Pina i 1997, capete de afis erau trupe ca Holograf, Iris, Cargo sau cintareti de muzica pop ca Laura Stoica, Loredana si Directia 5 (care au imprimat nu mai putin de 13 albume), Gabriel Cotabita etc. insa vinzarile acestora nu depaseau 10.000 de copii pe album, uneori nici macar citeva sute.
Prima „bomba” a fost lansata de solistul Marius Dragomir i 1997, atunci cind acesta a reusit sa-si vinda albumul i aproximativ un milion de copii, conform unor surse Electrecord. Oficial s-a anuntat ca numarul copiilor vindute nu depasea 400.000, pentru a nu atrage atentia fiscului.
in domeniul „dance”, startul a fost dat de grupul timisorean Genius care, fara prea multa promovare, a devenit cea mai bine vinduta trupa de acest gen din istoria industriei rominesti. Volumul vinzarilor nu poate fi verificat, casele de discuri si solistii refuzind categoric sa dea vreo cifra exacta, de frica impozitelor. in cazul Genius, se spune ca la acea vreme au vindut primul album i aproximativ 150.000 de exemplare, o cifra imensa, tinind cont de faptul ca atunci vinzarile unei trupe nu depaseau 30.000 de copii, i cele mai fericite cazuri.
in urma acestor succese, casele de discuri s-au convins de potentialul pietei si au iceput a se itrece i lansarea de trupe, „dance” i general, pe banda rulanta. Explozia de noi trupe a fost atit de puternica, icit i 1999 casele de discuri s-au aflat itr-o dilema. Conform oficialilor Transglobal EMI, oferta era atit de mare comparativ cu cererea, icit nici macar casele nu mai stiau ce trupe si ce gen se va vinde cel mai bine.
Manelele, reteta succesului i Rominia
insa „iarmarile” continua pina i prezent. Aproape lunar este lansata o noua trupa de un anumit gen. Numarul foarte mare de trupe aparute a ajutat la segmentarea pietei. Doar i citeva cazuri se iregistreaza vinzari care depasesc cu siguranta 100.000 de copii. Asta se itimpla i cazul unor formatii cu nume deja consacrate pe piata, cum sunt 3 Sud Est, Holograf sau ASIA.
De exemplu, albumul Holografica al trupei Holograf a iregistrat vinzari de 100.000 de casete si 30.000 de CD-uri la doar citeva saptamini de la lansare. Doar celebrele manele mai sparg piata, aici vinzarile depasind imaginatia. De altfel, i anul care tocmai s-a icheiat, trupele care cinta manele au fost cele mai cautate pe piata romineasca. Iar casa de discuri care are cele mai multe trupe de manele, Media Services, detine si suprematia printre celelalte case producatoare de muzica.
„Politica unei case de discuri este de a avea cit mai multe trupe de cit mai multe genuri, pentru a dispune de o gama larga de produse. Este adevarat ca profitabile nu sunt decit citeva dintre acestea, isa politica este imprumutata de la casele vestice. Acestea lanseaza trupele una dupa alta, pastrind dupa un timp doar ce are succes”, ne explica Radu Groza, manager la Sony Music Rominia.
Casele de discuri si-au asigurat spatele
Pe de alta parte, prin aparitia i 1996 a Legii dreptului de autor a fost icurajat si importul de muzica. in acest moment, conform caselor de discuri, piata este impartita itre muzica romineasca 60% si muzica de import 40%.
„intotdeauna muzica de import s-a vindut bine, chiar daca un astfel de produs este de trei ori mai scump decit unul autohton. Este vorba de segmentele de piata: un tinar prefera sa cumpere un produs al unei trupe dance rominesti, pe cind oamenii trecuti de o anumita virsta prefera un album cu muzica de import”, ne declara Mihai Dumitrescu, impresar.
Razboiul dintre casele de discuri este foarte dur. Dincolo de faptul ca acestea nu vor sa declare nici o cifra „pentru ca nici concurenta nu o face”, ele nu ezita sa lanseze peste noapte o trupa care copiaza stilul si genul unei alte trupe de succes, lansata de alta casa.
Singura societate care producea muzica i Rominia iainte de 1989 era Electrecord. in prezent, celebra casa nu mai are decit aproximativ 15% din piata, partea leului fiind impartita, i mod aproximativ egal, itre Media Services – Sony Music, Media Pro Music, A&A Records si Nova Music, Roton si Zone Records. Un caz deosebit este cel al casei de discuri Alfa Sound, care detine o singura trupa, LA.
Fiecare casa de discuri romineasca si-a asigurat „spatele”, rezervindu-si licente vestice. De exemplu, A&A Records detine licente Warner Music, Atlantic Records si Elektra Records. Aceste licente asigura caselor o mai mare expunere pe posturile de radio, prin faptul ca livreaza muzica de import, i compensatie promovind propriile trupe. Pentru o astfel de licenta, o casa este obligata sa plateasca anual aproximativ 7% din icasari producatorului occidental.
