România la o răscruce: Cum a schimbat Administrația Trump percepția asupra SUA

Se întâmplă un fenomen neașteptat: o parte dintre românii care, până recent, susțineau cu entuziasm SUA și avantajele parteneriatului strategic, au devenit acum critici ai Americii. Lideri de opinie și politicieni vorbesc chiar despre „denazificarea SUA” și atacă vehement administrația Trump. Pe fondul pierderii accesului la Visa Waiver și a zvonurilor că americanii ar putea să nu recunoască rezultatele alegerilor din mai, situația devine tot mai incertă.

Mirel Palada și Robert Turcescu discută această schimbare de paradigmă și o plasează în contextul evenimentelor interne și externe. Urmărește emisiunea HAI Live, azi de la 12:00, pe canalul YouTube HAI ROMÂNIA și pe pagina de Facebook evz.ro!

Lanțul scurt al politicienilor. Lătrăt și tăcerea din fața realității

Robert Turcescu a realizat o paralelă interesantă între vremurile de demult și scena politică de azi, evocând imaginea câinilor legați cu lanțul scurt, care nu pot decât să latre, dar nu au niciun control asupra situației. „Lanțul scurt” nu este doar o simplă amintire din copilărie, ci devine un simbol al limitărilor impuse celor care sunt prizonierii propriilor circumstanțe.

„Hai, intrați, intrați, că are lanțul scurt. Așa era vorba: «Hai, intrați, că are lanțul scurt!» Adică nu ai niciun fel de problemă, ăla lătra pe lângă tine, făcea «băle», săracul. Eram mai mici, mai mari, câinii nu știau ce se întâmplă, trăgeau de lanțul ăla, nu știu ce. Și treceai pe lângă ei, uneori de te apuca dracului, că așa eram noi, copiii, mergeam cât se putea de aproape de ei ca să-i enervăm, iar ei, săracii, smuceau lanțul.

Era o imagine tipică, dar copiii fiind, avem circumstanțe atenuante. La vremea aia nu ne dădeam seama ce se întâmpla cu câinii ăia. Oamenii iubeau animalele, dar era chestia asta: îi țineau cu lanțul scurt. Deci, aveau lanțul scurt”, a început emisiunea Turcescu.

Turcescu a povestit despre o scenă care l-a făcut să își amintească de anii ’80 și de copilărie, cu câinele ținut la lanț scurt. A menționat că, recent, a observat doi politicieni care păreau să aibă și ei același „lanț scurt”.

Deși aceștia latră și se agită, dacă cineva reușește să treacă pe lângă ei, nu rămâne decât lătratul. Această imagine i-a adus aminte de momente din trecut pe care le considera antologice.

„Vreau să vă arăt ceva… De ce povestesc treaba asta? Pentru că, în weekendul ăsta, mi-am adus aminte de toată povestea asta cu lanțul scurt, cu lătratul, cu «Ho!» și așa mai departe. Dar am văzut doi politicieni care aveau, și ei, lanțul scurt. Adică latră, fac ce fac, dar dacă poți să treci pe lângă ei, nu știu, rămân cu lătratul și cam atât.

Cele două secvențe antologice pe care le numesc așa pentru că, o să vedeți, chiar sunt antologice, m-au dus cu gândul la anii ‘80, copilăria, câinele la lanț și cu lanțul scurt. Sunt cele pe care le veți vedea în următoarele imagini”, a continuat Turcescu.

Cine rămâne și cine cade: Capcanele politice

Scena politică actuală reflectă o fragmentare profundă și o criză de încredere fără precedent. Partidele tradiționale, precum PSD și PNL, par captive într-un joc de supraviețuire, sprijinindu-se tot mai mult pe organizațiile locale, în timp ce electoratul se îndreaptă către figuri percepute drept antisistem.

Lideri precum Crin Antonescu nu reușesc să genereze entuziasm, iar sprijinul pentru candidații tradiționali scade pe fondul epuizării activiștilor și al dezamăgirii generale. În acest peisaj, figuri precum George Simion și Victor Ponta capitalizează pe această ruptură, atrăgând segmente semnificative de votanți, în timp ce partidele mari își pierd treptat relevanța.

Palada:

Știi că sunt un mare fan al science fiction-ului, nu? Da, am citit o poveste în care, la un moment dat, Harconii erau încolțiți de Atreii care preluaseră controlul planetei cu ajutorul Imperiului. Ei erau prinși în capcana unor sate, dar nu îndrăzneau să meargă în Deșertul Mare sau la Fremenii de acolo. Erau strâns limitați.

Turcescu:

Exact. Vorbeam despre cum acest tip de capcană politică seamănă cu situația în care suntem acum. De fapt, cei din PSD, PNL și UDMR sunt într-un fel de conclav, în care trebuie să-și apere interesele interne. Că tot vorbim de capcane politice, vezi că au ajuns să depindă de organizațiile locale pentru a supraviețui. Practic, trei partide mari s-au redus la două mari și un mic, iar minoritățile se împuținează.

