Îmi puteţi indica în temeiul cărei legi nu mai este necesar pentru un cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene să obţină permis de şedere pe teritoriul României ?
Leonard Olteanu – Bucureşti
Potrivit OUG nr. 102/2005, aşa cum a fost modificată şi completată, privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, cetăţenii Uniunii Europene care intră pe teritoriul României beneficiază de drept de rezidenţă pentru o perioadă de până la trei luni de la data intrării în ţară, fără îndeplinirea vreunei condiţii suplimentare.
Însă, în termen de cel mult 15 zile de la data intrării pe teritoriul României, cetăţenii Uniunii Europene sau, după caz, membrii familiilor lor au obligaţia de a se prezenta la cea mai apropiată formaţiune teritorială a Poliţiei Române, a Poliţiei de Frontieră Române sau a Autorităţii pentru Străini, pentru a-şi declara prezenţa în România.
Pentru perioade mai mari de trei luni, cetăţenii Uniunii Europene au dreptul de rezidenţă pe teritoriul României, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
a) desfăşoară pe teritoriul României activităţi dependente sau activităţi independente, în condiţiile legii;
b) deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii lor de familie, de regulă cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România, şi asigurare de sănătate recunoscută în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România;
c) sunt înscrişi la o instituţie din România, acreditată în condiţiile legii, având ca obiect principal de activitate desfăşurarea de activităţi de învăţământ sau de perfecţionare a pregătirii profesionale, au asigurare de sănătate recunoscută în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România şi asigură autorităţile competente, printr-o declaraţie pe propria răspundere sau prin orice alt mijloc, că deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii lor de familie, de regulă cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România;
d) sunt membri de familie ai unui cetăţean al Uniunii Europene care îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la lit. a), b) sau c).
Dacă cetăţeanul Uniunii Europene îndeplineşte una dintre condiţiile de mai sus şi doreşte să rămână pe teritoriul României o perioadă mai mare de trei luni, trebuie să depună la sediul formaţiunii teritoriale competenţe a Autorităţii pentru străini, în termen de 90 de zile de la data intrării pe teritoriul României, o cerere însoţită de documentul naţional de identitate sau paşaportul, valabile, precum şi alte documente, în funcţie de situaţia în care se află.
În baza documentelor depuse, Autoritatea pentru străini eliberează acestora certificatele de înregistrare chiar în ziua depunerii cererii.
Cetăţenii Uniunii obţin dreptul de rezidenţă permanentă pe teritoriul statului membru gazdă după o perioadă de cinci ani de rezidenţă legală neîntreruptă, dovedind că nu s-a luat nici o decizie de expulzare împotriva lor.
În concluzie, pentru cetăţenii Uniunii Europene nu mai este necesară obţinerea permisului de şedere, însă ei trebuie să îşi declare prezenţa pe teritoriul României la Autoritatea pentru Străini competentă, iar în situaţia în care îndeplinesc condiţiile arătate mai sus, li se eliberează un certificat de înregistrare.
Aş dori să ştiu care sunt avantejele pe care le conferă un bilet la ordin, precum şi în ce condiţii se poate emite sau pune în executare un astfel de bilet.
Darius T. – Bucureşti
Avantajul principal al biletului la ordin rezidă în faptul că, la scadenţă, biletul la ordin devine titlu excecutoriu.
Biletul la ordin este definit ca fiind acel înscris comercial (titlu de credit) prin care o persoană numită emitent sau subscriitor (debitorul) îşi asumă obligaţia personală şi necondiţionată să plătească pentru respectivul înscris unei alte persoane numite beneficiar (creditor) o anumită sumă de bani, la o dată fixă numită scadenţă şi într-un loc bine determinat.
Legea nr. 58/1934, aşa cum a fost modificată, prevede menţiunile esenţiale pe care trebuie să le cuprindă un bilet la ordin, şi anume:
• denumirea de bilet la ordin;
• data emisiunii;
• scadenţa;
• menţionarea obligaţiei personale şi necondiţionate de a plăti suma de bani;
• numele beneficiarului;
• semnătura subscriitorului sau a emitentului;
• locul de plată.
Spre deosebire de cambie, în biletul la ordin nu figurează numele trasului, deoarece trăgătorul şi trasul se identifică cu persoana emitentului. Tot spre deosebire de cambie, care este creată la iniţiativa creditorului, biletul la ordin este creat la iniţiativa debitorului. Biletul la ordin poate fi transmis prin gir şi poate fi garantat prin aval.
