Legiuitorii au creat o zona “gri” folosita de autoritati in propriul interes. Aceasta se refera la normele de aplicare a actelor normative. Ei bine, ne-am obisnuit atat de mult cu el, incat am ajuns sa consideram Monitorul Oficial un fel de biblie a contribuabilului.
Ne raportam cu religiozitate la litera actului normativ publicat in Monitor si concepem cu greu ca poate exista lege si in afara a ceea ce scrie acolo. Atat de greu incat punem rar la indoiala opiniile si instructiunile care vin din partea autoritatilor/institutiilor publice, convinsi fiind ca ele au in spate autoritatea unui act normativ publicat in Monitorul Oficial.
De fapt, realitatea este alta. Exista o zona gri creata de catre legiuitori, dezvoltata de catre autoritati in propriul lor interes si intretinuta de catre contribuabili in principal din motive de nestiinta. Aceasta zona gri este un mediu propice de dezvoltare a abuzurilor si chiar a ilegalitatilor si se refera de cele mai multe ori la normele care reglementeaza procedural implementarea actelor normative.
Se poate insa identifica o zona si mai gri, acolo unde este vorba de acte emise de catre autoritatile/institutiile centrale sau locale si care nu vin in aplicarea unor acte normative. Ne referim, spre exemplu, la ordinele prin care se stabilesc tarife pentru serviciile prestate de catre autoritati/institutii publice in beneficiul contribuabililor. Conform legii de organizare a Monitorului Oficial, in cazul acestor acte nu exista obligatia expresa de publicare. Este de presupus ca ele sunt aduse la cunostinta contribuabilului pe alte cai, dar ramane suspiciunea ca, iesite din cadrul legal al functionarii Monitorului Oficial, aceste tarife nu sunt corect fundamentate si monitorizate.
Dar sa trecem peste aprecierile generale si sa dam exemple concrete.
Formulare, declaratii si dureri de cap
Sa luam pentru inceput situatia in care actele normative fac referire la o anumita procedura ce trebuie indeplinita, fara a da insa detalii legate de natura si forma documentelor ce urmeaza a fi folosite. In aceasta situatie, autoritatile/institutiile publice inventeaza si reinventeaza dupa bunul lor plac, spre disperarea contribuabilului care nu stie niciodata care documente trebuie prezentate la un moment dat. Mai mult decat atat, fiecare autoritate/institutie isi dezvolta propriul set de proceduri si formulare, astfel incat devine imposibil sa poti folosi acelasi set de documente in judete diferite (spre exemplu). Autonomia pe care institutiile o au (sau si-o aroga) in acest sens este nejustificata, in contexul in care se presupune ca toti contribuabilii trebuie tratati la fel.
Iata si un exemplu: dupa cum se stie, declaratia rectificativa nu se poate intocmi daca este in curs de desfasurare o inspectie fiscala. Din acest motiv, unele administratii financiare solicita la depunerea acestei declaratii, fara ca legea sa o ceara expres, o alta declaratie a contribuabilului cum ca declaratia rectificativa nu s-a intocmit in timpul unei inspectii fiscale. Pe cand alte administratii nu cer asa ceva. Cine are dreptate? In opinia noastra, dat fiind ca procedura de completare si depunere a declaratiei rectificative este clar prevazuta de lege, contribuabilul isi asuma intreaga raspundere in ceea ce priveste corectitudinea cu care indeplineste aceasta procedura. Din acest punct de vedere, solicitarea unei declaratii suplimentare este o dovada de exces de zel, daca nu chiar de abuz.
Sa discutam in continuare de actele normative care incorporeaza modele de formulare care urmeaza a fi folosite de catre contribuabili in relatia cu autoritatile/institutiile publice.
Surpriza pe care o avem, nu de putine ori, este ca, desi preluate din actele normative care le aproba, formularele nu “corespund”, in sensul in care ele sunt modificate in ultimul moment sau ca la acestea se adauga si alte formulare despre care legea nu spune absolut nimic. Exemplul cel mai la indemana il reprezinta declaratiile nominale privind contributiile sociale de tot felul, precum si declaratia fiscala privind obligatiile catre bugetul de stat. Termenul de depunere a acestor declaratii este 25 ale lunii curente pentru luna anterioara.
