Factoringul este operatiunea de finantare prin care clientul, numit “Aderent”, cedeaza creantele sale (facturile) rezultate din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii unei banci comerciale sau altei institutii financiare specializate, denumita “Factor”, aceasta din urma avand obligatia de a le incasa, urmari si suporta riscul de neplata al acestora. Factorul va achita contravaloarea facturilor sau o anumita parte a acestora, imediat sau la scadenta, in schimbul retinerii unui comision de finantare.
Prin urmare, factoringul este o operatiune comerciala complexa, care implica urmatoarele:



– un producator de marfuri sau prestator de servicii, denumit “Aderent”;


– existenta unor creante (concretizate in facturi) pe care furnizorul le are impotriva clientilor sai;


– cesiunea/vanzarea acestor creante unei banci comerciale sau unei institutii financiare specializate;


– servicii oferite de Factor in schimbul unei “taxe” numite “agio”, care pot cuprinde cel putin doua din urmatoarele servicii: finantarea facturilor, administrarea creantelor transmise, recuperarea creantelor de la Debitori si protectie impotriva riscului de plata.


Factoring, ca mecanism de finantare, presupune participarea urmatoarelor trei persoane: aderentul, factorul si debitorul.



A) Aderentul este de regula un furnizor de bunuri sau servicii sau un executant de lucrari, care transmite factorului creantele impotriva debitorilor sai, rezultate din producerea de bunuri sau furnizarea de servicii, in scopul obtinerii de lichiditati.


B) Factorul este o banca sau institutie financiara, care cumpara creantele (facturile) aderentului si le plateste, fie la momentul transmiterii lor, fie la data scadentei creantelor, urmand ca ulterior, subrogandu-se in drepturile aderentului, sa-si incaseze creantele de la debitorii aderentului. De regula, factorul plateste initial un procent din valoarea facturii (ex. 80-90%), urmand ca restul sa-l achite la data recuperarii creantelor de la Debitori. De asemenea, pentru serviciile sale, factorul retine un comision de finantare, care se calculeaza in functie de perioada de timp dintre data cumpararii facturilor si scadenta acestora.


C) Debitorul (sau clientii aderentului) sunt cumparatorii marfii sau beneficiarii serviciilor prestate de client.

Factoringul este o operatiune de finantare destul de recent introdusa pe piata de capital romaneasca. Dovada a utilizarii pe scara redusa a mecanismului de creditare prin factoring este si reglementarea mai mult decat lacunara a factoringului in legislatia romana. Data fiind lipsa unui cadru legislativ care sa reglementeze modul de functionare a factoringului, partile implicate in astfel de operatiuni au recurs la “materializarea” modului de functionare a operatiunilor de factoring sub forma unui contract.


Insa, contractul nu este necesar pentru a incheia in mod valabil o operatiune de factoring. Contractul doar conserva si confera siguranta vointei partilor, fiind necesar doar pentru a proba vointa lor.
Factoringul prezinta avantaje si dezavantaje pentru toate partile contractante.

Avantaje pentru Aderent:

• Factoringul inseamna pentru Aderent transformarea creantelor sale in lichiditati, fara a-i da acestuia grija ca trebuie sa replateasca creditul obtinut de la Factor. Odata ce Aderentul are lichiditati, se poate concentra asupra extinderii afacerii, poate sa faca imediat plati si poate sa ruleze banii, sa se angajeze in continuare in vanzari.


• In cazul in care Aderentul furnizor isi realizeaza operatiuni de factoring in mod curent, astfel ca toate facturile acestuia sunt vandute unei societati de factoring, acest lucru implica mai multe avantaje. Unul ar fi disparitia departamentului de analiza financiara, credit al Aderentului, intrucat Factorul preia asupra lui functia de analiza de credit si va determina care operatiuni sunt avantajoase din punct de vedere al riscului. Apoi, treptat, Aderentul poate inlatura departamentul de colectare a platilor (in cazul in care exista un astfel de departament), iar banii astfel economisiti pot fi folositi eficient in alte scopuri.


• Aderentul se pune la adapost impotriva riscului de neplata din partea Debitorilor sai, care este preluat de catre Factor.


• Prin factoring, Aderentul nu se angajeaza la un credit, cu toate dezavantajele pe care poate sa le permita acesta.


• Factoringul ofera Aderentului diverse facilitati de natura contabila, prin reducerea conturilor de clienti si inlocuirea lui cu cel al Factorului.


• Factorul ofera Aderentului si consiliere de afaceri, cu privire la clientii sai sau la politica sa comerciala.


• Factoringul il degreveaza pe Aderent de o serie de lucruri administrative (tinerea evidentei clientilor, informarea cu privire la plata).


• Factoringul inseamna o colectare mai rapida a platilor, intrucat Factorul este o institutie specializata, care are expertiza necesara in a trata cu debitori.


• Factoringul presupune o procedura si documentatie mai simplificata.

Avantajele Factorului:

• Factorul percepe un comision (de finantare si factoring), care variaza in functie de cifra de afaceri.


• Factorul percepe si o dobanda la creditul de factoring.


• Factoringul implica si diverse taxe de transfer inter-conturi, care il avantajeaza pe Factor.


