Profesia de mediator, desi prezenta in nomenclatorul de meserii, nu este suficient de bine definita in legislatie
Ati avut un conflict recent cu sotul/sotia, un client sau o alta persoana? Va ingrijoreaza faptul ca rezolvarea acestuia s-ar putea face doar in instanta sau la curtea de arbitraj?
In curand, veti mai avea o posibilitate, si anume medierea. In luna mai a intrat in vigoare Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. De ce a fost nevoie de o lege pentru a oficializa ceva care se face dintotdeauna? Conflictele au fost si vor fi mediate atata vreme cat exista vointa partilor. In lipsa dorintei de reconciliere, existenta unui mediator autorizat sau nu devine prea putin importanta. Altfel spus, reconcilierea este posibila in orice moment, nefiind obligatorie prezenta unui mediator autorizat.
Din acest punct de vedere, nu este foarte clar de ce este nevoie sa se creeze un statut aparte pentru persoanele care mediaza un conflict. Aceste persoane au, evident, capacitati si abilitati speciale, fiind familiarizate cu diferite tehnici de comunicare si negociere. Ele au rolul de a facilita comunicarea intre partile aflate in conflict si a le incuraja sa ajunga la o intelegere. Se pune, totusi, intrebarea daca si in ce masura mediatorii autorizati trebuie sa fie familiarizati cu domeniul in care se face medierea. Neutralitatea nu inseamna si ignoranta. Cum poate o persoana sa medieze un conflict fara a cunoaste contextul in care acesta a aparut? Aceasta intrebare capata si mai mult sens atunci cand ne referim la dispozitiile speciale ale legii privind anumite tipuri de conflicte. Spre exemplu, medierea conflictelor de familie trebuie sa se faca astfel incat rezultatul acesteia sa nu contravina interesului superior al copilului, ceea ce inseamna ca mediatorul trebuie sa detina si cunostinte juridice. In acest sens, legea precizeaza ca mediatorul poate face apel la opinia unui specialist in domeniu, pentru clarificarea aspectelor aflate in controversa.
Legea limiteaza modalitatea prin care poate fi prestata aceasta profesie: in cadrul unei societati civile profesionale, al unui birou in care functioneaza unul sau mai multi mediatori asociati sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale. Este permisa desfasurarea activitatii in calitate de angajat si nu se prevad alte incompatibilitati cu alte activitati sau profesii decat cele prevazute de legile speciale.
Noile reglementari
raman neclare
Oricare din partile aflate in conflict poate avea initiativa medierii. Mediatorul va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, in vederea acceptarii medierii si incheierii contractului, stabilind un termen de maximum 15 zile. Pot fi stabilite cel mult doua date pentru prezentarea la mediere, dupa care aceasta va fi considerata neacceptata.
Initierea procedurii de mediere suspenda doar termenul de prescriptie a dreptului de actiune pentru dreptul litigios supus medierii. Suspendarea opereaza de la data semnarii contractului de mediere pana la inchiderea procedurii.
Trebuie insa spus ca noua relgementare a profesiunii de mediator nu reuseste sa clarifice toate aspectele. Spre exemplu, regulamentul privind arbitrajul comercial prevede reguli de conciliere. Concilierea este facultativa (asa cum este si medierea), iar conciliatorii sunt arbitri. Se poate oare asimila procedura de consiliere cu cea de mediere? Devine obligatoriu, in acest context, ca arbitrii sa fie si mediatori autorizati?
Un alt exemplu se refera la meseria de mediator care exista deja in Nomenclatorul de meserii la nivel national, fiind incadrata in categoria meseriilor din domeniul relatiilor publice. Cel putin teoretic, in spatele fiecarui cod din Nomenclator se afla un standard ocupational, insemnand ca cineva, candva, a definit in detaliu profilul acestei meserii. Sa intelegem ca noua lege va veni si va redefini profilul existent sau ca vor exista doua profiluri? Ce se va intampla cu cei care sunt angajati in calitate de mediatori, in mod legal, in baza unei diplome care atesta absolvirea unei facultati de relatii publice sau a unor studii postuniversitare de profil? Vor fi obligati sa se autorizeze conform prevederilor noii legi? si care ar fi temeiul acestei noi autorizari, in afara intentiei de a reglementa mai strict? si, pana la urma, chiar este necesara aceasta reglementare mai stricta? Simpla afirmatie a faptului ca medierea reprezinta o activitate de interes public este suficienta pentru a face din ea o profesie reglementata, asemenea celei juridice, medicale sau contabile? In opinia noastra, pentru a justifica interesul public, ar trebui in primul rand explicat clar prejudiciul care s-ar putea genera in cazul in care medierea nu se realizeaza de catre o persoana autorizata, avand, de asemenea, in vedere ca medierea in sine este o actiune facultativa.
Este limpede ca urmeaza sa se faca o redefinire a profesiei de mediator. Normal ar fi insa ca, inainte de a redefini ceva, sa definesti acel ceva. Asa dupa cum se intampla cu cele mai multe din meseriile cuprinse in COR (Clasificarea ocupatiilor din Romania), nu exista un profil al acestora din care sa se inteleaga cine si in ce conditii ar putea sa practice o meserie sau alta. Exista o codificare si o descriere generala, care lasa loc la multa imaginatie. Daca am rezolvat cu meseria de mediator si cu alte cateva, ce facem cu restul?
Cine poate fi mediator?
Legea limiteaza accesul prin stabilirea urmatoarelor conditii pentru persoana care doreste sa fie mediator:
• Capacitate deplina de exercitiu;
• Studii superioare;
• Vechime in munca de cel putin 3 ani sau absolvirea unui program postuniversitar de nivel master in domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere;
• Capacitatea, din punct de vedere medical, de a exercita aceasta activitate;
• O buna reputatie si lipsa unei condamnari definitive pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei;
• Absolvirea cursurilor pentru formarea mediatorilor, in conditiile legii, cu exceptia cazurilor in care au fost absolvite programe postuniversitare de nivel master in domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere;
• Autorizare ca mediator, in conditiile legii.
Autorizarea presupune plata unei taxe, care urmeaza sa fie stabilita prin regulament.
