Banca de stat, care rotunjeşte cu zeci de mii de euro/an veniturile unor şefi din diverse ministere, a acordat anul trecut credite a căror valoare totală nu depăşeşte 100 de milioane de euro.
Splaiul Unirii, långă Piaţa Naţiunilor Unite. Sediul central al Eximbank. După pustietatea din faţa băncii ai zice ori că e sărbătoare naţională, ori weekend. Este însă joi dimineaţa.
Intrăm pe uşa pe care scrie „Registratură şi Clienţi“. Dăm de un hol micuţ cu două birouri tip recepţie. În loc de secretare, nişte paznici. Trebuie să le spui ce vrei ca să treci mai departe. Ai două variante: ori mergi cu treabă sus, la birourile administrative, ori vrei să devii client, caz în care o iei la dreapta şi treci de o uşă din sticlă mătuită pentru a intra în spaţiul „comercial“. Aici, vreo şase birouri şi 20 de metri de canapele de piele pentru discuţiile cu clienţii. Dar la acea oră nu era ţipenie de client. Nici la „consilieri“ nu e mai bine: jumătate din birouri sunt goale. Mă opresc la primul birou şi spun că vreau un credit de investiţii pentru o firmă destul de mare: cifră de afaceri de 25 de milioane de euro pe an, care exportă echipamente electrice industriale în Orientul Mijlociu. Angajata tresare: se uită la mine, se uită înspre colegi şi pare că se răzgåndeşte: pånă la urmă, îmi va răspunde ea la întrebări. Este amabilă şi îmi prezintă produsele băncii: „avem două tipuri de credite cu dobåndă subvenţionată: unul acordat direct de Eximbank, altul în contul şi în numele statului“. Diferenţa dintre ele ar fi că, în cazul primului, întåi plăteşti dobånda şi apoi depui un dosar de „compensare“ pentru ca statul să-ţi returneze dobånzile. Aici informaţiile se opresc: pentru a afla dobånzile sau suma pe care o acordă banca, întåi se face o analiză a companiei şi e nevoie de documente contabile. Costurile creditelor diferă în funcţie de situaţia financiară. De exemplu, dobånzile la creditele de investiţii în lei pot ajunge, cu tot cu subvenţie, şi la 16% pe an, potrivit reprezentantei băncii.
Şi totuşi, de ce atåt de puţini clienţi?
Cu sedii luxoase, bine amplasate în marile oraşe, cu costuri mai mici la credite – cel puţin teoretic – datorită subvenţiilor acordate de stat, Eximbank ar trebui să nu mai facă faţă cererilor de finanţare de la clienţi. „Au fost acordate finanţări cu dobåndă subvenţionată în sumă de 0,28 milioane de lei“, se arată în raportul anual al instituţiei. Creditele cu dobåndă subvenţionată au fost lansate în a doua jumătate a anului trecut. În ceea ce priveşte totalul împrumuturilor, „în anul 2007, Eximbank a acordat persoanelor juridice nebancare, operatorilor economici şi autorităţilor administraţiilor publice locale credite în valoare de 311,07 milioane lei“, se arată în documentul citat. Adică sub 100 de milioane de euro. În baza de date cu arhiva garanţiilor reale, Eximbank figurează cu mai puţin de 70 de împrumuturi din 2007. Portofoliul băncii este completat de linii de finanţare la bănci comerciale, de 79 de milioane de lei, de scrisorile de garanţie, emise în 2007, în valoare de 6,88 milioane de lei, dar şi de cele 334 de milioane de lei administrate în contul statului.
Comparată cu restul sistemului bancar, activitatea instituţiei pare să meargă la ralanti. SanPaolo IMI, o bancă mică, cu active mult mai reduse decåt ale băncii de stat, a acordat, anul trecut, credite de 200 de milioane de euro, dublu faţă de Eximbank. Conform Raportului anual al BNR, activul net bilanţier al Eximbank a fost în 2007 de 2,6 miliarde de lei, mai mare decåt cel înregistrat de 15 bănci autohtone. Valoarea fondurilor proprii a însumat 897 de milioane de lei (peste 246 de milioane de euro), doar nouă bănci din sistem dispunånd de resurse mai mari. „Nu cunosc activitatea Eximbank. Părerea mea este că ar trebui să se transforme exclusiv într-o agenţie de garantare a exporturilor“, consideră consultantul Bogdan Baltazar. Potrivit acestuia, astfel de agenţii există în mai toate statele dezvoltate, în unele cazuri fiind de stat, în altele, private, cum este cazul Marii Britanii.
La solicitarea unor explicaţii oficiale pe tema activităţii de anul trecut, ni s-a transmis că „reprezentanţii băncii au deja agenda plină pentru aceste două săptămåni“. Şi ni s-a sugerat să nu publicăm articolul, cel puţin pentru moment, deoarece „întrebările trimise de dumneavoastră sunt focusate pe cifre“ şi nu reflectă rolul şi misiunea Eximbank în economia romånească.
Alte cifre care conturează activitatea Eximbank în 2007: cheltuielile de protocol şi deplasări – 1,5 milioane de lei, cele de publicitate – 3,3 milioane de lei, iar cele cu salariile conducerii – 2,98 milioane de lei. În ciuda eforturilor, Eximbank nu atrage prea mulţi clienţi. Însă este ca un magnet pentru birocraţii din guvern: 19 şefi din ministere îşi rotunjesc veniturile cu zeci de mii de euro pe an pe seama Eximbank.
«A rămåne doar la listarea unor indicatori cred că ar fi în detrimentul conştientizării şi informării complete a cititorilor.»
Maria Şandor, consilier al preşedintelui Eximbank
100 mil. de euro a plasat Eximbank, sub formă de credite, în 2007. Deşi intenţiile sunt bune, lipsa promovării a făcut ca prea puţini bani să ajungă la firme sub formă de împrumuturi
State de plata
226.000 lei
Gelu Diaconu,
vicepreşedinte ANAF, şeful Vămilor
119.580 lei
Doina Dascălu,
secretar de stat în Ministerul Finanţelor
54.340 lei
Lucia Varga,
secretar de stat în Ministerul Mediului
Eximbank plăteşte peste 200.000 de lei pe an unui membru al consiliului de administraţie, potrivit declaraţiei de avere a lui Gelu Diaconu. Acestora li se adaugă 13 membri (s-au înmulţit la 16 de luna trecută) ai Comitetului Interministerial de Garanţii, Credite şi Asigurări (CIGCA). Aceştia provin din råndul secretarilor de stat şi încasează 20% din salariul preşedintelui băncii – 120.000 de lei pe an. Rolul CIGCA este de a monitoriza şi aproba garanţiile şi finanţările Eximbank. Printre produsele aprobate de comitet se numără creditul subvenţionat pentru femei.
