Capacitatea de export de gaze a Azerbaidjanului este de 8 miliarde de metri cubi pe an, cu posibilitatea de a crește această cifră la 10 miliarde de metri cubi. Acest volum este prea mic, în condițiile în care cererea europeană anuală este de 400 de miliarde de metri cubi, a declarat pentru NEWS.am Armen Manvelyan, expert în probleme de securitate internațională.
El consideră că Europa își înrăutățește poziția, mai ales după impunerea celui de-al 8-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. De fapt, a fost aleasă calea distrugerii economiei europene.
„Prin urmare, în aceste condiții, chiar și Azerbaidjanul, cu capacitățile sale modeste, devine un stat foarte important pentru UE. În general, nu există o alternativă la Rusia pe piața globală a gazelor naturale, deoarece Rusia este cel mai mare exportator de gaze naturale”, a adăugat expertul.
Potrivit acestuia, ordinea mondială se schimbă și este foarte important ca superputerile să controleze resursa de materii prime și comerțul în acest domeniu. Această luptă se manifestă în războiul din Ucraina, astfel că prelungirea războiului aici din punct de vedere economic este benefică pentru Frăția și SUA, iar invers nu este benefică pentru Rusia și UE.
„SUA beneficiază de faptul că petrolul este ancorat la dolar, deoarece oferă Washingtonului posibilitatea de a juca pe piața petrolului, folosindu-și moneda ca pârghie. Însă o serie de țări au început să renunțe treptat la dolar și au început să facă schimburi comerciale în alte monede, ceea ce ar putea fi baza pentru crearea unei noi ordini mondiale”, a explicat Manvelyan.
Explozia Nord Stream, potrivit evaluării sale, oferă SUA o oportunitate de a tăia Europa de la gazul rusesc și de a oferi propriul gaz, asigurându-și superprofituri.
„Succesul economic al Germaniei, ca locomotivă a UE, se bazează pe energia ieftină din Rusia. Cuvântul cheie este ieftin, iar acestea nu vor mai fi niciodată așa, ceea ce va duce la creșterea costurilor de producție și la scăderea competitivității produselor în comparație cu omologii americani și chinezi. Transportatorii de energie din SUA sunt acum de 5-6 ori mai mici decât în UE, ceea ce îi obligă pe producătorii europeni să își transporte capacitățile peste ocean”, a conchis el.