Extrema dreaptă italiană speră ca luni să pună mâna pe noi regiuni aflate în mâinile stângii, inclusiv pe Toscana, o bijuterie „roșie” de o jumătate de secol, a cărei pierdere ar afecta credibilitatea guvernului aflat la putere.

Alegătorii au început să voteze duminică dimineață și vor timp până luni la 15:00, ora locală, pentru a veni să voteze, urmând protocoale stricte de securitate din această țară în care prevalența coronavirusului crește de șapte săptămâni. Șase regiuni – patru de stânga (Toscana, Campania, Puglia și Marche), două de dreapta (Liguria și Veneto) – trebuie să aleagă noi președinți.

Scorul stânga-dreapta la sfârșitul rezultatelor regionale, anunțat luni seară, va tot fi fluturat pe sub nasul guvernului lui Giuseppe Conte, o coaliție formată acum un an între Mișcarea 5 Stele (M5S) și Partidul Democrat (PD, centru stânga). Fără a implica însă o cădere a actualului guvern, care trebuie să se ocupe de prezentarea unui plan de redresare la Bruxelles.

Bucurându-se de candidați unici, un front de centru-dreapta și extremă-dreaptă are șanse serioase de a profita de regiuni de stânga, unde candidații opoziției sunt aliniați majoritar în ordine dispersată.

Un scenariu catastrofal pentru guvern ar fi ca dreapta să câștige trei din cele patru regiuni care sunt în prezent de stânga (Campania pare în afara pericolului). Dreapta conduce deja 13 regiuni italiene, iar stânga, 6, scrie La Libre Belgique.

Minuscula regiune din Valle d’Aosta își reînnoiește consilierii regionali, deoarece echipa sa actuală a fost implicată într-o anchetă pentru infiltrarea mafiotă a ‘Ndrangheta (mafia calabreză) la momentul alegerilor regionale din 2018.

Pe lângă acești peste 18 milioane de alegători din șapte regiuni, toți cei 46 de milioane de alegători italieni trebuie să voteze la un important referendum național privind reducerea numărului de parlamentari.

Această promisiune electorală a Mișcării 5 Stele ar trebui să se concretizeze a priori, sunând în trecere o victorie personală pentru liderul său Luigi Di Maio, a cărui formaţiune politică ar putea suferi în același timp dezamăgiri la nivel regional.

Numărul parlamentarilor ar scădea atunci de la 945 la 600. Astăzi, Italia are al doilea cel mai mare parlament din Europa, după acela al Regatului Unit (aproximativ 1.400 de deputaţi) și al Franței (925).

Poate că alegerile regionale ar putea modifica mai mult peisajul politic.

În Toscana, președintele Ligii Matteo Salvini – în declin în sondaje – și fostul lider democratic al guvernului Matteo Renzi – care încearcă să reînvie de un an împreună cu formațiunea sa Italia Viva – joacă dur.

Aleasă să pună mâna pe acest bastion al stângii, a cărui valoare simbolică este puternică: Susanna Ceccardi, o europarlamentară din Liga, în vârstă de 33 de ani. În faţa acesteia, toscanul Renzi și-a impus candidatul local, Eugenio Giani (eticheta PD/Italia Viva), care se va confrunta și cu o candidatură izolată a M5S.

O înfrângere în Toscana, o regiune cunoscută pentru buna sa funcționare până acum puțin înclinată să răspundă sirenelor populismului, ar fi, de asemenea, regretabilă pentru viitorul lui Nicola Zingaretti în calitate de președinte al Partidului Democrat, subliniază analiștii.

„Vremurile s-au schimbat. Stânga și-a neglijat propria istorie, rădăcinile, baza”, a spus Roberto Bianchi, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Florența. Dreapta a condus ofensiva pe teren în ultimii ani pentru a prelua orașele toscane de dimensiuni medii.

„Alege schimbarea”, proclamă cu un zâmbet larg pe afișele autobuzelor Susanna Ceccardi, care a câștigat o primărie în urmă cu patru ani pentru Ligă.

Alegerile regionale riscă să se transforme şi într-un concurs de popularitate în rândul tenorilor de extremă dreapta.

De fapt, candidații lui Fratelli d’Italia au fost aleși de dreapta să conducă asaltul în Marche și în Puglia.

Francesco Acquaroli, criticat anul trecut pentru că a participat la o dineu al nostalgicilor lui Mussolini, candidează pentru o regiune din Marche care nu a fost niciodată de dreapta.

În Puglia, Raffaele Fitto, un europarlamentar de la Fratelli d’Italia, a fost deja președinte al regiunii în urmă cu cincisprezece ani. El se va confrunta cu un candidat PD, un candidat Italia Viva și un candidat M5S.

În cazul unei duble victorii, liderul partidului, Giorgia Meloni, care a crescut brusc în această vară la urne, își va umbri cu siguranță rivalul din nord, Matteo Salvini.

Un scor zdrobitor pentru un al treilea mandat în Veneto pentru popularul său președinte din Liga, Luca Zaia, ar avea același efect. El pare cu atât mai de neatins cu cât concurentul său de stânga, pozitiv pentru coronavirus, și-a încheiat campania virtuală din spital.

Dreapta ar trebui să păstreze a priori și Liguria, singura regiune în care M5S și PD au reușit să formeze o alianță pentru un candidat.