Creşterea numărului restanţierilor la credite şi pericolul majorării numărului de şomeri pun pe tapet necesitatea completării legii insolvenţei.
Dealer-ul auto Florin Tache a contractat un credit ipotecar de 50.000 de euro, dar scăderea agresivă a vânzărilor de maşini i-a dat peste cap toate planurile de viitor. „Totul a început la sfârşitul anului trecut, din cauza cursului de schimb şi a dobânzii mărite. Acum, dacă voi avea ghinionul să am probleme şi la serviciu, unde vânzările sunt la circa jumătate faţă de 2008, nu ştiu ce voi face“, spune Tache. În special din rândul firmelor auto, dar şi al celor din construcţii, imobiliare sau retail se vor înregistra multe dintre cele minimum 20.000 de falimente estimate anul acesta de către Uniunea Naţională a Practicienilor de Insolvenţă din România (UNPIR).
Încă din ianuarie, numărul dosarelor de insolvenţă a crescut cu 60% faţă de aceeaşi lună a anului trecut, de la 1.000 la 1.600. Dar, dacă reorganizarea sau lichidarea societăţilor este legiferată, nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul persoanelor fizice. „Dacă îmi pierd serviciul, pierd totul. Soţia mea lucrează în retail, sector afectat şi el de criză, deci suntem în mare pericol“, îşi exprimă amărăciunea Florin Tache.
Astfel, au apărut nu puţine voci care susţin utilitatea legiferării falimentului personal, ca opţiune de protejare a persoanelor fizice intrate în incapacitate de plată. Iar motivaţiile sunt atât de ordin moral, cât şi economic. „Consider mai mult decât necesară reglementarea falimentului personal. Chiar şi în acest moment există foarte multe persoane în situaţie de insolvenţă. Creditul nu mai e accesibil, apar datorii mai mari de 30 de zile, toate ingredientele a ceea ce se numeşte stare de insolvenţă, dar, în temeiul actualei Legi nr. 85, nu se poate declara falimentul personal şi nu există pe rol niciun proces de asemenea natură“, susţine avocatul Romeo Cosma, de la societatea Cosma şi Asociaţii, specializată în restructurări de companii. La opinia acestuia se adaugă şi cea a lui Arin Stănescu, preşedintele UNPIR. Acesta se declară adeptul modelului francez al falimentului personal. „Procedura e simplă, se declară încetarea de plăţi, iar cel în cauză va plăti lunar o sumă până la acoperirea datoriilor“, explică Stănescu. Modelul francez se poate aplica însă doar în situaţia în care debitorul este de bună credinţă, oricum fiind necesară efectuarea unui control extrem de strict asupra situaţiei financiare reale a victimei presupusului faliment.
Insolvenţa, incorectă, concordatul, inutil
„Cred că în vară vom avea un număr mare de şomeri, având în vedere faptul că volumul schimburilor comerciale a scăzut cu 30%, iar din această situaţie nu se va ieşi fără concedieri masive, deci vorbim pur şi simplu de ghinionişti, nu de persoane rău intenţionate“, spune Romeo Cosma. La sfârşitul anului trecut, circa 4,3 milioane de români aveau contractate credite bancare, iar restanţele la plata acestora erau de aproximativ 800 de milioane de lei. Situaţia a determinat băncile să accepte reeşalonări ale plăţilor, pentru a se evita blocarea sistemului.
În mod inutil, potrivit opiniei unor avocaţi, administraţia centrală a inclus în planurile legislative concordatul preventiv, normă care prevede înţelegerea dintre părţi în vederea plăţii datoriilor, sub supravegherea unui judecător sindic care ar urma să intervină doar în cazul apariţiei unui conflict, cu alte cuvinte, s-ar dori confirmarea unei practici deja existentă pe piață fără a fi nevoie de reglementări, ci doar de adaptări la provocările crizei financiare. Legea concordatului preventiv a fost în „vizită“ la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, cameră decizională în acest caz, dar discutarea ei a fost deocamdată amânată.
„Aceasta a fost momentan retrimisă în vederea reanalizării de către ministerul justiţiei“, afirmă deputatul Daniel Buda, preşedintele Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor. Acesta nu pare prea convins de necesitatea legiferării falimentului personal, dar spune că aşteaptă propuneri din partea Guvernului sau a colegilor parlamentari, care, momentan, ignoră introducerea acestui capitol în legea insolvenţei.
În telefonia mobilă penalităţile pot depăşi debitul
Cu toate acestea, legea pomenită este incorectă faţă de persoanele fizice. „Spre deosebire de o persoană juridică, persoana fizică trebuie să se apere în faţa mai multor creditori, în procese individuale cu fiecare dintre aceștia. De ce să nu aibă un singur proces în care să se strângă toţi creditorii? Nu este normal ca o persoană să plătească datorii şi penalităţi toată viaţa, chiar şi după ce criza va fi trecut, să nu aibă dreptul la un nou început, doar pentru că la 30 de ani a fost victima unei conjuncturi istorice“, îşi pune problema avocatul Romeo Cosma. Un exemplu sunt contractele de abonament în domeniul telefoniei mobile, unde, potrivit lui Cosma, există o clauză care prevede faptul că penalităţile pentru întârziere la plată pot fi mai mari decât debitul, ceea ce nu este normal.
Evident că cei implicaţi în această piaţă, avocaţi sau lichidatori, susţin apariţia legii falimentului personal, care le va aduce câştiguri mai mari. Pe de altă parte însă, protecţia persoanei în faţa intrării în incapacitate de plată este absolut necesară, o astfel de lege urmând să protejeze, dacă este reglementată corect, viitorul unui individ devenit victimă colaterală a unor crize ale sectoarelelor economice.
«Consider mai mult decât necesară reglementarea falimentului personal. Dar, în temeiul actualei legi nr. 85, acesta nu se poate declara şi nu există pe rol niciun proces de asemenea natură.»
Romeo Cosma, avocat
4,3 mil. de români au cel puţin un credit bancar. Restanţele reprezintă peste 800 de milioane de lei, reprezentând circa 7% din valoarea creditelor acordate de băncipopulaţiei