• Factorul isi cuantifica si costurile juridice ale tranzactiei si percepe taxe avantajoase pentru el.


• Factorul isi asuma riscul neplatii Debitorilor numai dupa o prealabila analiza a acestora, intrucat
Factorul are optinea de a nu accepta anumite creante.


• Factorul poate invoca actiunile in regres sau de repetitiune impotriva Aderentului in cazul in care neplata Debitorilor este imputabila Aderentului sau in cazul inexistentei creantei datorate.


• In cazul platii facturilor de catre Debitori inainte de scadenta, Factorul beneficiaza de dobanzile pe care le produc respectiva suma de bani.

Dezavantaje pentru Aderent:

• Factoringul implica costuri destul de ridicate, pe care le retine Factorul, si care ar putea fi folosite de Aderent pentru eficientizarea afacerii sau in alte scopuri comerciale (remunerarea si calificarea personalului, dezvoltarea strategiei de afaceri).


• Acestor costuri li se adauga un risc indirect, de natura comerciala. Pe parcursul procesului de recuperare a creantelor si in cazul intarzierii de plata din partea Debitorilor, Factorul poate avea o atitudine mai transanta decat Aderentul, ceea ce poate conduce pe termen lung la pierderea unor clienti.


• Factorul are optiunea de a refuza anumiti Debitori ai Aderentului. Respingerea unor debitori poate interveni chiar dupa o prealabila acceptare, in acest caz Factorul fiind nevoit sa motiveze in scris refuzul sau.


• Factoringul este un contract de “adeziune” a Aderentului la conditiile impuse de Factor, si nu lasa prea mult loc de negociere.


• In vederea acceptarii unui Aderent, Factorul va verifica anumite conditii in persoana Aderentului: existenta unui profit minim, o valoare minima a facturilor cedate etc.
Dezavantaje pentru Factor:


• Odata cu preluarea creantelor, Factorul isi asuma si riscul insolvabilitatii Debitorilor, ceea ce nu este intotdeauna o sarcina foarte usoara.


• In cazul factoringului clasic, Factorul isi asuma si riscul creditului






Cum pot fi atacate incheierile judecatorului delegat de la Oficiul Registrului Comertului?

Constanta Vasilache – Ploiesti





Incheierile judecatorului delegat privitoare la inmatriculare sau la orice alte inregistrari in Registrul Comertului sunt executorii de drept si sunt supuse numai recursului.
Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la data pronuntarii incheierii pentru parti si de la data publicarii incheierii sau a actului modificator al actului constitutiv in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.


Recursul se depune si se mentioneaza in Registrul Comertului unde s-a facut inregistrarea. In termen de 3 zile de la data depunerii, Oficiul Registrului Comertului inainteaza recursul curtii de apel in a carei raza teritoriala se afla sediul societatii, iar in cazul sucursalelor infiintate in alt judet, curtii de apel in a carei raza teritoriala se afla sediul sucursalei.
Motivele recursului se pot depune la instanta, cu cel putin doua zile inaintea termenului de judecata.
In cazul admiterii recursului, decizia instantei de recurs va fi mentionata in Registrul Comertului.






Contractul de partaj voluntar eliberat de notariat poate tine loc de titlu de proprietate?

Oana Oproiu – Craiova





Partajul conventional se poate realiza prin acordul de vointa exprimat de catre toti coproprietarii, in sensul incetarii starii juridice a coproprietatii. Conditiile cerute de lege pentru validitatea acestei conventii de imparteala sunt cele cerute pentru validitatea oricarui act juridic civil. Art 730 alin. 1 Cod civil prevede si alte conditii suplimentare pentru validitatea partajului voluntar. Acestea se refera la obligativitatea prezentei tuturor coindivizarilor, chiar si a celor minori sau pusi sub interdictie, cand acestia au incuviintarea autoritatii tutelare sau a ocrotitorului legal, si la acordul tuturor coindivizarilor in ce priveste realizarea impartelii si clauzele conventiei de imparteala. Conform Codului civil, copartasii/coindivizarii pot pune capat starii de indiviziune prin partaj voluntar, “fara indeplinirea unei formalitati”. Astfel, conventia de partaj constituie un act juridic supus principiului consensualismului actelor juridice, el putandu-se incheia in orice forma, chiar si verbal, dovada urmand a se face potrivit dreptului comun, chiar si cu martori, daca partile sunt de acord in aceasta privinta.


Partajul conventional se poate realiza si in cadrul procedurii succesorale notariale. Potrivit Legii nr.36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala, “daca mostenitorii si-au impartit bunurile prin buna-invoiala, in incheierea finala a procedurii succesorale se va arata modul de imparteala si bunurile succesorale atribuite fiecaruia. Actul de imparteala va putea fi cuprins in incheierea de finala sau se va putea intocmi separat, intr-una din formele prescrise de lege”.Conform ultimei parti a articolului citat, legea permite ca partile sa incheie aceasta conventie de partaj in fata notarului public chiar si ulterior procedurii succesorale, acest act reprezentand vointa partilor si constituind titlul de proprietate asupra bunurilor dobandite de fiecare coindivizar.