Un furnizor de servicii de stocare-hosting precum Facebook poate fi obligat să elimine comentarii identice şi, în anumite condiţii, echivalente cu un comentariu care a fost declarat anterior ilicit, a decis joi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), relevă un comunicat al acestei instanţe europene.

Eventualitatea ca o astfel de somaţie să producă efecte la scară mondială, în cadrul dreptului internaţional relevant, de care statele membre au sarcina să ţină seama, nu încalcă dreptul comunitar.

Eva Glawischnig-Piesczek, fostă deputată în Nationalrat (parlamentul federal austriac) şi preşedintă a grupului parlamentar al Verzilor, a chemat în judecată Facebook Ireland în faţa instanţelor austriece. Ea a solicitat ca Facebook să fie obligat să şteargă un comentariu publicat de un utilizator al acestei reţele sociale care aducea atingere onoarei sale, precum şi afirmaţiile identice şi/sau cu conţinut echivalent.

Utilizatorul Facebook în cauză a distribuit, pe pagina sa personală, un articol din revista austriacă de informaţii online oe24.at, intitulat „Verzii în favoarea menţinerii unui venit minim pentru refugiaţi”. Acest fapt a avut ca efect generarea pe această pagină a unei „imagini în miniatură” a site-ului de origine, cuprinzând titlul acestui articol, un scurt rezumat al acestuia, precum şi o fotografie a Evei Glawischnig-Piesczek. Acelaşi utilizator a mai publicat, în legătură cu acest articol, un comentariu redactat în termeni despre care instanţele austriece au constatat că erau de natură să aducă atingere onoarei Evei Glawischnig-Piesczek, să o denigreze şi să o calomnieze.

Această contribuţie putea fi consultată de fiecare utilizator al Facebook.

În această situaţie, Curtea Supremă din Austria i-a solicitat Curţii de Justiţie a UE să interpreteze directiva privind comerţul electronic. Potrivit acestei directive, furnizorii serviciilor de stocare, precum Facebook, nu sunt responsabili pentru informaţiile stocate atunci când nu au cunoştinţă de caracterul lor ilicit sau atunci când acţionează prompt pentru a le retrage sau pentru a bloca accesul la acestea de îndată ce iau cunoştinţă de acest caracter. Această exonerare nu aduce însă atingere posibilităţii ca furnizorul de servicii de stocare să fie obligat să pună capăt unei încălcări sau să o prevină, inclusiv prin eliminarea informaţiilor ilicite sau prin blocarea accesului la acestea din urmă.

În schimb, directiva interzice să se impună furnizorilor serviciilor de stocare obligaţia de a supraveghea, în general, informaţiile pe care le stochează sau de a căuta în mod activ fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sunt ilicite.

Prin hotărârea pronunţată joi, CJUE a răspuns Curţii Supreme austriece că directiva privind comerţul electronic, care urmăreşte să instaureze un echilibru între diferitele interese existente, nu se opune posibilităţii ca o instanţă dintr-un stat membru să oblige un furnizor de servicii de stocare-hosting:

  • să elimine informaţiile pe care le stochează şi al căror conţinut este identic cu cel al unei informaţii declarate anterior ilicite sau să blocheze accesul la acestea, oricare ar fi autorul cererii de stocare a acestor informaţii;
  • să elimine informaţiile pe care le stochează şi al căror conţinut este echivalent cu cel al unei informaţii declarate anterior ilicite sau să blocheze accesul la acestea, în măsura în care supravegherea şi căutarea informaţiilor vizate de o astfel de somaţie sunt limitate la informaţii care transmit un mesaj al cărui conţinut rămâne în esenţă neschimbat în raport cu cel care a condus la constatarea caracterului ilicit şi care cuprind elementele specificate în somaţie, iar diferenţele din formularea acestui conţinut echivalent în raport cu cea care caracterizează informaţia declarată anterior ilicită nu sunt de natură să îl constrângă pe furnizorul serviciilor de stocare-hosting să efectueze o apreciere autonomă a acestui conţinut;
  • să elimine informaţiile la care se referă somaţia sau să blocheze accesul la acestea la nivel mondial, în cadrul dreptului internaţional relevant de care statele membre au sarcina să ţină seama.