În prezent, cererea de produse miniere pe plan mondial, în special pe sectorul nonenergetic, este în creștere. Aurul, argintul, platina sau alte minereuri auro-argentifere sunt prețuite în toată lumea, dar nu mulți știu cum ajung aceste metale prețioase să fie folosite în industrie sau chiar transformate în bijuterii
Până acum câteva sute de ani, în lume încă se spăla nisip pentru a găsi aur, după metodele folosite în antichitate – astfel, după ce minereul era scos din subteran, era zdrobit, apoi sfărâmat într-un fel de râşniţe, iar „făina cu aur“ era spălată pe scânduri îmbrăcate în lână sau în jgheaburi. Aceste tehnici au funcţionat până în Evul Mediu, iar în unele cazuri au fost folosite chiar până la naţionalizarea minelor de către regimul comunist. Apariţia prafului de puşcă după cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea a schimbat mineritul aurifer, iar mai târziu industria a cunoscut noi şi noi tehnologii.
Pentru că astăzi aurul se găsește în particule foarte mici în compoziția rocii, companiile miniere folosesc substanțe chimice pentru a-l extrage. Cel mai adesea, el este amestecat cu alte metale şi elemente nemetalice, în combinaţii uneori complexe, sub forma minereurilor aurifere, ceea ce face imposibilă extracția lui prin metodele tradiționale, mai ales că cererea de metale prețioase a crescut de-a lungul timpului, iar producția era insuficientă.
Aşa a început una dintre revoluţiile în domeniul metodelor de extracţie: prin trecerea de la simpla adunare a aurului nativ, prezent în sedimente, prin metode pur mecanice, la separarea lui din minereuri prin metode chimice.
Potrivit specialiștilor, modul de exploatare a aurului s-a schimbat în 1887, când echipa formată din chimiștii scoțieni Robert Forrest și John MacArthur a descoperit că aurul și argintul ar putea fi dizolvate într-o soluție diluată de cianură. În scurt timp, această tehnologie a ajuns să fie folosită și dezvoltată pe plan mondial în industria extractivă a aurului.
Prima instalație de acest gen a fost utilizată în Noua Zeelandă, iar apoi astfel de instalații au fost construite în toate zonele unde se extrăgeau aur și argint.
Tehnologie sigură pentru sute de mine din lume
Cea mai mare parte din aurul extras astăzi provine din tratarea minereurilor prin metode chimice. Minereul poate fi colectat fie prin exploatări de suprafaţă, fie prin exploatări subterane.
Tehnologia cu cianură se foloseşte de peste un secol în procesul de extragere a aurului, fiind cea mai cunoscută, eficientă și sigură tehnologie pentru mineritul aurifer, cu condiţia respectării tuturor normelor şi standardelor din industrie.
Peste 400 de mine importante de aur din toată lumea folosesc tehnologii asemănătoare, iar peste 2.500 de tone din producția mondială sunt extrase prin această metodă.
Soluții pentru România
România are unul dintre cele mai importante zăcăminte aurifere din Uniunea Europeană, la Roşia Montană, iar de mai bine de zece ani, autorităţile discută despre posibilitatea exploatării lui, ceea ce ar putea crea mii de locuri de muncă şi ar relansa o întreagă industrie.
În actualul context economic al României, ţinând cont că ţara noastră nu dispune de fondurile necesare pentru astfel de investiţii, soluţia pentru exploatarea minereurilor aurifere vine din parteneriatul public-privat. Potrivit recomandărilor Asociației Generale a Inginerilor din România, este de preferat încurajarea proiectelor în sistem de parteneriat de tip ,,joint venture“, respectiv asocierea statului cu sectorul privat, unde cele două entități își unesc forțele, astfel încât riscul asociat marilor investiții din mineritul aurifer va fi mai ușor de suportat de către stat, iar tehnologiile folosite vor fi mult mai moderne.
Cert este că, dacă s-ar moderniza şi ar reporni mineritul în România, nu numai cel aurifer, sute sau chiar mii de persoane fără venituri în momentul de faţă și-ar găsi un loc de muncă. Mai mult decât atât, zone întregi s-ar dezvolta, iar industriile conexe și serviciile ar avea de câștigat de pe urma mineritului, un sector considerat de analistul economic Ionel Blănculescu ca fiind motorul de creștere a economiei românești.
În urmă cu două zile, premierul Victor Ponta a prezentat planul naţional care prevedere atragerea de investiţii de 10 miliarde de euro şi crearea a peste 50.000 de locuri de muncă, până la finele anului. În plan se menționează că statul vrea să crească la 78% „din ceea ce generează proiectul” beneficiile de la Roșia Montană, precum și preconizata explorare a gazelor de şist de către Chevron. ”Vrem să deblocăm și să continuăm dezvoltarea proiectelor Deva Gold și Roșia Montană, evident cu respectarea cerințelor de mediu. Parlamentul va lua o decizie. La începutul sesiunii parlamentare va fi finalizat proiectul de lege pe Roșia Montană. Cred că 13 ani de când se tot plimba prin diverse structuri guvernamentale sunt de ajuns. Decizia finală într-un proiect atât de controversat poate fi luată doar de către Parlament”, a declarat premierul Victor Ponta.
