Companii controlate de familii bogate, mai mult sau mai puţin cunoscute, au investit în ultimii ani în România. În timp ce unele sunt la prima generaţie şi se pregătesc să predea ştafeta, altele au în spate o poveste de secole.
Dogan
Aydin Dogan (acum în vârstă de 70 de ani) a intrat în afaceri vânzând piese auto. În anii ‘50, a înfiinţat Dogan Group, iar în 1979 a investit în media, un domeniu care „îl fascina“. A cumpărat ziarul Milliyet, iar la începutul anilor ‘90 a fondat Kanal D. Tot atunci a cumpărat un alt ziar, Hurryet. A ajuns, în urma unor achiziţii şi proiecte greenfield, să deţină şapte cotidiane naţionale, 25 de reviste, trei posturi TV, plus staţii radio, companii de cablu, internet, edituri, producţie de film, retaileri de carte şi muzică. Conglomeratul mai deţine afaceri în petrol şi gaze, energie, comerţ, industrie, turism, imobiliare. Cifra de afaceri în 2006 a fost de 8,57 miliarde dolari, iar pe primele trei trimestre ale anului trecut, de 6,25 miliarde dolari. Familia Dogan controlează 64% din acţiunile grupului (Dogan Yayin Holding), restul fiind listate la bursă.
Aceste date seci sunt puse într-o altă lumină de Begum Dogan. Ea este vicepreşedinte al holdingului şi preşedinte al Kanal D. Vine periodic în România, pentru a vedea cum merge investiţia. Fiica miliardarului turc a relatat în detaliu (vezi interviu) care sunt avantajele şi dezavantajele unei afaceri de familie. Cea mai mică dintre cele patru fiice ale magnatului Dogan, Begum, a urmat, ca şi surorile ei, acelaşi traseu: la studii, apoi în companiile grupului, urcând în ierarhie către posturi de manageri. Spune că familia deja lucrează la un „plan de succesiune“.
Noi investiţii în România
„William O’Hara, fondator şi director al Institutului pentru Întreprinderile de Familie de la Bryant College, a studiat afacerile de familie din lume, care au supravieţuit 200 de ani sau mai mult. A descoperit că atunci când familiile au susţinut femei pentru a prelua afacerea, rata de succes a fost mult mai mare“, spune Begum Dogan. Până la a valida un asemenea argument, Dogan se opreşte asupra a trei lucruri considerate mai mult decât necesare: „spiritul întreprinzător (inovaţie şi decizii rapide), angajarea unor «executivi» competenţi şi transparenţa.“
Pe lângă postul de televiziune Kanal D, în România grupul va investi masiv în acelaşi domeniu. „Vom continua cu alte posturi TV şi staţii radio, urmând să devenim un conglomerat major în această ţară“, a declarat Dogan. Apoi, pe lângă alte investiţii deja anunţate în energie şi imobiliare, Dogan Group intenţionează să deschidă în România o companie de investiţii, „care va viza diferitele oportunităţi de pe piaţă“. Kanal D, prima investiţie în România, funcţionează în baza unui parteneriat cu grupul elveţian Ringier (acţionar minoritar). Compania care deţine postul se numeşte Dogan Media Internaţional SA.
«Familiile nu caută scurtături pentru a face bani repede.»
Begum Dogan, vicepreşedinte Dogan Yayin Holding
«Tatăl meu, pe care îl consider un vizionar, a luat foarte în serios succesiunea şi deja lucrăm la un asemenea plan formal.»
Begum Dogan
„URMĂTOAREA GENERAŢIE TREBUIE SĂ ÎNCEAPĂ DE LA NIVELURILE DE JOS“
Capital: Care sunt atuurile şi dezavantajele unei afaceri de familie?
Begum Dogan: Există o zicală faimoasă în Mexic: „Padre noble, Hijo rico, Nieto pobre.“. Adică: „Tatăl fondator, fiul bogat, nepotul sărac“. Din nefericire, potrivit statisticilor, e adevărat ce se spune. Doar zece la sută dintre afacerile deţinute ori conduse de familii au succes la a treia generaţie. Dar, pe de altă parte, afacerile de familie sunt de succes. În Statele Unite, 35% din cele mai bogate 500 de companii sunt în proprietatea ori sub controlul unor familii. Afacerile de familie furnizează jumătate din PIB-ul SUA şi generează 60% din locurile de muncă. Cred că afacerile de familie au succes fiindcă există un accentuat simţ al proprietăţii şi dedicaţie. De obicei, familiile au o viziune pe termen lung şi disponibilitatea de a o aplica. Nu caută scurtături pentru a face bani repede, ci mai degrabă fac lucrurile potrivite pentru o afacere pe termen lung. Asta le face puternice şi sustenabile.
