Încălcarea dreptului de proprietate este principala cauză pentru care statul român este condamnat de Curtea de la Strasbourg şi care i-a atras cele mai mari sume cu titlu reparatoriu de plătit.
Deşi Curtea de la Strasbourg a fost bombardată anul trecut cu peste 4.200 de plângeri împotriva României, numai 3% din acestea au fost admise spre soluţionare. Din punctul de vedere al numărului de plângeri, ţara noastră ocupă locul patru, după Rusia, Turcia şi Ucraina, coborând însă un loc faţă de anul 2008. Circa 60% din cererile admise vizează încălcarea dreptului de proprietate. Şi dreptul la un proces echitabil a adus alte condamnări, Curtea constatând în 26 de cazuri că nu au fost executate hotărârile judecătoreşti interne, iar în alte 18 cazuri, durata procedurilor judiciare a fost excesivă. Cât priveşte neexecutarea hotărârilor judecătoreşti care au atras condamnarea statului român, Răzvan Horaţiu Radu, agentul guvernamental al României la CEDO, precizează că o parte din plângeri sunt legate de fondul funciar şi de litigii de muncă (reintegrarea salariatului şi plăţile salariilor restante). În altă ordine de idei, Radu a explicat pentru Capital că în Tratatul de la Lisabona se prevede ca UE să adere la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Acest lucru ar presupune ca instanţa de la Strasbourg să aibă competenţa de a exercita un control judiciar asupra celorlalte instituţii şi agenţii ale UE, inclusiv asupra hotărârilor Curţii de Justiţie a UE, în privinţa respectării Convenţiei Drepturilor Omului. „Cetăţenii comunitari se vor putea plânge la CEDO împotriva instituţiilor europene, în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor omului, după epuizarea căilor interne“, a subliniat reprezentantul Guvernului României la curtea de la Strasbourg.
De ce durează atât de mult procesele
În opinia Irinei Kuglay, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, una din principalele cauze ale întârzierilor care au avut ca efect condamnări la CEDO este legată de expertize. „Expertul judiciar se comportă ca un SRL, nu eliberează expertiza până nu primeşte banii. Nu este normal ca una dintre părţile auxiliare ale justiţiei să aibă un astfel de comportament. De exemplu, în cazul accidentelor de circulaţie, expertizele durează şi trei-patru ani şi nu sunt înaintate la timp pentru că nu sunt plătite. La CEDO, în astfel de cazuri, pierdem înainte de a ne ridica de pe scaun.“ O altă problemă, dosarele economice: „Ne depăşesc. Nu suntem capabili să identificăm mecanismele.“ Luciana Mera, judecător la Curtea de Apel Bucureşti, confirmă: „Infractorii au depăşit cu mult nivelul experţilor. Mă refer, în special, la infracţiunile economice, cele ce vizează comerţul electronic şi la criminalitatea organizată“. În schimb, judecătoarea Florica Bejinaru, preşedintele Consilului Superior al Magistraturii, consideră că durata rezonabilă a proceselor este depăşită doar prin excepţie, în 5-10% din totalul dosarelor de la instanţe.
Lipsa fondurilor nu poate fi invocată de un stat pentru a nu executa o hotărâre judecătorească.
Vladimir Grosu, agentul guvernamental al Republicii Moldova la CEDO
