Eliminarea subvenţiilor la încălzire, prefigurate pentru iarna ce urmează, ar putea aduce creşterea facturilor de întreţinere cu până la 150%, în condiţiile în care iarna trecută, în oraşele în care autorităţile locale nu au mai putut suporta costul subvenţiei, factura s-a majorat cu până la 60%.
Până în acest moment, aproximativ 50% din costul real al gigacaloriei a fost susţinut aproape în mod egal de către Guvern şi bugetele locale. Discuţia eliminării acestor ajutoare pentru încălzire a început încă din luna mai a anului trecut, însă ajutorul guvernamental s-a menţinut şi pe parcursul iernii trecute. Luna aceasta, însă, discuţia a fost realuată, de această dată prin vocea reprezentantului FMI la Bucureşti. Varianta care se ia în calcul în acest moment este aceea a acordării subvenţiei de încălzire numai categoriilor sociale defavorizate.
Primăriile rămân singurele care mai pot acorda această subvenţie, însă problema reducerii costurilor locale ar putea tăia consistent din bugetele prevăzute pentru acest ajutor.
„Într-un scenariu pesimist, eliminarea integrală a subvenţiei, de către Guvern, cât şi imposibilitatea primăriilor locale de a mai aloca un buget pentru subvenţii, aşa cum s-a întâmplat în multe oraşe şi în iarna trecută, ar putea duce la majorarea costului gigacaloriei facturat către populaţie cu până la 150%”, a declarat Cătălin Drăguleanu, directorul de vânzări al Ariston Thermo Romania.
Anul trecut, pentru un apartament cu două camere din Bucureşti, fără contoare şi repartitoare, costul mediu al facturii lunare a fost de 320 lei. Pentru iarna viitoare, dacă luăm în calcul doar eliminarea subvenţiei dată de Guvern şi o păstrăm pe cea a autorităţilor locale, se ajunge la o factură lunară de 512 lei.
Care vor fi creşterile la preţul facturii dacă s-ar elimina complet subvenţiile
Facturi umflate
Chiar dacă anul trecut, Guvernul şi-a menţinut partea sa de costuri, unele primării au avut probleme în asigurarea lor. Astfel, în Baia Mare, costurile încălzirii au crescut cu 60%, în Târgovişte, Alexandria şi Timişoara cu peste 50%, iar în Drobeta Turnu Severin sau Focşani cu peste 35%.
Costul de producţie al gigacaloriei este diferit la nivel naţional în funcţie de numărul de apartamente branşate la sistemul centralizat, de vechimea sistemului şi de combustibilii utilizaţi în producerea agentului termic (gaz sau păcură).
În unele oraşe acesta atinge valori mai mult decât duble faţă de preţul facturat în prezent către populaţie. Costul mediu de producţie al gigacaloriei este de 300 lei. Un apartament cu două camere consumă în medie 12-15 Gcal, de unde reiese că pentru circa 2 mil. de apartamente branşate se plăteşte anual 1 mld. euro pentru subvenţionare.
Bucureştiul are unul dintre cele mai mari costuri de producţie al gigacaloriei, mai mare cu 150% faţă de preţul facturat, în condiţiile în care are branşate circa 570.000 de apartamente, adică peste 80% din numărul total de unităţi locative. La nivelul Capitalei costul de producţie al gigacaloriei este de 311 lei, în timp ce preţul facturat este de 124 lei.
În Cluj-Napoca costul este mai mare cu 155%, adică 421 lei/Gcal faţă de un preţ facturat de 165 lei/Gcal, în Braşov – mai mare cu 131% (cost 442 lei/Gcal, preţ facturare 191 lei/Gcal), Bacău – mai mare cu 110% (cost 323 lei/Gcal, preţ facturare 154 lei/Gcal) şi Constanţa – mai mare cu 103% (cost 305 lei/Gcal, preţ facturare 150 lei/Gcal).
Harta debranşărilor
Dacă la începutul anilor 2000, sistemul centralizat de încălzire deservea 2,5 milioane de apartamente, în martie 2011 numărul acestora a scăzut la 1,54 de milioane de apartamente branşate, potrivit datelor publicate de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC).
În timp ce în 20 de judeţe au rămas mai puţin de 30% din apartamente branşate, în Bucureşti şi alte patru judeţe 80% dintre apartamente sunt încă branşate (Constanţa, Bihor, Mehedinţi, Giurgiu). În judeţe ca Maramureş, Sălaj, Sibiu, Ilfov, Bacău, Braşov sau Brăila, sistemul centralizat asigură căldura pentru mai puţin de 30% din apartamente, iar în judeţele Satu Mare, Ialomiţa, Alba şi Bistriţa Năsăud acesta a fost desfiinţat.
În celelalte 17 judeţe, debranşarea a început din anii trecuţi, în şapte dintre acestea depăşindu-se procentul de 50%: Iaşi (~50%), Buzău (~57%), Argeş (~57%), Teleorman (~59%), Călăraşi (66%), Cluj (69%), Botoşani (69%).
Alternativa centralei de apartament
Principalul dezavantaj al centralelor de apartament este creat de investiţia iniţială care se ridică la aproximativ 6.000 lei, bani care pot fi recuperaţi în circa trei ani din reducerea facturii cu până la 45%. Un alt dezavantaj este creat de procesul greoi de debranşare, care în cazul Bucureştiului poate dura şi trei luni.
De cealaltă parte, dezavantajele sistemului centralizat de încălzire sunt mult mai numeroase. În primul rând este ineficient, din cauza vechimii, este imposibil de controlat, necesită o revizie anuală, consumatorii sunt dependenţi de vecinii de scară care pot crea probleme prin întârzieri la plata facturilor şi serviciile sunt de calitate proastă (apa se încălzeşte foarte greu).
În România au fost instalate până în prezent circa 1,5 milioane de centrale de apartament, număr aproape egal cu cel al apartamentelor care beneficiază de sistemul centralizat de încălzire. Distribuitorii de centrale mizează însă pe o creştere a pieţei cu 35% în acest an, numai pe baza anunţurilor de eliminare a subvenţiei, în condiţiile în care, anul trecut, aceleaşi discuţii au condus la o creştere de 35% a pieţei.
Confort estimărilor Ariston Thermo România, Bucureştiul va reprezenta mai mult de 10% din totalul pieţei de profil, preconizându-se că peste 18.000 de familii vor renunţa la sistemul centralizat.
Compania mizează pe o creştere a cifrei de afaceri cu 25% comparativ cu anul trecut, până la 35,5 milioane de euro.