Când se ajunge la a doua, a treia ori chiar a patra generaţie, devine mai complicat de gestionat relaţia dintre membrii familiei şi afacere. De obicei, cei din generaţia următoare nu au pregătirea necesară pentru a prelua un job în companie. Pentru a fi efectiv în afacere, trebuie să urmeze un program de pregătire pe termen lung, ei fiind viitorii „executivi“ ai firmei. Trebuie să înceapă de la nivelurile de jos ale structurii corporatiste, trebuie să înceapă devreme şi trebuie să îşi câştige promovarea, nu să fie „paraşutaţi“.
Apoi, alt lucru important e „planul de succesiune“. Fondatorii cred, de obicei, că vor conduce veşnic firma şi nu au un plan de succesiune. Când mor, compania e aruncată în haos, fără un plan clar. De aceea, e necesar un asemenea plan bine structurat, precum şi predarea treptată a puterii către generaţia următoare.
Capital: Cum se aplică acestea în familia Dogan?
B.D.: Suntem patru fiice în familie, ceea ce noi numim „Puterea Fiicelor“. Noi toate am studiat la universităţi din Anglia ori Statele Unite şi, de asemenea, am lucrat în companii din aceste ţări. Apoi, în Turcia, am lucrat în departamente ale grupului, de la nivelurile de jos, urcând treptat în ierarhie. Toate patru suntem acum la conducerea unor companii ale grupului. Tatăl meu, pe care îl consider un vizionar, a luat foarte în serios planul de succesiune şi deja lucrăm la un asemenea plan formal.
Hariri
Rafic Hariri, fostul premier libanez, a început afacerile în Arabia Saudită, unde, în 1969, a înfiinţat o companie de construcţii. În anii ‘80 ajunsese deja în top100 Forbes. Politician şi om de afaceri, a fost asasinat în 2005. Controla companii pe mai multe continente, iar averea sa se învârtea în jurul sumei de 4 miliarde de dolari. Doi ani mai târziu, averea familiei, ale cărei companii se ocupă mai ales de tehnologie, ajungea la incredibila sumă de 17,8 miliarde dolari, ocupând locul trei în topul celor mai bogate „dinastii“ arabe din lumea afacerilor.
În românia La începutul anului, Saudi Oger, firma familiei din Arabia Saudită, a cumpărat în totalitate Telemobil, care operează brandul Zapp. Cifra de afaceri în 2006 a fost 348,6 milioane lei, cu un profit de 49,5 milioane lei. Telemobil e prezidată de Nader Hariri, nepotul lui Rafic.
Rothschild
Este prima familie de bancheri din Europa, afacerea fiind începută în 1790. La ora actuală, zece membri ai dinastiei (din Franţa şi Marea Britanie) împart o avere de peste 1,5 miliarde dolari. Membrii dinastiei s-au orientat de la tradiţionala activitate bancară spre zona mult mai dinamică a fuziunilor şi achiziţiilor. Despre această familie s-au scris cărţi, s-au făcut filme şi s-au ţesut numeroase teorii ale conspiraţiei.
În România LCF Rothschild a cumpărat 60% din Eurohabitat, firmă a unor oameni de afaceri israelieni cu proiecte imobiliare în Bucureşti („Planorama“), Ploieşti şi Braşov. De asemenea, Nathaniel Philipp Rothschild, fiul baronului Jacob Rotschild, deţine o parte din Trigranit, care dezvoltă proiectul imobiliar Esplanada. În 2007, New York Times, care l-a numit „Omul care ar putea deveni cel mai bogat Rothschild“, scria despre Nathaniel că e consilierul oligarhului rus Oleg Deripaska.
Mulliez
Este una dintre cele mai bogate familii din Franţa. Anul trecut, averea familiei era estimată la 17 miliarde de euro. Fondatorul „clanului“, Gerard Mulliez, a strâns în jurul lui alte… 349 de rude, formând o asociaţie familială care a devenit unul dintre cei mai mari retaileri din lume. „Când intri în clan, e ca şi cum ai intra într-o comunitate religioasă“, spunea Mulliez. Familia controlează 84% din grupul Auchan, plus alte afaceri în acelaşi domeniu. Restul e deţinut de 110.000 de angajaţi ai grupului.
