, logic şi argumentat la discuţiile tematice, iar opinia fiecărui student contează. Examenele scrise sunt însoţite de prezentări de proiecte, teme şi lucrări scrise. Notele primite reflectă activitatea studentului de-a lungul semestrului sau anului şi nu doar perfomanţa sa la examenul final“, explică el.
O altă diferenţă dintre sistemul educaţional românesc şi cel olandez, conform spuselor sale, constă în faptul că există adesea oportunităţi pentru tineri de a realiza proiecte de consultanţă pentru companiile care au parteneriate cu univeristăţile, ca parte integrată din materiile studiate. „În România există o lipsă vizibilă de sincronizare între sistemul universitar şi oportunităţile profesionale din mediul public şi privat. Ţările occidentale reuşesc mai bine ca noi să anticipeze cererea – nevoile instituţiilor publice şi companiilor private şi astfel să-şi ajusteze oferta şi să pregătească studenţii pentru a răspunde acestor nevoi profesionale, pentru a garanta un success bivalent. Asta nu înseamnă că sistemul occidental este mai corect decât cel românesc sau viceversa, dimpotrivă, eu consider că o combinaţie între cele două este ideală şi sunt conştient de beneficiile amândurora pentru educaţia mea“, mărturiseşte Alexandru Buteică. După finalizarea studiilor în străinătate s-a angajat în industria bancară. Mai întâi, a fost selectat în programul internaţional al ING, în urma căruia a lucrat la sediul central al grupului bancar din Amsterdam, apoi a revenit în ţară lucrând ca şi business analyst la subsidiara din România. Din 2013 lucrează la Banca Mondială, în Bucureşti, în echipa care se ocupă de programul privind schimbările climatice şi o creştere economică sustenabilă. Din ianuarie 2016 este președintele Fundaţiei CAESAR.
Afacere românească după modelul londonez
Cu siguranţă experienţa internaţională mi-a adus multe beneficii şi m-a ajutat să mă dezvolt, dar nu am avut niciodată în minte gândul că plecarea mea este definitivă.
Irina Alionte, antreprenor
Irina Alionte şi-a propus să plece la studii în Marea Britanie și să se întoarcă cu un pachet de tehnici şi cunoştinţe pe care să le aplice afacerii pe care o deținea familia ei. În timp ce urma cursurile de masterat Marketing & Strategy ale Universităţii Warwick Business School din Anglia, ea a găsit o oportunitate de a-şi deschide o afacere inedită acolo: a reuşit să aducă orele de cardio-dance în clubul de noapte din propriul campus. Astfel, a transformat universitatea la care studia în primul său client. Totuşi, a decis să revină în Bucureşti, unde a pariat pe același model de business. Mai precis, în ianuarie 2015, Irina Alionte punea temeliile afacerii Bodyshape Transformation Center, un centru de transformare care îmbină antrenamentele de fitness, nutriţia şi coachingul pentru dezvolare personală. „Cu siguranţă experienţa internaţională mi-a adus multe beneficii şi m-a ajutat să mă dezvolt, dar nu am avut niciodată în minte gândul că plecarea mea este definitivă. Întotdeauna am crezut în ideea: descoperă, experimentează şi implementează în ţara ta“, povestește Irina Alionte. În Marea Britanie ea spune că a învăţat cum să pună pe picioare un business de una singură şi să tranforme o idee într-un succes. „Am învăţat că nu ai nevoie de foarte mulţi bani sau resurse ca să reuşeşti, ci un sistem de sprijin şi mentori care să te ghideze. De cele mai multe ori, cel mai mare obstacol în calea succesului suntem chiar noi înşine, cu fricile şi reţinerile noastre, şi dacă ne dăm seama de potenţialul pe care îl avem şi avem încredere în forţele proprii, 99% din drum este parcurs“, crede antreprenoarea.
