Dar să începem cu începutul. Zilele acestea, GFG Alliance, consorțiul lui Sanjeev Gupta, a anunțat că a finalizat achiziția Aluminium Dunkerque, cea mai mare topitorie de aluminiu din Europa.

Alianța, cu sediul central la Londra, a declarat că achiziția unității de producție – care va fi redenumită Liberty Aluminium Dunkerque – deschide calea către un program de investiții în aval, pentru a maximiza valoarea aluminiului produs aici.

Obiectivul GFG este să facă din topitoria Liberty Aluminium Dunkerque, care în prezent are 570 de angajați și a fost achiziționată de la Rio Tinto pentru aproximativ 500 de milioane de dolari, fundația pentru o afacere de producție integrată mai largă, care să deservească piața franceză și europeană.

Dacă tot am ajuns la Rio Tinto, cel care i-a vândut lui Gupta topitoria, trebuie să amintim o practică destul de ciudată de la o altă tranzacție dintre cele două entități. Este vorba de o altă fabrică de aluminiu, de data asta din Scoția. Tranzacția a atras atenția jurnaliștilor de la Financial Times, care au vrut să afle cum este finanțat imperiul lui Gupta, mai ales că până în urmă cu câțiva ani acesta nu era un cunoscut al afacerile siderugice. Așa cu aflat jurnaliștii britanici că în multe dintre aceste tranzacții, Gupta a folosit o serie de tehnici mai puțin comune.

Cumpără pe banii altora în schimbul unor facturi viitoare

O metodă este factoringul, prin care o companie vinde facturi viitoare, neemisă încă, la reducere, pentru a primi în avans numerar. Spre exemplu, în noiembrie 2016,  Gupta a cumpărat ultima o fabrică de aluminiu din Scoția, împreună cu două hidrocentrale din apropiere de la Rio Tinto, pentru 300 de milioane de dolari. Ca parte a înțelegerii, guvernul scoțian a fost de acord să garanteze cumpărările viitoare de energie ale hidrocentralelor. Gupta a vândut apoi acest acord de energie garantat de guvern către Greensill, în schimbul unor bani în avans. Greensill a emis obligațiuni în valoare de 295 de milioane de lire sterline pe baza acestor plăți viitoare. Greensill este un fond înființat în 2011 de Lex Greensill, un australian care susține că a fost consilier al lui David Cameron și al lui Barack Obama. Practic, Gupta a cumpărat o fabrică și două hidrocentrale cu bani obținuți de la fond care a achiziționat o promisiune a guvernului scoțian.

 

Dar cum a cumpărat fabrica de aluminiu de la Dunkerque? Cu banii firmei, obținuți din capitalizarea unor afaceri de succes? Ei bine, nu.  

Liberty a fost susținută de un consorțiu format din 7 dintre cele mai mai mari bănci internaționale printr-un împrumut la termen de 350 milioane USD. Uniunea bancară a fost condusă de Bank of America Merril Lynch cu participarea BNP Paribas, ICBC, ICBC Standard Bank, Morgan Stanley, Natixis, Barclays Bank PLC, Bank of Montreal și Royal Bank of Canada. Liberty a fost consiliată cu privire la această tranzacție de către Clyde & Co și Norton Rose în ceea ce privește aspectele juridice și Grant Thornton UK LLP în ceea ce privește aspectele contabile.

Patronul companiei, Sanjeev Gupta, a fost ca de obicei plin de optimism și a oferit promisiuni fără limită: „Această achiziție marchează un moment cheie în planul nostru de investiții din Europa și totodată reprezintă promisiunea noastră de a crea în Franța o bază solidă pentru o nouă afacere industrială puternică și integrată, capabilă să creeze produse cu înaltă valoare adăugată și locuri de muncă sustenabile”.

 

Astăzi poate pierde o fabrică din India pentru că nu a plătit sumele promise

În Europa, toate par bune și frumoase pe banii altora, dar nu la fel stau lucrurile în țara de origine a lui Sanjeev Gupta. În India Liberty House este la un pas să rateze achiziția fabricii Adhunik Metaliks, în ciuda faptului că a a fost pretendentul favorit au autorităților.

Comitetul creditorilor a amenințat că va invoca dispoziția de lichidare a Codului de insolvență și faliment (IBC) dacă proprietarul Liberty Sanjeev Gupta nu va plăti în săptămâna următoare 4,1 miliarde de rupii, echivalentul a 54 de milioane de euro, banii oferiți și aprobați în planul său de soluționare.

Acest lucru vine după ce bancherii condus de Banca de Stat a Indiei au refuzat oferta Liberty House care a cerut să plătească suma în rate. Sanjeev Gupta a propus să plătească un avans de doar 25% din sumă, adică mai puțin de 14 milioane de euro.

Liberty House, care a licitat pentru mai multefabrici, printre care Amtek Auto, a fost seletată în iulie drept câștigătoare a licitației pentru Adhunik Meraliks, dar nu a reușit nici până acum să își ducă la îndeplinire promisiunile.  

El a promis în acel moment să plătească  4,1 miliarde de rupii și, conform IBC, un solicitant de succes trebuie să plătească suma inițială în termen de 57 de zile de la data aprobării planului de privatizare.

Indienii vor să vadă banii, nu promisiunile

Având în vedere că Liberty nu a plătit, Comitetul Creditorilor a transferat Tribunalul Național pentru Dreptul Societăților Comerciale (NCLT), solicitând ordine în conformitate cu articolul 33 subsecțiunea 3 din IBC în cazul în care Liberty nu plătește până astăzi, 18 decembrie 2018.

 

Partea relevantă a IBC prevede: „În cazul în care planul de soluționare aprobat de către Autoritatea de Privatizare este contrafăcut de debitorul corporativ în cauză, orice persoană, alta decât debitorul corporativ, ale cărei interese sunt afectate în mod prejudiciabil de o astfel de contravenție, poate depune o cerere la Autoritatea de Privatizare pentru o ordonanță de lichidare „.

Conform presei din India, Liberty House, care a venit cu promisiuni generoase în țara de origine a lui Gupta nu a plătit nici banii promiși pentru achiziționarea Castex Technologies și ARGL, ambele filiale ale companiei Amtek Auto. În ambele cazuri, Liberty a refuzat să ofere bancherilor garanții pentru obținerea unor finanțări.

După parcurgerea acestui caz, dar și a modului de finanțare a achizițiilor Liberty House în lume apar două întrebări logice: cu ce bani va achiziționa Sanjeev Gupta combinatul de la Galați? Cu ce bani va face investițiile de sute de milioane de euro promise la Galați?