Anul trecut, exporturile românești au crescut cu 9,1% față de 2016, până la 62,6 miliarde de euro, în timp ce importurile au urcat cu 12,2%, până la 75,6 miliarde de euro. Evident că nu toate sectoarele au evoluat la fel, iar în unele situații majorările sau scăderile sunt destul de greu de explicat.

De exemplu, au crescut cu aproape 19% comparativ cu anul precedent (respectiv cu peste 800 de milioane de euro) vânzările de metale și produse din metal peste granițe, însă în același timp au urcat cu aproape 18% (sau 1,3 miliarde de lei) importurile din aceeași categorie. Cu alte cuvinte, este posibil ca o bună parte a respectivelor mărfuri să ajungă în România din străinătate și mai târziu să fie revândute peste graniță.

Evoluții spectaculoase au avut și vânzările de cauciuc brut (+102%), instrumente și aparate profesionale, științifice și de control (+77%), gaz și produse din gaz (+70%), îngrășăminte minerale sau chimice (+51%) și legume și fructe (+40%), asta în timp ce exporturile de electricitate s-au redus cu 9%, cele din categoria aparate și echipamente de telecomunicații și pentru înregistrarea și reproducerea sunetului și imaginii cu 7%, iar cele de îmbrăcăminte cu 6%.

La capitolul importuri, cea mai mare majorare au avut-o produsele minerale, din care am cumpărat în 2017 cu aproape 30% mai mult (respectiv am plătit pentru ele cu aproape 1,25 miliarde de euro mai mult). În acest caz explicația este ceva mai simplă: o bună parte din creștere a fost cauzată de cererea internă de combustibili auto, care a urcat semnificativ anul trecut. Tot anul trecut, firmele românești au cumpărat de peste hotare cu 66% mai multă electricitate, cu 55% mai mult cărbune, cu 42% mai mult cauciuc brut și cu 23% mai multe produse lactate și ouă. Pentru o țară care se laudă cu un sistem energetic divers și performant, cu rezerve de cărbune, dar și care dispune de toate resursele necesare pentru creșterea animalelor, cifrele acestea sunt cel puțin stupefiante, dacă nu chiar rușinoase. Ne putem consola cu scăderea cu 11% a importurilor de cereale și cu 2% a celor de gaze și produse din gaze.

Plus și minus

 

Variații importante au existat și în ceea ce privește țările de destinație a exporturilor autohtone. Astfel, anul trecut am vândut mărfuri în valoare de 427 de milioane de euro în Slovenia (cu 37% mai mult decât în 2016) și de 196 de milioane de euro în Finlanda (creșterea fiind de 30%). În statele de pe continent din afara UE am reușit să dublăm livrările către Belarus (însă valoarea totală e mică – 38 de milioane de euro) și să le creștem cu 26% pe cele spre Moldova, până la 945 de milioane de euro. În afara Europei, vânzările de produse românești au crescut anul trecut de patru ori în Guineea, de trei ori în Ecuador și Panama și s-au majorat cu 84% în Sri Lanka, cu 68% în Tadjikistan și cu 50% în Hong Kong. Este vorba, în aceste din urmă cazuri, de sume relativ mici, de ordinul milioanelor sau zecilor de milioane de euro, așa că în realitate evoluția nu este chiar așa de spectaculoasă.

De partea cealaltă s-au înregistrat scăderi ale exporturilor comparativ cu anul precedent pe relația cu Irlanda (-10%, până la 133 de milioane de euro), Estonia (tot minus 10%, până la 66 de milioane de euro), Cipru (-7%) și, destul de ciudat, Ungaria, care este unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali. Anul trecut, am vândut aici mărfuri în valoare de 2,562 miliarde de euro, cu 1,4% sau 35 de milioane de euro mai puțin decât în 2016.