În opinia sa, învăţământul britanic pune foarte mult accentul pe gândirea critică şi pe dezvoltarea propriului set de idei şi argumente. O altă diferenţă față de sistemul românesc este, conform spuselor sale, caracterul practic al proiectelor şi faptul că studentul este stimulat să lucreze în echipă. „Am remarcat o anumită apropiere între studenţi şi profesori, este mult mai puţină formalitate. Profesorii sunt deschişi, uşor de abordat şi nu se situează pe un piedestal. Ei nu-şi folosesc autoritatea cu scopul de a intimida şi îşi doresc să te ajute să obţii rezultate cât mai bune“, adaugă Irina Alionte. De multe ori, în România, spune că a simţit că nu există un sistem de susţinere pentru tinerii cu idei de afaceri. „Statul român a iniţiat un proiect de susţinere al startup-urilor şi oferă acel program de finanţare pentru SRL-D-uri, însă faptul că jumătate din finanţare trebuie să provină din surse proprii este descurajant pentru mulţi. În schimb, Marea Britanie încurajează iniţiativele antreprenoriale atât prin finanţare guvernamentală, dar şi printr-un sistem de mentorat foarte bine pus la punct“, subliniază antreprenoarea.
Studii în Creta, afacere la Bucureşti
Sunt multe persoane care afirmă cu vehemenţă că România este o ţară pierdută. Că nu se poate face nimic, că nu poţi avea un viitor.
Bogdan Roşu, antreprenor
„Sunt multe persoane care afirmă cu vehemenţă că România este o ţară pierdută. Că nu se poate face nimic, că nu poţi avea un viitor. Şi promisiunea abundenţei şi a satisfacţiei profesionale se află undeva în afara ţării. Când eram în liceu am acţionat în baza acestor credinţe pe care le-am preluat inconştient de la cei din jur“, îşi aminteşte Bogdan Roşu. El a „fugit“ din ţară, după cum îi place să o spună, în 2008, când a început studiile de Management Hotelier la Trinity College pe malul Mediteranei, în insula Creta. În timpul facultăţii, a început să studieze stilul Wing Chun, cel care l-a făcut celebru pe Bruce Lee, cu Evangelor Vasilakis, unul dintre cei mai cunoscuți instructori de arte marţiale din lume, iar acum este certificat drept instructor şi reprezentant Evangelor Combat Academy în România. S-a gândit să plece din ţară şi să se întoarcă plin de bani, aşa cum au făcut-o poate mulți alţii. Dar lucrurile n-au stat chiar aşa. După ce a termiant studiile, s-a mutat la Roma, unde şi-a propus să se specializeze în domeniul energiei regenerabile. „Voiam să salvez lumea, în schimb, nu realizam că aveam nevoie ca să mă salvez şi pe mine. Realitatea a fost mult mai dură decât mă aşteptam. A trebuit să lucrez de la paznic la bellboy în hotel. Începusem o facultate la distanţă de Inginerie Energetică şi Nucleară, care era promiţătoare, totuşi mă plictisea teribil“, povesteşte Bogdan Roşu. În timpul petrecut în Italia a observat că românii aveau un rol bine stabilit în acea societate. De pildă, majoritatea bărbaţilor lucrau în construcţii, în timp ce majoritatea femeilor lucrau fie ca menajere, fie îngrijeau bătrâni sau copii. „Nu e nimic rău în asta. Simţeam doar că nu era ceea ce îmi doream eu de la viaţă. Aşa că după aproximativ doi ani, am decis să mă întorc în ţară. S-a dovedit a fi cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată“, mărturiseşte el. Bogdan Roşu a crescut cu ideea că facultatea este deosebit de importantă pentru evoluţia profesională şi personală. Astfel că, atunci când s-a întors în ţară, a început facultatea de Marketing din cadrul ASE. A renunţat după un semestru, pentru că simţea că învăţase mai mult marketing de la profesorul său din Creta, decât l-ar fi învăţat ASE-ul vreodată. „Cred că facultăţile în toată lumea au nevoie să se focalizeze pe ceea ce se întâmplă cu adevărat. O facultate de business are nevoie de oameni de afaceri, nu numai de persoane care doar au citit despre business şi nu au aplicat. Au rolul lor, sunt de o importanţă deosebită pentru sistem în sine, doar că informaţiile trebuie completate cu experienţe de business reale“, explică Bogdan Roşu. Atunci când s-a mutat în Bucureşti, preda arte marţiale în timpul liber. În scurt timp, a realizat că poate să-și transforme hobby-ul în business, așa că a pus bazele unei școli adevărate de arte marțiale.