În cel mai recent podcast al lui Ionuț Cristache și Ion Cristoiu, difuzat pe canalul de YouTube HAI România, cei doi au vorbit despre cele mai mari diversiuni din ultimii 30 de ani din România. Jurnalistul Ionuț Cristache a întrebat cât de periculos poate fi acest fenomen, dacă ne raportăm la istorie.

„Prima mare temă diversionistă este faptul că AUR este un partid naționalist. Dar AUR nu este un partid naționalist. Nu poți să fii partid naționalist fără invocarea istoriei. De exemplu, partidul lui Jean-Marie Le Pen, când se aniversează Jean D’Arc, ei se duceau în fiecare an și puneau flori și cântau. Deci, era cultivarea simbolului Franței, care se lupta cu englezii. Deci, din punctul acesta de vedere, AUR nu are nicio preocupare de amintire a istoriei. A fost aniversarea Revoluției lui Tudor (Vladimirescu), a fost Avram Iancu, Independența României, dacă ați observat, ei nu au temă sărbătorirea trecutului. Dacă erau partid naționalist, de mult liderii partidului făceau pelerinaj la Putna. Ei nu sunt un partid naționalist. Deosebirea PRM față de AUR este faptul că PRM chiar avea mulți intelectuali naționaliști.
Partidul România Mare s-a format în jurul revistei Săptămâna, în jurul unei grupări care înainte de 89 se numea Protocronistă. Acest partid nu s-a format întâi politic. S-a format întâi intelectual. Înainte de 1989 se crease în confruntare cu ceea ce numeau ei atunci „progresiști”, erau o grupare foarte puternică. Atunci, această grupare era adunată în jurul lui Ceaușescu, considerându-l simbolul naționalist. După 1989, după ce a venit și Iliescu era și anti-rusă.
Spuneți-mi dincoace?! Aia era o echipă de intelectuali. Mișcarea legionară a avut intelectuali naționaliști. Nu există partid naționalist fără permanenta invocare a istoriei, dar și cu sărbătoriri”.

Ulterior, Ionuț Cristache a întrebat dacă nu care cumva și naționalismul să fi suferit anumite mutații dacă ne referim la acest fenomen în prezent, însă maestrul Ion Cristoiu a intervenit imediat și a spus că nu este adevărat.

„Nu-i adevărat. AUR este un partid de galerie. S-a afirmat cu putere în timpul pandemiei, pentru că o parte a electoratului vedea cum suntem niște „oițe”. Poporul român care este bun pe Facebook, este bun de aplaudat de pe margini îndrăznețe. El nu merge la ghilotină în niciun caz. „Eroul acela mă exprimă pe mine”.
După pandemie a venit o nouă pandemie, coaliția PSD-PNL, o coaliție care domină și elimină opoziția. Dacă PSD era în opoziție, să știți că AUR nu creștea. A spune că este partid naționalist sau fascist este o prostie.

Există un interes al unei rețele întregi care trăiesc din ceea ce s-ar numi monitorizarea antisemitismului. Ai nevoie să exagerezi dușmanul care este AUR. Adică îl faci fascist, legionar, cutare… De ce? Ca să justifici de ce ești tu acolo. Dacă n-ai fi tu, ei ar lua proporția. Asta este una dintre explicații. A doua este faptul că PSD are nevoie de exagerarea AUR, în sondaje.

PSD apare frecventabil în raport cu AUR. Schema din 2000 când a câștigat Iliescu. Exagerezi prin etichetare și apoi îl umfli. Că dacă e mare, trebuie să te mobilizezi. Iliescu a crescut cu lupta împotriva fascismului. Adevărații comuniști aveau o temă numărul 1: pericolul fascismului. Tot ce era dușman era fascist.

Nu toate site-urile care critică AUR sunt într-o piesă pesedistă sau de exagerare. Foarte important este următorul lucru: partidele ca AUR, care sunt blocate mediatic, pe tezele pe care le au, creează scandaluri mediatice pentru a sparge blocada. Orice cultivare, orice exagerare, cum a fost cea cu gloanțele este în favoarea acelui partid. Pentru că el sparge blocada mediatică. Este o capcană în care cad luptătorii anti fascism, pentru că AUR este la ora actuală nu pentru că este fascist, nu pentru că este naționalist, ci pentru că exprimă o nevoie de reacție violentă a românilor, care nu sunt capabili să fie violenți”, spune acesta.

1  – Va reuși diversiunea AUR în perspectiva alegerilor?

