Jean Mihail a lăsat în 1936 moștenire României Mari cea mai mare avere particulară.
Muzeul de Artă din Craiova își are sediul în palatul ridicat în 1907, după proiectul arhitectului francez Paul Gottereau, de familia Mihail.
Iată un articol publicat pe pagina de Facebook a Muzeului de Artă Craiova – Palatul Jean Mihail din care aflăm istoria fabuloasă a unei familii din Bănie:
Mihail Constandin și Zaharica Constandin reprezintă prima generație a familiei stabilită în Oltenia. Au ajuns aici în primul deceniu al secolului XIX, în cadrul primului val de migrație grecesc din provincia Macedoniei.
Urmele locuirii lor există, atât la Craiova (unde au fost înmormântați), cât și la Bistreț (unde au ctitorit o biserică cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”între 1826-1832).
Datorită lor și a altor familii de clisureni, Bistrețul a devenit unul dintre cele mai mari porturi cerealiere din Europa secolului XIX.
Au avut un singur fiu, Nicolae (Nicolache).
Descris ca un om foarte inteligent, care „a priceput enorma creștere a valorii pământului”, a avut un statut social strălucit, consemnat în documente: „român macedonean, proprietar de moşii în judeţul Dolj şi case în oraşul Craiova cu stare de 50000 de galbeni”, el se punea „chezaș” pentru aromânii sosiți în Tările Române și numiți de domnitorul Barbu Știrbei „supuşi eleni”.
El este primul Mihail cu numele, transformând prenumele tatălui în nume de familie.
Se știe că a fost boierit cu rangul de pitar, în 1856. Achiziționează o bună parte dintre moșiile care vor rămâne în patrimoniul familiei până la stingerea ultimului urmaș: Drănicu, Geormane, Bârza, Rogova, Braniște.
În 1866, a fost desemnat alegător în colegiul I pentru Senat, depășind baremul cenzitar – plătea cea mai mare foncieră dintre boierii craioveni. Tot în anul 1866 devine comandant de companie al gărzii cetățenești, iar în 1871, membru al Camerei de Comerț.
Se căsătorește cu Victoria Emanoil, una dintre cele trei fete Nicolae Emanoil și Anastasia (n. Curti).
Au împreună un fiu, Constantin (Dini) și o fiică, Areti.
Nicolae Mihail s-a îngrijit de educația ambilor copii: despre Areti se spunea că era cultivată și elegantă.
Împreună cu mătușile sale, Elena Dumba și Maria Coloni, Areti a făcut parte din societatatea doamnelor care i-au îngrijit pe răniții de război, de aceea i-a fost acordată de regele Carol I distincția „Crucea Elisabetei”.
Membră a mai multor societăți filantropice, a rămas consemnată printre altele, donația sa de 30000 lei a lui Areti – din 1906, în folosul a 187 de persoane, dintre care 22 erau copii ce primeau îmbrăcăminte și încălțăminte.
Areti și Androcle
S-a căsătorit cu Androcle Fotino, urmaș al lui Dionisie Fotino, medic militar, ce a ocupat diverse funcții importante în armată.
Cei doi soți au locuit la București, pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Biserica Albă.
Areti rămas în amintire ca un model de caritate: „Natură de elită, caracter blând a fost, model de virtute și providență pentru săraci”. Constantin (Dini) Mihail s-a născut în Craiova în casa de pe strada Gheorghe Chițu, și a studiat la Viena și Hohenheim, urmând cursuri la Școlile Superioare de Agricultură, cu scopul de a dobândi o viziune mai aplicată asupra exploatărilor agricole.
Mărește patrimoniul familiei, achiziționând mai multe moșii, ajungând să dețină peste 80 000 de hectare de pământ, în 5 județe și devenind unul dintre cei mai bogați oameni din țară, după George Cantacuzino- Nababul.
În timpul Războiului de Independență s-a remarcat prin sprijinul acordat armatei române, amplasând în una din casele proprii spitalul „Dini Mihail”, întreținut cu toate cheltuielile în afară de medici și medicamente.
Filantropia
Dovezile activității sale filantropice sunt numeroase: în 1892 – acte de donație către Primărie în valoare de 30000 lei pentru achiziționarea de lemne pentru săraci și ajutoare acordate anual (printr-o fundație ce purta numele părinților săi).
În 1905 repară din fonduri proprii Fântâna din Popova, atestată documentar din anul 1613.
A înființat școli rurale, a contribuit la ridicarea, pictarea și restaurarea mai multor biserici de pe moșiile sale.
Înscris în Partidul Conservator, a fost ales în 1888 președinte al Consiliului Județean Dolj.
În 1908, este ales președinte de onoare al organizației carpiste din Dolj. A fost decorat de regele Carol I cu ordinele „Coroana României” și „Steaua României”.
Moare în 1908, neapucând să vadă terminat palatul pentru ridicarea căruia îl angajase pe arhitectul francez Paul Gottereau. În perioada studiilor de la Viena.
Dini s-a căsătorit cu Matilda Spiro (1849-1876) ce provenea tot dintr-o familie de aromâni.
Infidelitatea
Au avut patru copii, dar doi au murit de la vârste foarte fragede. Nu există prea multe informații despre ea, cu excepția unor picanterii povestite de C. Argetoianu, conform cărora, ultimul copil al familiei Mihail ar fi fost rezultatul unei infidelități a acesteia.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric