„Legea fugarilor” este constituțională, potrivit deciziei de marți a Curții Constituționale a României. CCR a respins sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) care invoca potențiale încălcări ale dreptului la un proces echitabil și ale dreptului la libertate individuală.
CCR a decis că „Legea fugarilor” este constituțională
Curtea Constituțională a României (CCR) a respins sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) privind „Legea fugarilor”, stabilind că prevederile acesteia sunt conforme cu Constituția.
Decizia CCR validează actul normativ care introduce sancțiuni pentru cei care nu se prezintă în termen de șapte zile la poliție pentru încarcerare după condamnare definitivă.
Normele și motivarea CCR
CCR a explicat că legiuitorul, în conformitate cu politica penală, a creat o nouă normă care echivalează sustragerea de la executarea pedepsei cu o formă de evadare. Astfel, dacă o persoană condamnată definitiv nu se predă în termenul de șapte zile de la rămânerea definitivă a sentinței, aceasta va fi considerată evadată și riscă o pedeapsă suplimentară cuprinsă între șase luni și trei ani.
De asemenea, CCR a precizat că legea nu contravine principiului neretroactivității, aplicându-se doar de la data intrării sale în vigoare, nu retroactiv.
„În esență, Curtea a reținut că legiuitorul, conform politicii sale penale, a adoptat o normă de incriminare a unei fapte asimilate celei de evadare, constând în sustragerea persoanei de la punerea în executare a mandatului de executare, prin trecerea a șapte zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei”, se precizează într-un comunicat transmis marți de CCR.
ICCJ a contestat prevederile legii, invocând potențiale încălcări ale dreptului la un proces echitabil și ale dreptului la libertate individuală. Înalta Curte a susținut că noile prevederi ar putea pune presiuni nejustificate asupra persoanelor condamnate.
Ce prevede „Legea fugarilor”
„Legea fugarilor” modificată stipulează că persoanele care nu se predau în termen de șapte zile sunt considerate evadate, fiind pasibile de pedepse suplimentare de închisoare între șase luni și trei ani. În cazul evadării prin violență sau utilizarea armelor, pedeapsa poate crește între un an și cinci ani, cu interzicerea unor drepturi.
„Evadarea din starea legală de reținere sau de deținere se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Când evadarea este săvârșită prin folosire de violențe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la un an la cinci ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Se consideră evadare: a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate; b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere; c) încălcarea de către persoana aflată în arest la domiciliu a obligaţiei de a nu părăsi imobilul ori nerespectarea de către aceasta a itinerarului sau condiţiilor de deplasare, stabilite potrivit legii.
Se consideră evadare şi fapta persoanei condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliţie în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei”, prevede proiectul de lege.
Această lege a fost inițiată în contextul în care mai multe persoane condamnate definitiv, printre care Sorin Oprescu, Alina Bica, Mario Iorgulescu, Paul de România și Dragoș Săvulescu, au reușit să părăsească România pentru a evita încarcerarea. Destinațiile preferate ale acestora includ țări precum Italia și Grecia. Legea fugarilor are rolul de a preveni astfel de situații, adăugând sancțiuni pentru evitarea predării la autorități.