În primii ani de după 1990, nu era neobişnuit ca mediile de intrare la facultăţile de Fizică, Chimie sau Biologie să fie de peste şapte, opt sau chiar nouă. Însă acum lucrurile stau cu totul altfel: altădată renumite pentru exigenţa criteriilor de selecţie, acestea organizează concursuri de dosare. Pierd facultăţile de ştiinţe pariul cu piaţa forţei de muncă?

Aşa ceva ar fi fost de neimaginat cu doar câţiva ani în urmă: la Facultatea de Matematică examenul în sine nu mai contează 100%. El are o pondere de 80% în calculul notei finale (în timp ce media de la bacalaureat contează în proporţie de 20%). Potenţialii studenţi fug de aceste specializări, iar facultăţile coboară, în replică, ştacheta.

De ce se întâmplă asta? Există mai multe explicaţii, dar, cel puţin în ceea ce priveşte facultăţile cu profil ştiinţific, cea mai importantă ţine de o problemă de sistem: cifrele de şcolarizare alocate de către Ministerul Educaţiei, necorelate cu posibilitatea de absorbţie a pieţei. Rezultatul cel mai frecvent, observat de consultanţii în resurse umane, este reorientarea profesională a absolvenţilor, care ajung să lucreze după încheierea studiilor – în cel mai bun caz – în domenii conexe celui în care s-au pregătit. De exemplu, cifra de şcolarizare pentru acest an la Facultatea de Fizică a Universităţii bucureştene este de 270 de locuri, la Chimie fiind de 215. Cu totul, Universitatea Politehnică din Bucureşti ar trebui să scoată pe piaţă, peste trei ani, aproape 6.000 de absolvenţi – şi e greu de crezut că vor profesa toţi ca ingineri. Iar Medicina este un caz flagrant: în acest an vor fi înmatriculaţi aproape o mie de viitori medici, în condiţiile în care pe piaţă se înregistrează un deficit acut de farmacişti…

Efectul e deja vizibil şi afectează mai multe specializări ştiinţifice şi inginereşti. Oana Botolan, country manager al companiei de consultanţă în resurse umane Consulteam, enumeră printre specializările care în prezent îşi găsesc cu greu locul pe piaţa muncii inginerii metalurgi şi cu specializări în minerit, absolvenţii cu studii de geografie, agricultură şi zootehnie – deşi tot ea observă că acestea ar putea fi căutate în viitor.

„În ţările vest-europene (Anglia, Franţa, Germania) se încearcă permanent o politică integrată privind piaţa muncii“, spune Botolan. „În general, abordarea porneşte de la studii de piaţă efectuate de Ministerul Muncii sau de instituţiile publice în privinţa specializărilor căutate şi pentru care există un deficit al forţei de muncă.“ Conform lui Annemarie Muntz, European Director of Public Affairs în cadrul grupului Vedior, din care face parte Consulteam, se foloseşte o metodă de marketing. „De exemplu, pe pieţele din Olanda şi Anglia există un deficit acut de specialişti tehnici, astfel încât instituţiile publice promovează aceste posturi prin diverse mijloace de marketing şi determină astfel tinerii să urmeze studii de profil“, explică Oana Botolan. Prin urmare, spune Cristina Păsat, general manager al companiei Professional, „mecanismul de reglare între evoluţiile economice şi cifrele de şcolarizare funcţionează ocolit. Astfel, în loc ca aceste cifre să fie determinate de evoluţia economiei, ele sunt determinate de alegerile subiective ale viitorilor studenţi.“

Soluţii de salvare pentru specializările ştiinţifice

Ce fac atunci, pentru a supravieţui, facultăţi ca Fizica sau Chimia? Un exemplu este oferit de Ştefan Antohe, decanul facultăţii de Fizică a Universităţii bucureştene, care spune că facultatea sa a introdus specializări precum Informatica, la care concurenţa e ca în „vremurile bune“, de şapte-opt candidaţi pe loc, Fizica medicală ori serii cu predare în limbi străine. Există, afirmă Antohe, posibilităţi de angajare pentru astfel de absolvenţi – de pildă, în laboratoare medicale, care nu dispun de specialişti în imagistică pentru tomografe sau aparate RMN. Fizicienii, spune acesta, mai pot face carieră chiar şi în bănci sau în firme de brokeraj bursier, cu expertiza lor în domeniul modelărilor statistice (sau cu un masterat în econofizică): „Am în faţă o teză de doctorat despre hidrodinamica pieţelor financiare“, explică, încântat, decanul.

