Ultranaționaliștii români, umbre ale istoriei naționale

Ultranaționaliștii români, umbre ale istoriei naționale. În cadrul podcastului „Evenimentul Istoric”, publicat vineri, 5 iulie 2024, exclusiv pe canalul de YouTube „HAI România!”, Dan Andronic (jurnalist) și Alex Mihai Stoenescu (istoric) au explicat cine erau ultranaționaliștii, ce urmăreau și cum au rămas ca niște umbre în istoria națională.

În România, fenomenul ultranaționalist a presupus crearea sentimentului de ură față de străini. A fost indusă ideea că ei ne împiedică să ne dezvoltăm. De aceea, ei trebuiau îndepărtați de pe teritoriul strămoșesc. Totuși, ultranaționalismul nu s-a manifestat față de germani, care au sprijinit agricultura locală, ci față de evrei, greci, maghiari.

Acest fenomen s-a extins în România prin presa antisemită. Au apărut autori și publiciști fără greutate istorică. A avut loc chiar și un congres al ultranaționaliștilor la București în anul 1886. 185 de oameni s-au strâns atunci la Ateneul Român pentru a susține discursul urii.

„A apărut acum termenul acesta în presă ”suveranism”, dar ce este ”suveranismul”? Ei îl echivalează cu naționalismul, cu ultranaționalismul și spun că ar niște partide politice pe la noi prin țară, care ne pun în pericol, care vor să ne scoată din Uniunea Europeană.

UE nu este o federație de state, nu este asemănătoare Statelor Unite ale Americii, este o confederație de state, este o uniune a unor state naționale, a unor state suverane, a unor națiuni suverane (…) că se vrea ca, la un moment dat, UE să devină o federație de state și să existe un președinte al UE, după modelul american, care este un model de succes, sigur că este tentant. (…)

Suveranismul, nu se înțelege ce este. (…) Trebuie să înțelegem un aspect foarte clar. UE are principala funcție de a rezolva problemele statelor membre, ceea ce face cu România. De ani de zile, ne sprijină cu sume imense”, a afirmat istoricul român.

Lupta politică reducea la tăcere adversarii

Din acest curent, „ultranaționalism”. Pentru ultranaționiștii din Moldova, era o mare problemă că începuseră să apară deputați evrei, mulți dintre ei se românizaseră, adică își luaseră cetățenia românii, alții trecuseră la credința creștin ortodoxă și alții își schimbaseră numele de familie, unii și-au luat niște nume cât de poate de românești, „Popescu”, „Ionescu”…

Una dintre acuzele propagandei era că acești evrei, cetățeni români, când ajungeau în Parlament, erau obligați să-și spună primele nume, numele evreiesc. În sală, se făcea agitație și se striga „Nu este numele tău! Spune-ți numele tău adevărat, de evreu!” și în felul acesta ar fi fost o atitudine antisemită, iar omul nu mai puteau să vorbească.

În realitate, această metodă se aplica tuturor parlamentarilor din opoziție, inclusiv românilor. Era o formă de luptă politică de a-l împiedica pe om să vorbească.

AICI puteți urmări întreg podcastul. Vizionare plăcută!