Domeniu deosebit de delicat al politicii economice, ajutoarele de stat, natura si cuantumul lor sunt elemente importante de negociere cu Uniunea Europeana. Guvernele Romaniei au fost si inca sunt prea largi la mana cu acordarea scutirilor sau reducerilor la plata obligatiilor fiscale, cu stergerea penalitatilor, subventionarea din banii publici a unor activitati economice fara perspective, acordarea de garantii de stat etc. Iar dublul tais al ajutoarelor de stat ii face pe examinatorii de la Buxelles sa fie circumspecti. Aceasta pentru ca produsele romanesti subventionate ar putea afecta concurentii de pe anumite piete (prin preturi de dumping, spre exemplu), dar si pentru ca alocarea imprudenta a ajutoarelor de stat afecteaza serios bugetul tarii. Or, unul dintre criteriile de baza ale admiterii Romaniei in UE este cel al existentei unei economii functionale, sub toate aspectele, inclusiv sub cel al echilibrului bugetar.
Problema nu este daca sunt sau nu bune ajutoarele de stat. Acestea constituie o necesitate, indiferent de statul care le acorda si de nivelul dezvoltarii economice din tara respectiva. Sunt parghia de acord fin prin care se dirijeaza nasterea, dezvoltarea sau ingroparea activitatilor economice, sunt stimulente in cazul privatizarilor. Problema ce se pune in cazul Romaniei este aceea a retetei de alocare a banilor de la buget. In perioada 1996-1999, spre exemplu, cea mai mare parte a banilor publici pompati ca ajutoare de stat poate fi trecuta la capitolul pierderi, veniturile bugetare anuale fiind serios afectate, in sensul reducerii lor, iar nivelul cheltuielilor amplificat. Acordarea subventiilor a depasit semnificativ nivelul deficitului bugetar: cu 33% in anul 1996, cu mai mult de cat dublu in anul 1997 si cu peste 55% in anul 1999. Exceptie a facut anul 1998, cand acestea au reprezentat 75% din deficitul bugetar. Cu alte cuvinte, daca statul nu ar fi intervenit in economie in acest fel, in anii 1996, 1997 si 1999 s-a fi inregistrat excedent bugetar. Veniturile ar fi fost mai mari cu 10%, respectiv cu sumele neincasate sub forma de taxe, impozite, penalitati de intarziere si cu cele pierdute prin garantii, participari la conversia datoriilor unor intreprinderi de stat, subventionarea dobanzilor.
Exportatorii isi iau adio de la subventii
Cine va primi ajutoare de stat, sub ce forma si care va fi valoarea lor sunt chestiuni inca in negociere. Este clar insa ca sita prin care se vor cerne candidatii va fi mult mai deasa. Consiliul Concurentei, organism care autorizeaza ajutorul de stat, a elaborat o serie de regulamente aplicabile de la 1 ianuarie 2003. Subsecretarul de stat Nicolae serdin, consilier pe probleme de concurenta, transmite mediului de afaceri ca „subventiile, de orice natura, vor ajunge numai in sectoarele viabile, cu programe de dezvoltare incadrabile pe termen lung in procesul de aderare la UE.” Aviz agentilor economici din industria chimica, textila, miniera. Din 2003, Romania va acorda ajutoare de stat pentru investitii noi, crearea de locuri de munca, protectia mediului, cercetare-dezvoltare, formare profesionala, salvarea si restructurarea firmelor in dificultate, pana la limita de 50% din valoarea obiectivului (65%, in cazul IMM-urilor). In nici un caz acestea nu vor mai fi de forma celor neagreate de UE: ajutoare de export, ajutoare pentru compensarea pierderilor agentilor economici, scutiri pe termen lung la plata impozitului pe profit.
Noile scheme de ajutor de stat arata bine in teorie. Dar numai practica va demonstra daca functioneaza. Nu trebuie uitat ca in Romania ultimului deceniu subventiile bugetare, stergerile de datorii si garantiile de stat au fost manevrate in primul rand politic, de ele beneficiind fie prietenii partidelor de guvernamant, fie sectoarele economice in care tensiunile sociale devenisera periculoase.
Istoria unor facilitati fiscale ratate: parcurile industriale
Istoria parcurilor industriale in Romania este unul dintre cele mai sugestive exemple de ajutor de stat acordat si apoi retras ca urmare a conflictului cu cerintele UE. Legea parcurilor industriale, in varianta initiala (anul 2000), oferea toate conditiile aparitiei unor adevarate paradisuri fiscale in perimetrele marilor intreprinderi de stat. Investitorii erau scutiti de plata taxelor vamale si a TVA aferente importului de masini, utilaje, instalatii, echipamente si alte bunuri amortizabile necesare investitiei. Facilitatile fiscale de natura scutirilor se mai refereau la impozitul pe profitul reinvestit si la taxele vamale datorate la importurile de materii prime, materiale si piese de schimb. Agentilor economici privati ce ar fi urmat sa-si deruleze afacerile in parcurile industriale li se mai ofereau inlesniri importante la plata taxelor si impozitelor locale, posibilitati de cofinantare interne si externe pentru dezvoltarea infrastructurii si utilitatilor, facilitarea obtinerii avizelor, autorizatiilor si licentelor de functionare. In momentul respectiv, Legea parcurilor industriale a provocat entuziasm, din pacate de scurta durata. Desi publicata in Monitorul Oficial, nu a fost niciodata pusa in practica. Comisia Europeana atentionase Consiliul Concurentei ca facilitatile fiscale cuprinse in lege, prin generozitatea lor, contravin normelor europene in materie de concurenta. Asadar, legea trebuia modificata. si a fost modificata un an mai tarziu, prin amputarea majoritatii facilitatilor fiscale de care ar fi putut beneficia investitorii. Cehia, aflata in aceeasi situatie, a ramas surda la atentionarea UE.
Guvernul de la Praga a acordat facilitati fiscale de natura celor criticate in valoare de 3,2 miliarde de coroane cehe si a castigat investitii de 50 de miliarde de coroane cehe. Peste 60 de parcuri industriale prospera la ora actuala in Cehia, fara ca aceasta sa influenteze pozitia preferentiala de care se bucura aceasta tara in cursa pentru integrarea in UE.
Ajutoare de stat incompatibile cu piata comun~
· scutiri la plata impozitului pe profit;
· ajutoare pentru export sau legate
de performante la export;
· ajutoare pentru compensarea pierderilor
unor agenti economice;
· ajutoare pentru sectoarele cu probleme
structurale, daca nu sunt insotite de programe de restructurare si nu sunt strict limitate
ca durata;
· ajutorul acordat ca o masura de salvare
a unor agenti economici, cu unele exceptii;
· ajutoare astfel aplicate incat creeaza
discriminari in favoarea produselor autohtone;
