Peste 3,5 milioane de morți, probleme de sănătate pe termen lung, mijloace de trai distruse și un drum plin de incertitudini la orizont. Asta a lăsat în urmă pandemia. Dar unii experți în dezsatre spun că termenul „dezastru natural” atribuit pandemiei Covid-19 este complet greșit.
Practic, afirmă specialiștii, dezastrele apar din cauza eșecurilor sociale, nu a naturii. Cei care dețin puterea și resursele îi forțează pe ceilalți să trăiască în locații vulnerabile, în condiții de viață dificile și cu mijloace de trai inadecvate. Și, deși știam tot ce trebuia pentru a reduce șansele ca un nou virus mortal să apară, organizațiile internaționale, guvernele și decidenții nu au aplicat aceste cunoștințe.
Eșecuri sociale similare au fost evidente în focare anterioare la fel de periculoase, precum HIV, SARS, Ebola și gripa porcină. Prin urmare, se poate spune că nu am reușit să învățăm nimic din trecut.
Sciencealert.com prezintă un plan în șase puncte care va stimula redresarea post pandemie și va duce în viitor la o mai bună luare a deciziilor legate de dezastre.
Principii pentru rezistență
1. Îmbunătățirea continuă
Ideile standard de „revenire” și „revenire la normal” sunt contraproductive, deoarece restabilesc aceeași lipsă de rezistență care a provocat pandemia, prin eșecuri sociale care creează dezastre.
Un exemplu de recuperare mai bună ar fi creșterea sprijinului și implementarea supravegherii internaționale a bolilor pentru a perfecționa sistemele de avertizare și răspuns la noii agenți patogeni.
2. Comportament și valori
Recuperarea reală încorporează reziliența ca un proces continuu și incluziv, nu ca o stare finală. Reziliența înseamnă să ne străduim să ne îmbunătățim comportamentul și valorile prin implicarea mai multor categorii de oameni, care formează verigile lanțului unui dezastru. Printre acești oameni se numără vânătorii și fermierii, precum și lideri politici mondiali, oameni de afaceri și lideri non-profit.
3. Puterea și resursele
Există întotdeauna oportunități pentru prevenirea dezastrelor, inclusiv a pandemiilor. Alegerile pentru a profita de aceste oportunități se bazează în principal pe acele puteri și resurse(lideri guvernamentali, șefi de întreprinderi și personalități religioase). Majoritatea populației nu are această putere.
Deci, recuperarea ar trebui să presupună presiuni asupra unor structuri de putere și acțiuni care să sprijine prevenirea dezastrelor și reducerea riscurilor.
Exemplele includ îndepărtarea caselor din câmpiile inundabile din Toronto, oferirea de oportunități de trai în Bangladesh, reducerea riscurilor de cutremur în Seattle, crearea de echipe locale pentru prevenirea și reacția la dezastre.
Practici de prevenire
Trei pași pentru prevenirea dezastrelor care pun în aplicare cele trei principii de rezistență.
4. Implicarea tuturor în prevenirea dezastrelor
Când oamenii nu au suficientă hrană sau apă, atunci aceste probleme ar trebui prioritizate. Practic, ar putea fi nevoie de bani, timp, cunoștințe, abilități tehnice sau schimbări de comportament.
5.Prevenirea trebuie să devină practică
Prevenirea infectării cu COVID-19, prin măsurile luate în ultima vreme, trebuie continuate și toată lumea trebuie să se implice. Distanțarea fizică este dificilă pentru persoanele care trebuie să facă naveta cu transportul public. Spălarea mâinilor presupune resurse de apă curată și săpun. Pentru a reduce transmiterea bolilor în timpul vaccinării, oamenii trebuie să beneficieze de acestea.
6. Prevenirea este mai bună decât vindecarea
Investirea a miliarde pe an pentru cooperarea în prevenirea pandemiei (cu sau fără OMS) generează recompense imense, chiar dacă vom avea parte de o singură pandemie pe mileniu. În cele din urmă, recuperarea post-pandemică prin reziliență înseamnă eforturi continue de prevenire a pandemiilor și a altor dezastre.