Daca pentru a putea fi siguri de autenticitatea unui inscris, am fi nevoiti sa privim cu atentie mai intai stampila, semnatura, toate elementele de siguranta, sa solicitam expertizarea lor, atunci cand s-ar ivi dubii, desfasurarea raporturilor, cu precadere a celor comerciale, a caror conditie esentiala este rapiditatea, ar fi periclitata.
In afara de cei care deja au avut ghinionul sa nu-si dea seama ca li
s-a inmanat un fals, prea putini sunt cei constienti de existenta elementelor ce confirma autenticitatea inscrisului. Analiza minutioasa a acestora, de fiecare data, este aproape imposibila, insa ignorarea lor cu desavarsire nu este o dovada de prudenta si poate genera surprize.
Cei care copiaza bancnote, in joaca, la un copiator color, sunt putini; caci tehnologia evolueaza, iar infractorii, o data cu ea.
Infractiunile de fals prezinta pericol social, deoarece induc neincrederea in autenticitatea mijloacelor de plata, a inscrisurilor si a valorilor aflate in circulatie. Rolul principal in lupta impotriva falsurilor revine institutiilor publice, bancilor, notarilor etc., dar si comerciantilor, in general. Pe langa prevenirea falsurilor ce pot fi efectuate de catre propriii salariati, acestia trebuie sa le identifice pe cele aflate in circulatie si sa anunte organele competente. Este adevarat ca si acestea pot fi victimele unor falsuri bine realizate si, in plus, verificarea autenticitatii valorilor si a inscrisurilor trebuie realizata cu discretie, pentru a nu deveni ofensatoare pentru detinatorul lor.

Falsificatori
„de buna-credinta”

Lupta impotriva falsurilor se confrunta cu doua probleme.
In primul rand, publicul larg nu constientizeaza suficient usurinta cu care multe dintre acestea pot fi realizate. Limita dintre increderea celor de buna-credinta si naivitate nu a fost inca trasata de nimeni cu precizie. Cea de-a doua este relativ toleranta fata de faptele de acest gen. Oamenii se tem de infractorii violenti, care ataca noaptea pe strada sau omoara cu toporul. Cei care falsifica semnaturi sau stampile nu sunt priviti cu foarte mare severitate nici macar de politisti, procurori sau judecatori, care stiu ca inchisorile sunt aglomerate, nemaifiind suficient loc nici macar pentru primii. Aceasta ingaduinta genereaza si recrudescenta falsurilor „de buna-credinta”, comise pentru ajutarea aproapelui, mai mult sau mai putin dezinteresata (eliberarea de adeverinte de tot felul, care atesta situatii neconforme cu realitatea, semnarea unui inscris in locul unei persoane mult prea ocupate pentru o astfel de formalitate etc.).
Codul penal incrimineaza:
l falsificarea de monede, timbre sau alte valori (moneda metalica, moneda de hartie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea platilor, timbre, marci postale, bilete de transport etc., romane sau straine) si punerea in circulatie, in orice mod, a valorilor falsificate sau detinerea lor in vederea punerii in circulatie;
l falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare (sigilii, stampile, instrumente de marcare, toate oficiale) si folosirea lor (art. 282-287). In afara acestor fapte, Codul penal incrimineaza in capitolul intitulat „Falsuri in inscrisuri”: falsul material, falsul intelectual, uzul de fals.
Daca in cursul unui proces civil (sau comercial) este pusa in discutie de catre partea adversa sau de catre instanta autenticitatea unui inscris, Codul de procedura civila contine prevederile ce stabilesc verificarea de scripte (atunci cand este in discutie un inscris sub semnatura privata) sau procedura falsului (cand este vorba despre un inscris autentic, semnat in fata unui notar public).
Conform Codului civil, „acela caruia se opune un act sub semnatura privata este dator a-l recunoaste sau a tagadui curat scriptura sau subsemnatura sa” (limbajul este arhaic deoarece, asa cum bine se stie, Codul civil in vigoare a fost adoptat la sfarsitul secolului trecut). Verificarea de scripte presupune obligarea de catre judecator a celui care contesta inscrisul ce i-a fost opus sa scrie si sa semneze, sub dictarea judecatorului, fragmente din inscris. Atunci cand compararea scrierilor realizata de judecator nu este concludenta pentru acesta, el va dispune efectuarea unei expertize (pentru realizarea careia se vor folosi inscrisuri autentice sau inscrisuri sub semnatura care nu sunt contestate de parti).
Procedura inscrierii in fals este complicata. Cel care o declanseaza trebuie sa estimeze cu atentie sansele de reusita, inainte de a indrazni atacarea unor inscrisuri autentice. In aceasta situatie, judecatorul trebuie sa trimita inscrisul, impreuna cu un proces-verbal, procurorului, care, la randul sau, va sesiza instanta penala daca va constata, dupa efectuarea cercetarilor, ca o infractiune a fost savarsita. Inscrisul declarat fals nu va mai fi luat in considerare in cadrul procesului.
Sarcina investigarii falsurilor materiale revine criminalistilor. Compararea semnaturilor, a caracterelor scrise sau tiparite, identificarea persoanelor dupa scris, identificarea aparatelor ce au fost folosite, descoperirea modificarilor inscrisurilor (inlaturari sau adaugiri), analiza copiilor, a cernelurilor, hartiei, refacerea documentelor ce au fost distruse, stabilirea vechimii unui inscris sunt numai cateva dintre problemele la care acestia sunt chemati sa raspunda. Pentru conservarea tuturor elementelor ce ar putea conduce la faptuitori (inclusiv a amprentelor de pe hartie), inscrisul fals detinut trebuie protejat.
Falsul material in inscrisuri oficiale (art. 288 Cod penal) consta in falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, iar falsul in inscrisuri sub semnatura privata (art. 290) consta in falsificarea unui inscris sub semnatura privata, in unul din aceleasi moduri, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice. Se observa ca cea de-a doua infractiune include in continutul sau si folosirea actului (deci si uzul de fals). Sunt asimilate cu inscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice, iar tentativa savarsirii acestor fapte se pedepseste.