„Pe AUR îl dezumfli într-o zi, așa și cum îl creezi”. În comparație, spune Cristoiu, „USR este un partid și are o logică. Stii că dacă o lege este cu egalitatea de gen, USR reacționează. Deci, poți să spui ca are o platforma de guvernare chiar progresistă. Eu nu cred că există un interes ca AUR să aibă un scor mic.
Experiența Dragnea a fost un coșmar pentru partenerii strategici. Ei au nevoie de strângerea rândurilor. Ei nu au nevoie de Turcia, de exemplu, care nu e cu rușii, care joacă pe cont propriu. Și atunci, Dragnea, faptul că a câștigat, chiar dacă nu a avut participare, și faptul că un partid avea putere majoritară în parlament, câți s-au opintit să-l dea jos?

În aceste condiții, ai nevoie ca, începând de la anul, să nu câștige niciun partid majoritare absolută. PNL clar nu câștigă, USR nu, este riscul la PSD. Ai nevoie de AUR.
Analiza este în felul următor: Patentul este aceasta: luarea unui fapt care este neutru sau mic și exagerarea acestuia la proporții de coșmar. Avem cazul gloanțelor. Din punct de vedere al faptelor, ce avem? O tanti a vrut să intre, nu cu cartușe, ci din alea goale, ca de suveniruri. Cei de la SPP trebuia să spună „doamnă nu merge”. Atunci începe o umflare: „A vrut să intre cu gloanțe!” După asta în burtieră „Atentat în parlament!”. Acest mecanism al umflării unui fapt nu își are cauza numai într-o înțelegere, ci într-o bună cunoaștere a presei.

Atunci ai nevoie de una singură. Automat, restul presei îți vine. Nu te mai gândești, că trebuie să dai și tu. Automat ai creat impresia de val mediatic. Problema este să ai cât mai multe site-uri. Două-trei televiziuni nu sunt de ajuns. Temeiul acestor diversiuni specifice României, este capacitatea poporului român să se aprindă din scurt, și repede uită. A doua caracteristică, care nu funcționează, este incapacitatea poporului român de a verifica critic. Și trei, capacitatea poporului român de a fi chibiți. Pe ea s-au bazat toate diversiunile.

2  – Ridiculizarea lui Dăncilă, o diversiune care a reușit

„În cazul acesta, avem o notă pe care trebuia să o amintim și dincolo. Diversiunile nu se fac pe teren gol-gol. În cazul Vioricăi Dăncilă, erau câteva elemente exterioare care ajutau la prinderea”, spunea maestrul Ion Cristoiu.

Jurnalistul Ionuț Cristache a întrebat apoi ”Ciucă, dacă-i pui perucă de Dăncilă, vi se pare mai puțin ridicol?”, iar răspunsul lui Ion Cristoiu a venit imediat.

”Nu, dar Ciucă e bărbat. În cazul ei, s-a operat pe bună cunoaștere. Pe de-o parte avem un popor ipocrit, care spune că egalitatea de gen, cutare, cutare… Dar jumătate din femei nu vor ca altele să fie șefe, bărbați nu au fost, iar ea nu era Maia Sandu. Nu juca atât de bine porțelanul.

Înfățișarea trimitea către un anumit tip de femeie, de care să zici „Bă, nu are ce căuta în politică”. Chiar dacă nu greșești inițial, începi să greșești, că ai complexe. Ea nu reacționa cu fermitate. Ea nu era Traian Băsescu, când normal era să fie mai agresivă. Dacă la o conferință de presă, o coțofană te întreabă și e obraznică, telespectatorul se așteaptă să-i dai peste bot. Ori tu dacă zici da, da, da… Ea trebuia să își ia o echipă de consilieri specializați.

Poporul român este un popor de șerpi, rural. În România, șerbia a creat acest lucru: „Bă, e șef!”. Ai noștri așteaptă pe Ceaușescu și pe Iohannis. Aceștia, durii. Care nu vor ca președintele să meargă pe bicicletă. Atunci, Iohannis a dominat prin mister. Este foarte importantă autoritatea lui asupra serviciilor și a faptului că nu socializează. El nu petrece cu niciunul de la PNL. Este inspirat de la Carol I, care nu a petrecut cu poporul, nu a avut iubită în spațiul românesc”.

3 – Diversiunea alegerilor din diaspora din 2014

”Știu diversiunea asta perfect. În seara primului tur, eu eram colaboratorul lui Rareș Bogdan. Am fost convocat alături de alți câțiva analiști să discutăm rezultatele primului tur. Ghinionul lui Rareș era că nu era lângă mine. N-am apucat să vorbesc și de-odată, Rareș Bogdan, zice „Stați că avem o bombă! În străinătate, românii nu sunt lăsați să voteze”. Se bagă corespondență, Londra sau Paris. Și, zice, „o masă de demonstranți de îndreaptă spre Ministerul de Externe. Zice Rareș: „Avem un car (de reportaj) acolo”. Cum să aibă ăla car instant? Și zice: Acolo este și Mândruță cu copilul și dă legătura lui și spune „de altfel o să vin în studio”. Eu am zis, „Rareș, stai puțin. E neinvitat, aici discutăm primul tur”. Normal era să demisioneze imediat Părlățeanu. Dar el nu a demisionat în seara aia.