Comisia Europeană susține locurile de muncă în minerit
Deşi există unele voci care sunt împotriva folosirii cianurii pentru extragerea aurului, Comisia Europeană a anunțat că o eventuală interzicere a acestei tehnologii nu este justificată nici din punctul de vedere al mediului, nici din punctul de vedere al sănătăţii, subliniind necesitatea respectării cu stricteţe a legilor şi standardelor impuse de autorităţile europene în domeniu.
„În urma unei analize aprofundate a problemei, Comisia consideră că interzicerea totală a cianurii în activităţile miniere nu este justificată din punctul de vedere al mediului şi al sănătăţii. Legislaţia existentă, în special cea cu privire la managementul deşeurilor extractive (Directiva 2006/21/CE – adoptată și de România prin H.G. 856/2008, n.red.) include cerinţe precise şi stricte, care asigură un nivel adecvat de siguranţă a facilităţilor de management al deşeurilor miniere. Valorile-limită pentru concentraţia cianurii în iazul de decantare prevăzute de Directivă sunt printre cele mai stricte cu putinţă, iar în practică aceasta presupune o etapă de neutralizare a cianurii înainte de stocare. În lipsa unor tehnologii alternative mai bune, o interdicţie generală a utilizării cianurii ar presupune închiderea minelor existente care operează în condiţii de siguranţă. Aceasta ar fi în detrimentul locurilor de muncă, fără a aduce o valoare adăugată pentru mediu şi sănătate. Comisia intenţionează să urmărească în continuare îndeaproape posibilele dezvoltări tehnologice din acest sector, pentru a se asigura că sunt aplicate în practică «cele mai bune tehnici disponibile», în conformitate cu cerinţele Directivei“, se arată într-un răspuns al Comisiei Europene semnat de comisarul Janez Potocnik, citat de un comunicat al Asociaţiei Europene a Industriilor Miniere, Minereurilor Metalice şi Mineralelor Industriale (Euromines).
Exploatare minieră sau obiectiv turistic? Ambele!
Una din minele unde s-a exploatat aurul folosind tehnologii de operare similare cu cele care urmează a fi implementate la Roșia Montană este mina Martha, din localitatea Waihi, Noua Zeelandă. Amplasată la 110 km de Auckland, mina Martha a început să funcționeze în urma unei descoperiri din 1878, producând 5,6 milioane de uncii de aur înainte de a fi închisă, în 1952. Exploatarea a fost redeschisă în 1988.
Orașul Waihi, în mijlocul căruia este amplasată mina, are 4.000 de locuitori. Prin eforturile şi deschiderea autorităţilor locale, exploatarea minieră a devenit şi un important punct turistic: zeci de mii de persoane au vizitat mina în cadrul unor tururi organizate aici.
Exploatarea aurului de către România este un subiect de care se feresc mulţi să discute, având în vedere severitatea anumitor ONG-uri. Proiectul de la Roşia Montană ar putea să genereze, ca pionier în industria extractivă, un declanşator pentru alte deschideri de mine, astfel încât această activitate extractivă în România să revină şi să confere economiei o creştere mult aşteptată
Ionel Blănculescu,
analist financiar
FĂRĂ RISCURI ASUPRA MEDIULUI
Cele mai bune practici de management și metodologiile elaborate la nivel internațional pentru a reglementa sectorul minier demonstrează că mineritul modern nu prezintă riscuri asupra mediului în condițiile respectării unor norme de bază și standardelor de bune practici. Cele mai importante recomandări, esențiale pentru orice mină modernă, sunt sintetizate într-un document internațional de referință, numit Framework for Responsible Mining. Documentul este rezultatul muncii unui grup de lucru format din ONG-uri, experți, asigurători și operatori minieri. Recomandările se bazează pe inițiative ale Băncii Mondiale, ale World Conservation Union, ale ICMM (International Council on Mining and Metals), ale guvernelor, precum și pe inițiative din sectorul privat.
FĂRĂ RISCURI ASUPRA MEDIULUI
Cele mai bune practici de management și metodologiile elaborate la nivel internațional pentru a reglementa sectorul minier demonstrează că mineritul modern nu prezintă riscuri asupra mediului în condițiile respectării unor norme de bază și standardelor de bune practici. Cele mai importante recomandări, esențiale pentru orice mină modernă, sunt sintetizate într-un document internațional de referință, numit Framework for Responsible Mining. Documentul este rezultatul muncii unui grup de lucru format din ONG-uri, experți, asigurători și operatori minieri. Recomandările se bazează pe inițiative ale Băncii Mondiale, ale World Conservation Union, ale ICMM (International Council on Mining and Metals), ale guvernelor, precum și pe inițiative din sectorul privat.
90% din aurul extras astăzi în lume este obţinut prin tehnologia cu cianură. Mine din SUA, Noua Zeelandă, Canada, Finlanda, Spania sau Suedia folosesc în siguranţă această tehnologie.