Dar cel mai important lucru este acela că, spre deosebire de ordinul de plată, efectuarea plăţii prin bilet la ordin are un mare avantaj şi anume că, la scadenţă, biletul la ordin devine titlu excecutoriu. Din punct de vedere practic, aceasta înseamnă că dacă debitorul nu şi-a achitat datoria, creditorul poate să treacă la executarea silită a acestuia, eliminându-se faza îndelungată a judecăţii şi obţinerii unei hotărâri definitive care să fie ulterior investită cu formula executorie.
Singura cale de atac împotriva executării biletului la ordin, opoziţia la executare, poate fi intentată potrivit art.62 din Legea nr. 58/ 1934 asupra acestuia în termen de 5 zile de la data primirii somaţiei de executare de către debitor, iar nu de la data comunicării actului de procedură, cum este prevăzut în general.
Cu privire la emiterea biletelor la ordin fără acoperire în cont, se constată că, în cazul în care biletul la ordin nu este emis în condiţiile prevăzute în art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934, sunt aplicabile dispoziţiile acestei legi privitoare la gir, scadenţa, plata, acţiunea sau executarea cambială, regres în caz de neplată şi protest, fapta neconstituind infracţiune, ci se situează în domeniul dreptului civil.
În cazul în care, însă, prin emiterea biletului la ordin fără acoperire creditorul este indus în eroare, în scopul obţinerii unui folos material injust şi dacă s-a cauzat acestuia o pagubă, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.
Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin decizia nr. 338 din 13 decembrie 2004 că „Emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenţei nu există acoperirea necesară nu constituie infracţiune în lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzătoare conţinutului constitutiv al unei fapte penale.
Când beneficiarul este indus sau menţinut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen“.
Am următoarea problemă: am obţinut acordul angajatorului de prelungire a activităţii peste limita de vârstă, până în luna august 2007; în urma unor neînţelegeri cu acesta, s-a creat o stare conflictuală şi aş dori să îmi răspundeţi la următoarele întrebări:
Denisa Carazan – Turnu Severin
1. Dacă acordul de prelungire a activităţii poate fi retras de către angajator;
2. Dacă dosarul de pensionare poate fi înaintat de angajator pe perioada concediului medical şi fără acordul angajatului (cererea de pensionare semnată de acesta);
3. Ce ar trebui să răspund la adresa angajatorului prin care mi se solicită documentele necesare pentru pensionare şi am fost informată că mi se va depune dosarul de pensionare.
1. Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin 5 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea unei pensii pentru limita de vârsta, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.
Potrivit doctrinei (Alexandru Ticlea, „Dreptul muncii“, pg. 480), la data încetării de drept a contractului individual de muncă, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă şi a stagiului minim de cotizare, angajatul poate continua prestarea muncii cu consimţământul tacit sau expres (în scris sau nu) al angajatorului, acest lucru echivalând cu încheierea unui nou contract individual de muncă.
În concluzie, angajatorul nu îşi poate retrage în mod legal acordul, contractul de muncă fiind încheiat până în august 2007.
2 Conform prevederilor art. 82 din Legea nr. 19/2000, pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de acesta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acestuia.
Pentru persoanele prevăzute de art. 5 pct. I, II, III, angajatorul depune cererea de pensionare în termen de 90 de zile de la îndeplinirea condiţiilor pentru pensionare.
Însă articolele de mai sus nu instituie o obligaţie nici pentru salariat, nici pentru angajator de a depune cererea pentru pensionare.
Drepturile de pensie pentru limita de vârstă se acordă şi se plătesc de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată. Dacă persoana îndreptăţită nu depune cererea de pensionare în acest termen, drepturile de pensie se vor acorda de la data depunerii cererii.
Conform art. VII pct. 28 lit a din Normele de aplicare ale Legii nr. 19/2001, aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001, persoana îndreptăţită trebuie să completeze şi să semneze o cerere cu privire la acordarea pensiei, cerere ce constituie Anexa nr. 12.
Dacă totuşi angajatorul depune cererea pentru pensionare, decizia casei teritoriale de pensii cu privire la admiterea ei poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă.
3. Având în vedere că se află în concediu medical şi faptul că are acordul angajatorului pentru continuarea contractului de muncă până în august 2007, poate să solicite să nu fie depusă încă cererea pentru pensionare.