Complicitatea se pedepseste cu inchisoare

Spre deosebire de falsul material, falsul intelectual reprezinta falsificarea unui inscris cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar ori alt salariat aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, ori prin omisiunea cu buna stiinta de a insera unele date sau imprejurari (de exemplu, atestarea de catre un casier ca un pachet de bancnote contine 100 de bucati, desi acesta nu contine numarul indicat). Curtea Suprema a decis ca neinregistrarea unor facturi privind procurarea marfii ce a fost ulterior valorificata constituie si infractiunea de fals intelectual, nu numai cea de evaziune fiscala.
Articolul 291 sanctioneaza si uzul de fals, deoarece, alaturi de fapta falsificatorilor, prezinta pericol social si fapta celor ce le utilizeaza. Astfel, folosirea unui inscris oficial ori sub semnatura privata, cunoscand ca este fals, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la trei luni la trei ani, cand inscrisul este oficial, si cu inchisoare de la trei luni la doi ani sau cu amenda, cand inscrisul este sub semnatura privata.
Tehnologia evolueaza, iar viitorul apartine, fara indoiala, sistemelor electronice si operatiunilor desfasurate prin intermediul acestora. Oricat de inteligente ar fi insa sistemele, ele presupun un anumit risc; chiar in momentul actual, de exemplu, nu este deosebit de complicata, din punct de vedere tehnic, trimiterea unui e-mail sub identitatea altui utilizator.
Conform Codului penal, tot infractiuni de fals sunt si declararea necorespunzatoare adevarului facuta unei autoritati sau institutii publice, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul (fals in declaratii), ca si prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau mentine in eroare o autoritate sau institutie publica, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul (fals privind identitatea). Incredintarea unui inscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fara drept, este sanctionat, de asemenea, cu aceeasi pedeapsa. Astfel de infractiuni au devenit un fapt cotidian in zonele de frontiera.r
Chiar daca nu putem verifica autenticitatea oricarei bancnote care trece prin mainile noastre, este necesar sa ne amintim de aceste riscuri macar atunci cand inscrisurile care ne sunt inmanate prezinta o importanta deosebita.tr