Datorita modificarilor legislative intervenite la sfarsitul anului 2005, toate aceste formulare au trebuit ajustate pentru obligatiile aferente lui 2006, iar noile formulare, publicate in Monitorul Oficial. Dintre toate, cel mai devreme s-a publicat noul formular de Declaratie nominala de somaj (in data de 10 februarie 2006). Au urmat in data de 22 februarie (cu 3 zile inainte de termenul limita de depunere) formularele privind Declaratia nominala de asigurari sociale si Declaratia fiscala privind obligatiile catre bugetul de stat.
Formularul de declaratie privind contributia pentru concedii si indemnizatii de sanatate s-a publicat in 16 februarie 2006. Iar cea privind comisionul catre Camera de munca, in data de 27 februarie 2006.
In aceste conditii, o declaratie din cele enumerate mai sus, depusa inainte de publicarea modificarilor in Monitorul Oficial, va fi sau nu considerata conforma? Reamintim ca ea a fost completata respectand normele existente in acel moment si depusa in termenul prevazut de lege.
Cine isi asuma raspunderea pentru neconformitatile care apar in declaratii fara vina contribuabilului, ca urmare a unor modificari despre care el nu a putut lua cunostinta in timp util? Evident, in nici un caz autoritatile/institutiile publice. In astfel de cazuri, contribuabilul primeste cel mult sfatul prietenesc sa amane depunerea declaratiilor pana cand iese “versiunea buna de program”, desi acest lucru poate sa insemne un efort suplimentar pentru acesta si, cu siguranta, un motiv de nemultumire.
Am ajuns in sfarsit si la situatia in care anumite ordine ale autoritatilor/institutiilor publice nu ajung sa fie publicate in Monitorul Oficial.
Iata un exemplu concret: un contribuabil solicita adminstratiei fiscale scoaterea din vectorul fiscal a impozitului pe salarii si a contributiilor sociale, ca urmare a faptului ca nu mai are angajati. Conform codului de procedura fiscala, cererea sa (Declaratia de mentiuni) trebuie insotita de documente justificative. Administratia financiara apreciaza ca acest document este un certificat eliberat de catre ITM (Inspectoratul teritorial de munca), prin care sa se confirme faptul ca firma nu are angajati.
In consecinta, contribuabilul depune la ITM o cerere pentru eliberarea acestui certificat/adeverinte, iar cererea se taxeaza cu 20 RON conform Ordin nr. 521/2001. Nu incercati sa gasiti acest ordin in Monitorul Oficial, pentru ca nu exista. Este de banuit ca se refera la tarifele pe care ITM le solicita contribuabilului pentru prestarea diverselor servicii. Prin accesarea site-ului www.itmbucuresti.ro aflam ca exista intr-adevar un astfel de Ordin si mai aflam contul in care se pot plati taxele. Nimic mai mult, adica nimic in legatura cu cuantumul acestor taxe.
Mici capcane ce nu pot fi trecute cu vederea
Problema nu se opreste aici. Conform Legii nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, eliberarea de catre organele administratiei publice centrale si locale, de alte autoritati publice, precum si de institutii de stat, care, in exercitarea atributiilor lor, sunt in drept sa certifice anumite situatii de fapt, a certificatelor, adeverintelor si a oricaror alte inscrisuri prin care se atesta un fapt sau o situatie se taxeaza cu un RON (conform modificarilor facute prin HG nr. 797/2005). Fac exceptie acele acte care sunt taxate diferit si care sunt enumerate in lege. Conform aceleiasi legi, taxele extrajudiciare de timbru pot fi majorate cu pana la 40% de catre consiliul local in a carui raza teritoriala se afla sediul prestatorului de servicii.
Ceea ce vrem sa spunem este ca taxarea cererii depuse de catre contribuabil ar fi trebuit facuta in baza Legii nr. 117/1999, iar cuantumul taxei ar fi trebuit sa fie, evident, altul.
In conditiile in care Ordinul nr. 521/2001 nu este publicat in Monitorul Oficial si nici pe site-ul ITM Bucuresti, este practic imposibil pentru un contribuabil sa sesizeze eroarea. De buna credinta, el va plati, convins fiind ca stie ITM-ul ce stie.
Daca toate cazurile prezentate mai sus vi se par lucruri marunte, aceasta nu inseamna ca ele trebuie trecute cu vederea. Doar cel care nu constientizeaza aceste nenumarate mici capcane nu poate intelege cat de chinuitor si frustrant este sa te mentii “pe linia de plutire”. Mai ales cand stii ca se poate si altfel, mai bine.
Responsabilitate
Cine isi asuma raspunderea pentru neconformitatile care apar in declaratii fara vina contribuabilului, ca urmare a unor modificari despre care el nu a putut lua cunostinta in timp util?
