Sosit la București cu ocazia Temporis Awards, maestrul a oferit un interviu în exclusivitate revistei Capital în care a povestit detalii despre modul în care a ajuns în industria ceasurilor după ce a studiat ani buni arheologia, istoria antică și astronomia.
Capital: Cum ați devenit ceasornicar?
Ludwig Oechslin: A fost simplu. Căutam soluții de a câștiga bani pentru a mă întreține, pentru a supraviețui. Cum n-am avut prea mult succes în lumea academică, dar mă pricepeam la munca manuală migăloasă, pe la 23 – 24 de ani am descoperit industria ceasurilor. Una care necesita muncă manuală și îmi aducea și veniturile necesare.
Capital: Cum definiți dumneavoastră ceasul?
Ludwig Oechslin: În opinia mea ceasul este o mică mașinărie care produce sau atrage atenția asupra unor evenimente. Fiecare secundă marcată este un eveniment. Apoi, fiecare minut și fiecare oră. Fiecare ceas este, de fapt, o reprezentare a Pământului care se învârte în jurul său în fiecare zi. Prin urmare, orice deținător de ceas poartă la mână o mică reprezentare a planetei. Orice om are nevoie de măsurarea timpului pentru că trebuie să își organizeze, cumva, viața.
Capital: Dar asta face și un ceas al unui telefon mobil. Într-o eră a tehnologiei, a electronicii, credeți că mai este loc pentru ceasuri mecanice?
Ludwig Oechslin: Dacă vorbim de simpa măsurare a timpului, nu. Dar ceasul mecanic nu este doar un obiect care măsoară trecerea timpului. Este, în același timp, o bijuterie. Cu ajutorul lui poți comunica altor persoane cel fel de om ești.
Capital: Un mod foarte scump de comunicare, dacă îmi permiteți. Mulți se întreabă de ce este un ceas mecanic atât de scump.
Ludwig Oechslin: Nu este atât de scump dacă ai idee cât de complicat este un mecanism. E drept că prin China s-au găsit soluții de a produce chiar și tourbilloane la prețuri derizorii, dar toate sunt identice. Pentru că sunt făcute de mașini. Un ceasornicar muncește ani pentru a produce propria versiune a unui tourbillon. Și, dacă tot am stabilit că un ceas le arată altor persoane ce fel de om ești, nu credeți că ar fi mai bine să vadă că sunteți un om unic, unul care știe exact cum arată un produs de serie largă și cum este unul realizat manual?
Capital: Sunteți unul dintre maeștrii ceasornicari care caută soluții pentru a face un ceas mecanic cât mai ușor de produs.
Ludwig Oechslin: Așa este. Și nu folosesc mașinăriile pe care le au chinezii, de exemplu. Eu caut variante cât mai simple pentru a face manual un ceas. În plus, încerc să aduc evenimentele astronomice la mâna celor care poartă un ceas. Să transform complicatele ecuații matematice în sisteme mecanice.
Capital: Totuși, credeți că mai este loc în lumea ceasurilor mecanice pentru noi complicații?
Ludwig Oechslin: Desigur. Poți face o mulțime de lucruri interesante pentru cei dornici de detalii spectaculose. Dar complicații cu adevărat utile e mai greu să descoperi. E mai util să încerci să faci mai bine ceea ce au descoperit alții înaintea ta.
Capital: Cu ce începe munca la un nou mecanism?
Ludwig Oechslin: Cea mai îndelungată perioadă este cea în care mă gândesc cum să fac anumite lucruri. Să găsesc soluții de a face ceasul mai exact decât l-au făcut toți cei dinaintea mea. Fac calcule și testez aplicabilitatea lor. Încep cu partea geometrică. Apoi caut materialele cele mai bune și piesele cele mai indicate. În final, ajung să am un prototip funcțional.
Capital: Și cât durează de la idee până la prototip?
Ludwig Oechslin: Depinde de mulți factori. De la o săptămână până la un an sau chiar cinci. Transferarea soluțiilor matematice în mecanica unui ceas nu este ușoară și orice mică problemă te poate ține pe loc luni bune. De exemplu, eu trebuie să îi spun furnizorului de componente ce fel de piese am nevoie, din ce material. Dacă el nu are așa ceva, trebuie la rândul lui să găsească soluții pentru a le produce.
Mai multe detalii despre cele mai noi tendințe din industria ceasurilor de lux, împărtășite revistei Capital de Ludwig Oechslin (Ulysse Nardin), dar și de alți maeștri ceasornicari precum Kurt Klaus (IWC), Mathias Buttet (Hublot), Jean-Marc Wiederrecht (Agenhor) și Andreas Strehler (independent), puteți citi în ediția de luni, 29 mai, a publicației noastre.