Paradoxal, trupele nu cistiga prea multi bani de pe urma caselor de discuri, cu exceptia cazului i care iregistreaza vinzari record. Din relatia cu casa de discuri trupa cistiga imagine si scuteste banii pentru lansare, aproximativ 5.000 USD.
„Casa de discuri se ocupa si de realizarea unui videoclip pentru trupa pe care o lanseaza cu o melodie de referinta. Fara acest videoclip, acum o trupa nu prea vinde nimic i Rominia. Producerea unui astfel de clip costa itre 1.000 USD pentru o productie mai slabuta si 10.000 USD pentru ceva colosal. in medie, o casa cheltuieste cam 3.000 de dolari pentru realizarea unui videoclip promotional”, ne mai declara Radu Groza.
in sfirsit, casa se ocupa de imaginea solistilor (doua-trei rinduri de imbracaminte pentru scena, stilisti etc.), cheltuieli care nu depasesc 1.000 USD.
Lansarea unei trupe poate costa 15.000 USD
Exista destule trupe care au decis sa se reprezinte singure si, automat, sa suporte aceste cheltuieli, dar cele care au succes sunt legate printr-un contract de cite o casa de discuri.
Lansarea produsului se face cu fast, iar tirajul depaseste mai itotdeauna cu mult potentialul pietei, isa aceasta metoda ofera caselor posibilitatea unei promovari de lunga durata a trupei, prin simpla aparitie pe taraba. Mai mult, cu cit tirajul este mai mare, cu atit pretul pe bucata la copiere este mai mic. Realizarea unei casete costa aproximativ 40 de centi. in acest pret sunt incluse onorariile artistului si drepturile de autor (8,5% care trebuie achitati la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor).
Abia dupa ce depaseste aceste etape o trupa poate icepe sa cistige bani, cu conditia sa se faca cunoscuta i urma investitiilor.
Singura posibilitate a formatiilor de a cistiga bani o reprezinta concertele.
Pentru concerte, un grup de talie medie percepe taxe cuprinse itre 500 si 1.500 USD, i cazul i care i grup sunt doi sau trei solisti si nu au nevoie de asistenta tehnica. Daca este vorba de o trupa rock care cinta live, atunci preturile cresc (itre 1.500 si 3.000 USD), trupele transportind dupa ele o echipa itreaga din care nu lipsesc sunetistul, tehnicianul de la lumini etc.
„Doar trupele de talia 3 Sud Est isi permit sa ceara 2.000 USD pentru un concert. Nu este foarte mult, tinind cont de succesul pe care il au, dar daca calculezi ca acestia au patru – cinci concerte pe luna, poate chiar mai multe, deja devine o afacere. Acesti bani se impart itre membrii trupei si un mic procentaj revine impresarului”, ne-a declarat Horia Radu, organizator de concerte. Pentru realizarea concertelor, organizatorii apeleaza la diferiti sponsori.
Un calcul simplu ne arata ca o trupa destul de cunoscuta poate cistiga aproximativ 7.000 USD lunar, din care se cedeaza cam 1.000 – 1.500 pentru impresar. Deci, pe an, o trupa medie poate cistiga din concerte 84.000 USD, bani care foarte rar sunt declarati.
insa, i realitate, cistigurile sunt mult mai mari. Anul 2000 a fost unul electoral si automat o sursa de venituri buna pentru trupele care au fost solicitate sa cinte pentru diferite partide. De exemplu, PDSR a cheltuit anul trecut, conform declaratiilor oficiale, mai mult de 200.000 USD pentru 35 de concerte i itreaga tara. Cum la aceste concerte au participat doar citeva trupe de talie mare, este simplu de calculat ca la 2.000 USD pe concert acestea au bagat i buzunar aproximativ 70.000 USD numai de pe urma acestor concerte.rn
O alta metoda de cistig ingenioasa, folosita i cazul trupelor de manele mai putin cunoscute, sunt asa-zisele „copii de coperta”. Practic, producatorul realizeaza matrita cu albumul trupei si apoi contacteaza distribuitorii carora le vinde doar copertile tiparite impreuna cu matrita. O coperta costa aproximativ 4.000 lei. Este adevarat ca i urma procesului de multiplicare se cam pierde din calitate, isa astfel de actiuni nu se icheie fara a vinde aproximativ 80.000 de coperti, iar banii scosi scapa neimpozitati. Culmea este ca aceasta metoda poate fi catalogata drept legala.rn
Industria muzicii rominesti, desi cu mult sub nivelul celei occidentale, dovedeste ca macar are pretentii la fel de mari ca sora mai mare din Vest.trn