Atunci când au izbucnit conflictele între arabi și evrei în Israel, cu linșări pe stradă, sirenele analiștilor au început să sune. Primarul oraşului Lod, cu populație mixtă, a ajuns să vorbească, chiar, despre un război civil. Alții au sugerat că țesătura socială era destrămată, gata să se rupă. Acestea sunt temeri nefondate, spune profesorul israelian Elie Rekhess, potrivit Folha Online. 

„Există o ruptură între arabi și evrei și există un preț de plătit”, spune acesta. „Poate că este un semnal de alarmă pentru politicienii din ambele tabere să gestioneze această problemă. Dar nu vom avea un război civil”. Rekhess este profesor invitat la catedra Crown de studii israeliene de la Universitatea Northwestern din Illinois, un renumit cercetător al acestui subiect.

În momentul în care Israelul a fost creat, în 1948, expulzând sute de mii de arabi din casele lor, aproximativ 150.000 dintre ei au rămas la granițele acelui nou stat. Numiți arabi-israelieni, aceştia formează acum o populație de 1,9 milioane de locuitori – sau 21% din total.

Sunt cetățeni ca toți ceilalți, cu aceleași drepturi, inclusiv dreptul de a vota la alegerile legislative frecvente. Arabii israelieni deţin locuri în Knesset, Parlamentul israelian, și sunt actori-cheie în formarea coalițiilor. „Minoritatea arabă este integrată în Israel”, spune Rekhess.

Legislația adoptată de Israel 

Pe de altă parte, Israelul a adoptat în urmă cu trei ani o legislație care insistă asupra faptului că statul trebuie să fie mai presus de orice evreu, ceea ce îndepărtează populația arabă, majoritar musulmană. Ratele sărăciei în rândul arabilor sunt mai ridicate decât în rândul evreilor. La aceasta se adaugă un acces mai precar la infrastructură. Acestea sunt motive care alimentează acuzațiile din ce în ce mai mari cu privire la faptul că arabii trăiesc ca cetățeni de mâna a doua, mai jos decât evreii – în ceea ce ei numesc drept apartheid, precum cel trăit de negri în Africa de Sud.

Această situație îi determină pe arabii israelieni să se confrunte cu o dilemă, cu două identități naționale care nu întotdeauna trăiesc bine împreună și care sunt uneori puse în conflict de situația politică. Arabii israelieni sunt israelieni pe hârtie, dar sunt și palestinieni. Ei pretind o legătură cu arabii care trăiesc dincolo de granițe, în Fâșia Gaza și în Cisiordania.

Aceste legături sunt activate în contexte precum cel actual. Arabii israelieni au protestat împotriva expulzării unor locuitori din cartierul palestinian Sheikh Jarrah din Ierusalimul de Est, un teritoriu ocupat de Israel din 1967. De asemenea, ei denunță violența poliției israeliene la moscheea Al-Aqsa, a treia cea mai sacră pentru islam, unde sute de oameni au fost răniţi în aceste zile. În fine, se pronunţă împotriva bombardamentelor israeliene din Gaza – cel puțin 65 de persoane au murit acolo și clădiri întregi au fost distruse. Șase au fost uciși în Israel de atacurile cu rachete ale facțiunii radicale palestiniene Hamas, care controlează în prezent Fâșia Gaza.

În studiile sale, Rekhess a creat un termen pentru a descrie identificarea arabo-israelienilor cu teritoriile aflate acum sub conducerea Hamas și a Autorității Naționale Palestiniene: palestinizarea. El explică faptul că este un proces care a început în anii ’70, odată cu întărirea mișcării care cere crearea unui stat palestinian. Chiar şi aşa, spune el, este o identificare complexă. „Vor un stat palestinian lângă Israel, dar nu în locul lui. Dacă ar trebui să aleagă între renunțarea la apartenența lor la Israel, cei mai mulți ar spune nu. Mai ales când văd cum trăiesc frații lor în Fâșia Gaza și în Cisiordania. Este o dilemă constantă”, spune el.

O criză de identitate

O criză de identitate care explodează în momente ca acesta, cu confruntări între cetățeni arabi și evrei în Israel. În ultimele zile, au fost linșați arabi și s-au produs atacuri asupra magazinelor lor din diferite părți ale țării. S-au produs și atacuri asupra evreilor. Imaginile, care au circulat pe rețelele de socializare, atestă tensiunea latentă dintre grupuri.

Nimic din toate acestea, insistă Rekhess, nu înseamnă că prăpastia dintre arabi și evrei este inevitabilă. „Arabii și evreii se întrepătrund în Israel. Este imposibil să-i separi”, dar este necesar să fie gestionate problemele urgente, spune el, precum marea disparitate socio-economică, care astăzi îi favorizează pe evrei. „Nu avem nevoie de o revoluție. Avem nevoie de o conducere politică în măsură să acţioneze pentru soluţionarea acestor tensiuni”, spune el. Un lucru dificil în momentul de faţă, având în vedere faptul că Israelul se chinuie să formeze un guvern, iar capacitatea de conducere a primului-ministru Benjamin Netanyahu este distrusă.

„Este destul de îngrijorător. Aceste confruntări indică fragilitatea acestor relații. Situația se poate deteriora. Printr-o greșeală stupidă de oricare dintre cele două părți, bulgărele de zăpadă se poate rostogoli”, spune Rekhess. Dar el mai spune că vede motive de optimism. „Cred în legăturile dintre arabi și evrei în Israel. Aceștia nu sunt condamnați. Rădăcinile sunt îndeajuns de adânci pentru a persista”.