Palada:

Da, și este evident cum s-a prăbușit încrederea în instituțiile politice. Te-ai întrebat de ce nu există entuziasm pentru candidați ca Ciolacu sau Antonescu? La Suceava, am fost acolo când Ciolacu a strigat „Pe mama lor!” și reacția publicului a fost aproape nulă. Se auzeau doar câteva aplauze din sală.

Turcescu:

Asta e clar. Nu este vorba doar despre lipsa de entuziasm față de politicienii mari, ci despre ruperea unei legături de încredere, mai ales după toate abuzurile legate de pandemie, vaccinuri, măști, creșterea prețurilor și războiul din Ucraina. Oamenii au ajuns să nu mai creadă în nimic. Aproape 45% din populație, dintr-o dată, este „anti-sistem” și nu mai vrea să audă de politicienii tradiționali.

Palada:

Da, iar realitatea este că cei care încă mai susțin partidele mari sunt tot pesediști, peneliști sau activiști politici. S-a ajuns în punctul în care chiar și primarii nu mai ascultă de partidele lor, și votează cu Georgescu sau alți candidați „antisistem” la alegeri.

Turcescu:

Exact. Te uiți la Crin Antonescu, care pur și simplu nu rezonează cu electoratul. Nici PSD, nici PNL nu pot să-l susțină cu adevărat. El nu trezește pasiuni. Cei care îl susțin nu sunt nici fani, nici cu adevărat dedicați. Nu poate genera acel „entuziasm de stradă”. Nu e un lider charismatic.

Palada:

Așa e. Și dacă vorbim despre lideri care chiar au fani, Simion e un exemplu. A început cu 2-3%, a ajuns la 7-8% și a continuat să crească datorită pasiunii și energiei celor care îl susțin. Ponta, chiar dacă are fani mai raționali, tot reușește să atragă voturi, și, paradoxal, Nicușor Dan are susținerea lui în București, din cauza acestei reacții anti-PSD.

Turcescu:

Asta se întâmplă pentru că mulți liberali îl văd pe Nicușor Dan ca pe o alternativă la PSD. Deși este mai neadaptat ca politician, el reprezintă un vot anti-PSD pentru mulți. În plus, Crin Antonescu nu are nicio bază solidă de susținători.

Palada:

Da, și sondajele confirmă acest lucru. La întrebarea „Cu cine ați vota dacă alegerile ar fi duminica viitoare?”, George Simion iese pe primul loc cu 37%, urmat de Ponta cu 22%, Nicușor Dan cu 16%, și Crin Antonescu cu 14%.

Turcescu:

Cei din jurul lui Crin Antonescu sunt disperați, pentru că știu că pierd voturi. Din voturile PSD, doar un sfert merg la Antonescu, iar jumătate se duc la Ponta. Asta face ca situația lui să fie extrem de dificilă.

Palada:

Corect. Și mai este și epuizarea activiștilor de partid. După un an de alegeri, oamenii sunt pur și simplu obosiți și nu mai au energia necesară pentru campaniile electorale.

Turcescu:

La fel și cu organizațiile de partid care nu mai au fidelitate. PNL, de exemplu, este în criză, mulți dintre votanții lor sunt deja cu Nicușor Dan, iar acest lucru le face extrem de dificilă guvernarea.

Palada:

Așadar, în concluzie, în jocul ăsta sunt doar câțiva candidați importanți: Simion, Ponta, Nicușor Dan și Crin Antonescu. Cei care rămân în urmă sunt practic la periferia politicii.

Influențe geopolitice și războiul între progresism și conservatorism

Turcescu și Tolontan au discutat despre modul în care forțe externe — precum rețeaua Soros, CIA sau alianțele franco-române — ar fi susținut figuri publice precum Nicușor Dan, comparat cu lideri occidentali ca Macron și Trudeau.

Se conturează o perspectivă critică asupra progresismului, considerat responsabil de îndepărtarea României de influența americană tradițională și apropierea de modelul francez. În plus, se evidențiază o schimbare a percepției publice, America fiind privită tot mai mult ca un bastion al progresismului sub administrația Biden, ceea ce ar fi dus la o reorientare ideologică spre Franța.

Un alt punct central este rolul presei și al influencerilor progresiști, care, prin editoriale și mesaje virale, ar întreține un climat antiamerican și ar consolida apropierea de Franța. Se sugerează că această luptă ideologică se poartă zilnic, nu cu arme, ci prin cuvinte, influențând profund direcția societății românești.

„Îți mai aduci aminte? Noi nu trăiam pe vremea aia, dar citind despre vremurile respective, vezi ce-au făcut rușii, americanii, englezii, evreii… Liderii se construiesc pe parcurs, generație după generație. Adu-ți aminte de liderii ecologiști nemți din anii ’80, care apoi au devenit lideri instituționali.

Cel mai recent model este chiar Nicușor Dan, inspirat din același „laborator” ca Macron și Trudeau — lideri sprijiniți de la început, cu resurse pentru a ajunge la putere și a servi interesele sistemului sorosist”, a afirmat Robert Turcescu.