Fără a avea practic niciodată controlul direct asupra acestor atacuri, Statul Islamic le-a inspirat, salutat, glorificat, şi va continua să o facă în viitorul previzibil, cu atât mai mult cu cât mii de jihadişti străini vin să i se alăture în Irak şi în Siria, cu perspectiva, pentru unii, de a reveni, experimentaţi şi încă mai radicali, în ţările de origine, afirmă experţii.

"Toţi membrii serviciilor de securitate europene pe care i-am întâlnit în acest an sunt paralizaţi când vorbesc despre problema luptătorilor străini. Ea este practic fără soluţie", afirmă Bruce Riedel, fost agent CIA, în prezent membru al think-tank-ului Brookings Institution.

Conform unui raport publicat marţi de Soufan Group, o firmă de consultanţă în domeniul Intelligence, cu sediul la New York, numărul jihadiştilor străini prezenţi în Siria şi Irak a crescut de peste două ori din Iunie 2014, ajungând la circa 30.000, originari din cel puţin 86 de ţări.

"Gândiţi-vă la problema de a-i supraveghea pe toţi cei care revin. Vor fi plasaţi în detenţie. Dar majoritatea vor ieşi în 48 de ore, pentru că nu au comis nicio crimă în Franţa sau în Belgia. Au intenţia să comită o crimă? Posibil. Însă în democraţie nu se ţin oameni în închisoare pentru că sunt suspectaţi de intenţia de a comite o crimă", explică acelaşi expert.

Supravegherea intensivă a acestor mii de suspecţi ar mobiliza, practic, de manieră permanentă toate forţele de ordine şi armatele statelor occidentale, ceea ce este, fireşte, imposibil, adaugă el.

Problema devine şi mai gravă dacă ţinem cont de faptul că, pe lângă aceşti jihadişti reveniţi în ţările de origine – între 20 şi 30% din totalul lor, estimează Soufan Group -, Statul Islamic poate conta şi pe un număr necunoscut de voluntari care, asemeni cuplului care a ucis 14 oameni la San Bernardino, California, se radicalizează fără a avea contact cu gruparea şi fără a atrage atenţia cuiva înainte de a trece la acţiune.

Acest fenomen este denumit de expertul australian David Kilcullen "jihadul fără şef". "În loc de a avea o structură clandestină cu canale de comunicare în ambele sensuri şi planuri secrete care trebuie protejate, nu avem decât o structură – Statul Islamic – ce transmite consemne unor oameni ce rămân în clandestinitate şi trec la acţiune atunci când vor, în conformitate cu aceste consemne", explică el.

"Combinaţia între afluxul de luptători străini care revin acasă şi existenţa unor reţele subterane, mai ales în anumite regiuni europene, creşte în mod semnificativ ameninţarea internă", subliniază David Kilcullen.

Atacul de la San Bernardino, comis la scurt timp după atentatele din capitala Franţei, demonstrează că "radarul antiterorist pus la punct în SUA şi în alte ţări pentru a depista şi dejuca atacurile puse la cale de reţele trebuie de acum recalibrat", susţine Soufan Group.

Un cuplu prudent care nu comunică cu exteriorul – cum ar fi un grup compus din fraţi sau prieteni din copilărie -, evită cu grijă moscheile şi nu anunţă pe internet înainte de a lovi, constituie pentru serviciile specializate celule imposibil de depistat sau infiltrat.

"Niciun soft nu va putea vreodată să detecteze şi să prevină radicalizarea violentă la nivelul a doi indivizi. Toate şansele sunt de partea criminalilor dacă rămân calmi şi acţionează rapid. Aşa cum este imposibil să fie împiedicate crimele violente, imposibil este şi să fie eradicat terorismul, mai ales atentatele concepute să rămână sub radar-ul antiterorist", după cum arată raportul Soufan Group.

Concluzia sa este că "trebuie trase învăţăminte din atacul de la San Bernardino, iar una dintre ele este că vor mai exista şi altele, în pofida tuturor eforturilor noastre". AGERPRES