Capital: Credeți că mai este loc pentru noi complicații în industrie sau se vor opri toți la perfecționarea celor existente?
Kurt Klaus: Prin 1990 aveam un șef care, după faimosul Da Vinci m-a întrebat ce mai pot inventa. Tocmai venise la mine Giulio Papi care e acum la Audemars Piguet, dar atunci nu avea servici. Avea niște idei interesante. Și ne-am gândit să aplicăm complicația Minute Repeater pe un mecanism Da Vinci. Era complicat. Am lucrat patru ani la asta, dar am reușit să creem Grande Complication. Un cronograf, cu rotire automată, minute repeater și calendar perpetuu. Apoi i-am pus și tourbillon. Chiar nu știam ce mai pot face pentru a crea ceva și mai complicat. E greu să faci tot mai multe complicații, dar nu imposibil.
Capital: Industria ceasurilor încă trece prin momente grele. Credeți că vor reveni anii de glorie?
Kurt Klaus: Asta de acum nu e o criză. CEO-ul nostru, Georges Kern, spunea anul trecut că nu trecem printr-o criză, ci suntem pe drumul către normalitate. Asta pentru că în anii anteriori industria a trecut printr-un boom. O bulă mult prea umflată. Ca să vezi că lucrurile nu stau atât de rău îți spun că acum câteva săptămâni am sărbătorit intrarea în funcțiune a unei noi clădiri a IWC care a costat nu mai puțin de 40 de milioane de franci. Desigur, nu sunt vremuri ușoare, dar cei buni rezistă.
Capital: E mai ușor să vinzi ceasuri acum decât în urmă cu 30 – 40 de ani?
Kurt Klaus: La începutul anilor 70 spuneam chiar că nu e nevoie să vindem, ci doar să trimitem ceasurile la dealeri. Se vindeau singure. Acum e altceva. Trebuie să avem un marketing bun. De aceea umblu și eu prin China sau Dubai. Pentru a îi influența pe oameni să cumpere povestind istoria din spatele ceasurilor.
Capital: Deci acum nu vindeți ceasuri, ci istorie.
Kurt Klaus: Mai degrabă emoții. Poveștile din spatele dezvoltării fiecărui ceas ajută la asta. Oamenii cumpără povestea. Știai, de exemplu, că în 1936 IWC a făcut primele ceasuri pentru piloți pe care le-a vândut aviației regale britanice începând cu 1940? Mark 11 a fost primul ceas protejat de câmpurile magnetice pentru că avioanele începeau să aibă radar și asta le dădea peste cap. Tot pe atunci vindeam ceasuri similare și pentru Luftwaffe. Iată deci că ceasurile noastre Pilot au o istorie. Ca să revin la întrebare, astăzi e mult mai greu să vinzi ceasuri, dar marketingul face minuni.
Capital: Dar de ce sunt atât de scumpe ceasurile mecanice?
Kurt Klaus: Și primele ceasuri quartz au fost foarte scumpe. Acum, când sunt asamblate de roboți, nu mai costă decât câțiva dolari. S-au devalorizat rapid și puțini sunt cei care își doresc neapărat așa ceva. Dar un ceas mecanic îmi place să îl compar cu motorul unui BMW sau Ferrari. Nu e doar o mașinărie. Este o bijuterie a tehnicii. Facem chiar carcase de ceasuri în colaborare cu AMG, divizia sport a Mercedes-Benz. Un ceas mecanic bun nu este cumpărat pentru că arată ora. Ci pentru minunea tehnică din interiorul carcasei. Pentru asta sunt oameni care cheltuie sume importante.
Capital: Sunteți un idol pentru multe generații de ceasornicari. Dumneavoastră aveți idoli?
Kurt Klaus: Toți cei pe care îi vedeți în Temporis Hall of Fame sunt mari ceasornicari. Îi apreciez și respect foarte mult. Dacă ar fi însă să caut o persoană care mi-a creat ideea de idol, care mi-a influențat viața nu pot spune decât Giulio Papi. El nu este un ceasornicar în toată puterea cuvântului, dar are niște idei geniale. El m-a învățat să folosesc un computer! Mi-a arătat că pot utiliza un Hewlett Packard pentru a face calculele, și nu doar creionul și hârtia.
Citește și:
Tradiția, inovația și arta, elemente-cheie pentru industria ceasurilor de lux