Scăderi importante au avut loc și în ceea ce privește livrările către state precum Emiratele Arabe Unite (-30%) ori Iordania (-23%). În aceste cazuri este vorba de vânzări de peste 150 de milioane de euro pierdute într-un an și evoluția ar putea avea legătură cu scăderea per ansamblu cu cinci procente a exporturilor românești de cereale anul trecut. Tot în zona arabă s-au micșorat cu 15% (adică aproape 80 de milioane de euro) vânzările către Egipt, lucru ce ar fi putut fi influențat de refuzul din partea autorităților de la Cairo al mai multor transporturi de grâu românesc pe motiv că ar fi fost contaminat cu semințe de mac sau cu o ciupercă. Nici exporturile către Libia (-22%) ori Tunisia (-48%) nu au stat prea bine. În primul caz este vorba cel mai probabil de influența conflictului armat intern, iar în cel de-al doilea ar putea fi din nou de vină problemele exportatorilor de cereale.

În același timp, au scăzut cu 18% (peste 50 de milioane de euro) exporturile către Coreea de Sud. Această din urmă evoluție este, cel mai probabil, o urmare a problemelor șantierului naval Daewoo din Mangalia. Compania, situată pe locul 11 în topul exportatorilor pe 2016, avea acționariat majoritar coreean și o parte a producției mergea către statul asiatic. Tot în 2017 s-au înjumătățit exporturile românești către Liechtenstein, dar și cele către Pakistan, Etiopia ori Uzbekistan, au scăzut cu o treime cele către Indonezia sau Malaiezia și au scăzut puternic (cu 70-80%) cele către Turkmenistan, Cuba sau Venezuela.

 

Unii vin, alții pleacă

Și în ceea ce privește originea importurilor au avut loc evoluții stranii. Astfel, anul trecut a crescut de două până la trei ori și jumătate valoarea mărfurilor cumpărate de firmele autohtone din Algeria, Sudan, Irak, Libia, Azerbaidjan și Armenia. La nivel european, cele mai importante majorări s-au înregistrat în ceea ce privește livrările din Croația și Norvegia (+31% fiecare) în cazul UE și a statelor asociate, respectiv cele din Albania (+38%), Macedonia și Belarus (+33% fiecare).

Dintre sursele importante de importuri de pe alte continente, au crescut în 2017 achizițiile din Statele Unite (+71%, până la aproape 1,1 miliarde de euro) și cele din Kazahstan (+35%, tot până la 1,1 miliarde de euro). Ar putea fi vorba în primul caz de livrări de tehnică militară, în timp ce din republica din Asia centrală importăm mai ales petrol. Conform datelor oficiale, în 2015 și 2016 peste 99% din exporturile kazahe către România au constat în țiței, iar creșterea din 2017 a avut loc cel mai probabil ca urmare a majorării cererii de carburanți pe piața autohtonă.
În același timp, comparativ cu 2016, anul trecut s-au redus semnificativ achizițiile românești din Venezuela (cu circa 90%), Yemen (cu 80%) sau Iordania (cu 70%). Dacă în primele două situații de vină sunt criza economică fără precedent, respectiv conflictul armat, cazul Iordaniei este mai greu de înțeles, însă experții spun că ar putea fi vorba de efectele războiului de peste graniță, din Siria.

La nivel european, s-au redus mult importurile noastre din Islanda (-54%), Malta (-44%) sau Cipru (-11%), în timp ce dintre sursele importante de pe alte continente au pierdut mult teren pe piața românească companiile din Coreea de Sud (-18%, respectiv circa 100 de milioane de euro).

 

Așadar, chiar dacă per ansamblu lucrurile stau bine, evoluțiile mai puțin obișnuite descrise mai sus arată cât de sensibilă este, până la urmă, zona comerțului internațional și demonstrează cum evenimente și tendințe diverse pot face chiar și un parteneriat transfrontalier vechi și solid să se prăbușească peste noapte.

CIFRE

40%. Cu atât s-au majorat în 2017 vânzările de legume și fructe românești peste hotare, atingând valoarea totală de 271 mil. euro. În același timp, importurile din aceeași categorie au urcat cu 11%, până la 1,35 mld. euro, balanța dintre exporturile și importurile țării rămânând în continuare total dezechilibrată.

66%. Cu atât au crescut anul trecut importurile de electricitate ale României, până la 192 mil. euro. Deși evoluția ar putea fi explicată prin necesitatea acoperirii unor vârfuri de consum, scăderea cu 9% a exporturilor de energie electrică (până la 272 mil. euro) este mai greu de justificat

Acest articol a fost publicat în numărul 13 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 2-8 aprilie 2018