Sebastian Ghiță, el era cu Ponta. La primul tur nu apucaseră la Londra să se deschidă, nu știu câte erau, 8 sau 7, și erau deja tipi care voiau să voteze. Și zice, (Ghiță), de-al dracului, am trimis niște oameni să se ducă la ora 3, alții. La Bruxelles s-a întâmplat în felul următor. Aceiași tipi se învârteau. Și ziceau că sunt mulți, că nu sunt lăsați. Personalul se purta cu brutalitate și asta curgea în defavoarea lui Ponta. Elena Udrea era în al doilea tur la Paris. Și era unul care scria „Jos Ponta”. L-a fotografiat și l-a pus pe Facebook – i-a crescut (postarea) la 1 milion în 5 minute.

Se crease o isterie. În al doilea tur, am ieșit cu soția la restaurant. Alături erau toți care se uitau pe telefonul mobil la isteria creată de Rareș Bogdan, care nu a mai funcționat acum, la parlamentare, că era AUR”.

4 – Diversiunea Dragă Stolo: Prima mare diversiune, care l-a făcut pe Băsescu președinte

”În 2004, Traian Băsescu candidează la funcția de primar, a doua oară. În momentul în care candidează, toți adversarii lui și presa i-a spus „o să mergi la președinție”. Domnul Traian Băsescu s-a jurat, mai avea puțin și se tăvălea pe jos: Nu, nu, nu voi face, veți vedea…

Și era nevoie de justificarea candidaturii lui. N-am avut ce face, deoarece Solojan era grav bolnav. Eram în direct la Realitatea. Eram acolo cu un cunoscut moderator, Mircea Dinescu, Și amândoi am făcut mișto de împrejurare. Toate celelalte televiziuni erau în boceală. Seara, mă sună unul care lucrase la EVZ, dar era acolo, pe care mă bazam, domne veniți diseară să comentăm la știri tot cu Dinescu. Mircea zice: Nu este adevărat, Băsescu chiar suferea.

La Traian Băsescu a funcționat foarte mult nevoia de telenovelă și caracterul de actor. Traian Băsescu are mare talent, el chiar a crezut atunci.”

5 Diversiunea teroriștii Revoluției

”Mereu m-am întrebat dacă în condițiile presei de astăzi ar fi fost posibil. Domnul Cristache, ar fi fost infinit mai rău. De ce? Tot acolo, rolul fundamental l-a avut televiziunea. Pentru că era o singură televiziune, ea transmitea. Fenomenul terorist a început în Piața Revoluției. Acolo era un car de reportaj despre care ei susțin că fusese trimis că vorbea din balcon Iliescu. Toată țara era în fotolii și se uitau la TVR, care era deja legendarizată. Deodată, văd cei de la Vaslui, Focșani și toți se întrebau ce e, că nu știai nimic, doar ce se dădea la televizor. A fugit Ceaușescu cutare…deodată începe să se tragă. În actor principal era o față cunoscută: Caramitru, care era acolo și spunea „Nu mai trageți, și nu mai trăgeau.  Și în momentul în care începe să se tragă, cei de acolo au zis „ceva e neregulă în București”. La 7 seara, vine în studio Ion Iliescu și Brateș și îl întâmpină cu următoarea chestie: Vaii, am auzit că ați fost luat ostatic de teroriști”.

Atacarea televiziunii de către teroriști, nici Brateș și nici aceia nu erau în piesă, și ei erau manipulați. Este un cerc restrâns.

Întrebat care sunt ingredientele unei manipulări sau a unei diversiuni de succes, Ion Cristoiu a spus ”este să ții cont perfect de popor, de cel pe care îl manipulezi, al reacției pe care o are și îți trebuie presă, fără presă nu ai cum să o faci. Și, atenție, fără acoperiri din presă.

La Diaspora, mi-au povestit patroni de televiziune, că înainte de al doilea tur și cameramanii erau de partea lui Iohannis. Există butoanele de consum și atunci reacționează. Sunt alții care stau în adormire și când e nevoie, cum a fost în valul doi și trei, când s-au activat toți. Plus, contaminare, pentru că în asemenea momente, tu degeaba zici, că ei te împușcă”.

Nu în ultimul rând, Ionuț Cristache l-a întrebat pe Ion Cristoiu cum scăpăm de hipoza în masă, însă acesta a răspuns că un astfel de lucru nu se poate face.

”După părerea mea, președintele României va fi ales într-o după-amiază. Se creează o emoție uriașă, în așa fel în care cel care va fi sau cea desemnată nu o să avem noi curaj să ieșim pe stradă. Se creează fenomenul de autocenzură”, spune el.