Potentialul agriculturii ecologice ramane putin exploatat, in ciuda cresterii evidente a cererii externe. “Exporturile ecologice sunt dominate de materiile prime, precum cerealele sau fructele de padure. Cred ca acestea vor cumula in 2005 intre 17 si 18 milioane de euro” apreciaza Radu Panait, directorul firmei Natura Land. Conform acestuia, materiile prime din Romania sunt prelucrate in tari ca Germania, Elvetia sau Olanda si importate apoi sub forma de produse ambalate.

In 2005, vom depasi suta de mii de hectare certificate pentru productia bio, iar numarul animalelor se va tripla fata de anul trecut. Profiturile mai mari, de pana la 100%, aduse de produsele bio ambalate se obtin insa mai greu. Consumatorul are nevoie de siguranta absoluta cand plateste de doua ori mai mult pentru un aliment ecologic, fata de unul obtinut in mod obisnuit.

Metoda de productie ecologica, ce nu utilizeaza substante chimice in tot lantul de productie, este doar partial o garantie a calitatii. Cel mai important indiciu al calitatii ramane zona din care provine respectivul produs. Regiunile recunoscute pentru conditiile favorabile obtinerii de produse de inalta calitate, ajuta vanzarea.

Lapte ecologic din muntii Carpati

“Vrem sa transformam Carpatii intr-un spatiu al laptelui ecologic. Putem astfel sa asociem laptelui si produselor derivate o valoare speciala in ochii consumatorului occidental, asa cum este cazul Alpilor”, arata Jean Valvis, directorul general al societatii La Dorna. O astfel de imagine de marca pentru produsele din Carpati ar aduce vanzari (si profituri) sporite pentru toti agricultorii si procesatorii, de la simpli oieri pana la multinationalele care cumpara materia prima. La Dorna, cel mai mare actor de pe piata produselor bio, exporta anual lapte ecologic din Carpati si produse derivate din acesta de circa sase milioane de euro. Potentialul este insa mult mai mare. Avem circa 4,8 milioane de hectare de pasuni si fanete neatinse de ingrasamintele chimice, majoritatea situate in zona de munte. Valorificat, acest potential inseamna de 300 de ori mai mult lapte decat se produce acum si venituri de ordinul miliardelor pentru Romania! Spre comparatie, marile puteri agricole europene au doar 3,3 milioane de hectare (Spania si Franta) sau 1,4 milioane de hectare, in cazul Italiei. Aceste tari valorifica insa mult mai bine potentialul ecologic al zonelor de munte.

Mai avem de asteptat pana cand Carpatii sa devina un reper in industria alimentara mondiala. Un prim pas catre acest tel ar fi o colaborare intre autoritati si procesatori. “Productia de lapte ecologic ar trebui subventionata, avand in vedere gama variata de produse ce pot fi obtinute din aceasta materie prima”, arata Valvis. Ministerul Agriculturii subventioneaza deocamdata alte culturi si specii, de la grau si legume de camp pana la carnea de pasare si de vita.

Pe langa subventii, sunt necesare fonduri pentru o campanie sustinuta, care sa arate consumatorului atuurile laptelui din Carpati. In primul rand, in muntii nostri nu exista pajisti stimulate cu ingrasaminte chimice, asa cum se intampla in vest. Crescatorii autohtoni de animale pot face deci conversia catre agricultura ecologica intr-un singur an, fata de concurentii lor din Vest, care sunt nevoiti sa astepte pana la patru ani pentru a se declara producatori de lapte ecologic.

Numai ca avantajele pretului si calitatii trebuie comunicate si consumatorului occidental. Strategia de export, atat de mediatizata in ultima vreme, ar fi incompleta daca nu ar sutine concret produsele ecologice. In conditiile in care piata interna “hiberneaza” la un nivel de circa doua milioane de euro, exporturile raman principala sursa de venit a industriei ecologice. Peste 90% din produsele obtinute in tara iau drumul Uniunii Europene.

Daca procesatorii si autoritatile nu se grabesc, s-ar putea sa mancam tot mai multe alimente importate ce contin materii prime din Romania.

“Carpatii pot deveni pentru laptele ecologic ceea ce este regiunea Bordeaux pentru vinuri. Avem aici milioane de hectare de pasuni neatinse de ingrasamintele chimice.”

Jean Valvis,

director general La Dorna