Deficitele îi împing pe guvernanţi să alerge ca nişte găini fără cap – impozitând, inept, tot ce mişcă. 

Petrecându-ne timpul cu flecăreli de doi lei (legalizarea prostituţiei şi o nouă remaniere guvernamentală sunt doar ultimele dintre ele),  uităm subiectele spinoase: explozia iminentă a bugetului de pensii şi împrumutul de încă 13 miliarde de euro de la FMI, prognozat pentru anul viitor. Politicianul român preferă să mestece rumeguş politic decât să spună adevărul celor cinci milioane de pensionari votanţi. Acum câteva săptămâni, la refacerea bugetului pe 2010 în prag de august, s-au alocat pe tăcute patru miliarde de lei, adică jumătate din deficitul anual al bugetului de pensii – iată încă o pomană care să ne treacă încă o iarnă. Deficitul tradus simplu: în 1990 erau 3,14 muncitori, în medie, pentru fiecare pensionar asistat; azi sunt cu 1,3 milioane de pensionari în plus faţă de numărul salariaţilor. Acelaşi lucru, spus altfel: în timp ce numărul de pensionari asistaţi s-a dublat faţă de 1990, numărul salariaţilor care îi susţin s-a înjumătăţit. Deficitele îi împing pe guvernanţi să alerge ca nişte găini fără cap – impozitând, inept, tot ce mişcă.  Şi-ar smulge însă mai degrabă unghiile decât să recunoască, deschis, problema: bugetul de pensii e falimentar.

De-a lungul celor 20 de ani, am reuşit să facem praf orice principiu sănătos al oricărui sistem de pensii din lume. În primul rând, pensionarea nu mai are legătură cu cotizaţia; peste 1,7 milioane de oameni s-au pensionat cu stagiul de cotizare incomplet sau aproape inexistent. În plus, un milion de pensionari agricultori, din care au mai rămas 762.000, au primit pensie uneori fără să cotizeze. Ideea că pensia poate masca şomajul sau poate înlocui ajutorul social ne va costa pe toţi de-o să ne usture – pensionarii vor plăti prin sărăcie, salariaţii, prin impozite mai mari! Doi, întreţinem alocaţii de peste un miliard de euro anual, un număr de 168.000 de pensii speciale (a se citi justiţie, apărare, servicii secrete etc.). Trei, avem de patru ori mai mulţi pensionari invalizi (892.000) decât în 1990 – în judeţele „fanion“ este de notorietate că poţi să îţi „rezolvi“ o pensie cu 2-3.000 de euro plasaţi unui medic. În fine, bomboana pe colivă a fost majorarea pensiilor, în mod populist, înainte de diversele alegeri – sistemul se zguduie din temelii inclusiv sub povara majorării cu 50%.

Firava speranţă a fost şi ea îngheţată. Sistemul de pensii privat, singura metodă prin care oamenii mai pot acumula bani albi pentru zile negre, a fost oprit de Guvern la nivelul de 2,5%, un nivel infim pentru a asigura chiar şi o brumă de pensie în viitor. În schimb, pe măsură ce dimensiunea dezastrului devine evidentă, aşteptaţi-vă ca dulăii politici ai tutor partidelor să iasă la atac: muşcături reciproce, lătrat la greu, încăierare şi praf. S-ar putea face un plan serios de ocupare, de încurajare a muncii şi a natalităţii – ar putea fi opriţi contributorii la fondul de pensii în loc să fie invitaţi să emigreze. Dacă continuăm cum am început, finalul va fi adâncirea în sărăcie a pensionarilor şi un nou împrumut pentru a cârpi găurile sistemului. Iată un subiect mare de ros pentru dulăi! s

Răzvan Orăşanu a fost consilierul primului-ministru (2005-2009)