Pe de altă parte, decanul Facultăţii de Chimie a Universităţii din Bucureşti, Dumitru Oancea, afirmă că primeşte solicitări de angajare pentru absolvenţi buni, în special din partea agenţiilor de mediu sau a laboratoarelor chimice din companii private. Dar… nu prea are de unde să îi ofere, pentru că mulţi dintre aceştia ajung să lucreze încă din timpul facultăţii, „în sfera serviciilor, la Carrefour“, spune, trist, decanul. Un tânăr chimist mai are şanse să lucreze în domeniul său în intermedierea comerţului cu anumite substanţe, de tipul produselor petroliere – şi, desigur, există întotdeauna varianta învăţământului sau, pentru cei buni, a institutelor de cercetare. Situaţia, care nu pare prea roz, nu e tipică pentru România, spune Oancea: „Un coleg din Franţa mi-a spus că acelaşi lucru se întâmplă şi la ei, deoarece, ca chimist, poţi duce o viaţă decentă, dar niciodată nu te poţi îmbogăţi.“

Ce s-ar putea întâmpla în viitor? „Unele specializări din aria tehnică pot fi acum subevaluate“, declară Diana Stan, professional placement consultant al companiei Manpower. „Există companii străine care investesc în România şi care au nevoie de oameni de nişă pentru anumite poziţii – de exemplu, inginerie mecanică sau chimie aplicată.“ Astfel de nişe de viitor, spune şi Cristina Păsat, ar mai putea fi robotica, cibernetica, domeniile artistice, artele plastice şi critica de specialitate. „Se mai înregistrează“, afirmă ea, „şi o evoluţie ciclică a pregătirii inginereşti, care credem că va urma din nou un trend ascendent.“

De ce fug tinerii de ştiinţe

DEZVOLTAREA ECONOMICĂ a deschis porţile pentru multe alte specializări profesionale, altădată absente, ca marketingul.

NIVELUL DE SALARIZARE din aceste domenii, considerat prea scăzut. Nu este neapărat o impresie falsă, ci un efect de conjunctură. Anumite specializări inginereşti ar putea fi foarte căutate peste câţiva ani.

NIVELUL SLAB DE PREGĂTIRE al absolvenţilor de liceu. „După ce îi preluăm, trebuie să îi ridicăm un pic, îi pregătim pentru a ajunge la un anumit nivel“, declară Ştefan Antohe. La fel, Dumitru Oancea spune că o problemă cu care se confruntă este lipsa pregătirii în matematică (de care şi chimiştii au nevoie!) a studenţilor de anul I.

ARIA GEOGRAFICĂ DE RECRUTARE, restrânsă, în cazul facultăţilor cu profil ştiinţific, la perimetrul adiacent Bucureştiului. Este vorba atât de oferta concurentă a universităţilor din restul ţării, care mai rup din „cota de piaţă“ a facultăţilor bucureştene, cât şi de problema lipsei locurilor de cazare pentru studenţii din anul I, cum afirmă Dumitru Oancea. Unii au trecut la contraatac: Ştefan Antohe afirmă că participă personal la etapa naţională a Olimpiadei de Fizică, de unde recrutează cam 30%-40% din efectivele de „boboci“.

O TENDINŢĂ EUROPEANĂ, confirmată de ambii decani, Antohe şi Oancea, de restrângere a numărului de studenţi atraşi de specializările ştiinţifice.

Şanse de angajare

«Am primit multe solicitări de felul „vreau trei absolvenţi foarte buni, care să ştie informatică şi limbi străine“, dar n-am putut să le dau curs. Suntem solicitaţi de laboratoarele medicale şi de mediu, ca şi de industria de prelucrare de materiale. Marile combinate vor în primul rând ingineri chimişti.“

Dumitru Oancea, decanul Facultăţii de Chimie, Universitatea din Bucureşti