În România Auchan are patru hipermarketuri, în parteneriat cu MGV Distri-Hiper. Anul acesta sunt prevăzute deschideri de noi magazine. Deschiderea primului hipermarket în România (2006) a avut loc la zece ani de la începutul expansiunii în Europa, ocazie cu care Auchan devenine unul dintre cei mai mari retaileri din Europa.
Al Rajhi
Au început să câştige din afaceri încă din anii ‘30. Acum, ocupă locul doi în topul celor mai bogate familii arabe, cu o avere de 24 de miliarde de dolari, provenită în principal din sectorul financiar-bancar. Cei patru fraţi Al Rajhi formează cea mai importantă familie de afaceri din Arabia Saudită care nu are legături de rudenie cu clanul regal. Deţin un pachet important de acţiuni în cea mai mare bancă islamică din lume (Al Rajhi Bank) şi mai au afaceri în retail, industrie, imobiliare şi construcţii.
În România Al-Arrab Contracting Company, afacere controlată de familia saudită, a cumpărat anul trecut Electroputere Craiova. Pentru 6% din acţiunile cumpărate de la stat, arabii s-au angajat să plătească 2,3 milioane de dolari şi să facă investiţii de 20 de milioane de dolari.
Lauder
Afacerea de cosmetice familiei Lauder a fost pornită, în 1946, de Joseph şi soţia lui, Estee. Ei au vândut iniţial creme de faţă produse de unchiul ei, care era chimist. Joseph Lauder a murit în 1983, iar Estee, în 2004. Afacerea a fost preluată de fiii Leonard şi Ronald. Compania controlează aproape jumătate din piaţa cosmeticelor „premium“ din America. Ronald a înfiinţat Central European Media Enterprises (CME), companie care deţine mai multe posturi de televiziune şi radio în Europa Centrală şi de Est. Are o avere de 3 miliarde de dolari.
În România CME deţine controlul staţiilor TV din „Imperiul“ PRO. În asociere cu Ion Ţiriac şi cu Adrian Sârbu, Lauder a lansat în 1995 PRO TV. Ulterior, Ţiriac s-a retras. Cifra de afaceri pe România a fost, în prima jumătate a anului trecut, de aproximativ 91 de milioane de dolari, cu marjă de profit 41%.
Mittal
În India, Mittal a fost o afacere de familie până când a intervenit un diferend. Atunci, Lakshmi a ieşit din firmă (care producea oţel). În numai câţiva ani a ajuns printre cei mai bogaţi oameni din lume (avere estimată, în 2007 la 32 de miliarde de dolari). Achiziţia Arcelor din Luxemburg a dus la crearea celei mai mari companii de oţel din lume, Arcelor Mittal, în care familia indianului deţine 44%. Fiul lui, Aditya, este CFO la această firmă. În 2006, Arcelor Mittal a fost declarată de revista „Business Week“ cea mai bună afacere condusă de o familie.
În România Mittal a cumpărat combinatul de oţel SIDEX din Galaţi în anul 2001, mişcare foarte controversată atât în România, cât şi în Marea Britanie, după care a achiziţionat şi combinatul de la Hunedoara. Cifra de afaceri la Galaţi s-a dublat anul trecut faţă de 2006, ajungând la 3,46 miliarde euro.
Ford
Urmaşii legendarului Henry Ford, cel care a produs în premieră automobile accesibile ca preţ publicului larg, trec prin zile grele. Familia Ford încă deţine controlul asupra a 40 la sută din voturi în interiorul companiei, însă în ultimii ani afacerea nu a mers. Stră-strănepotul lui Henry Ford, Bill Ford jr., a părăsit funcţia de CEO în 2006, dar e în continuare preşedintele executiv al boardului director. Recent, Ford Motor Co. a anunţat că se pregăteşte să vândă mărcile Jaguar şi Land Rover. în 2007, Ford a pierdut 1,35 de dolari per acţiune (total: 2,7 miliarde dolari).
În România Anul trecut, Ford a cumpărat fabrica Automobile Craiova, oferind 57 de milioane de euro şi investiţii de 675 de milioane de euro în următorii patru ani. Tranzacţia a intrat însă în atenţia Uniunii Europene, care a început o investigaţie privind anularea datoriilor şi ajutoarele de stat.
Cargill
Forbes a trecut această familie la categoria „Oameni bogaţi de care nu aţi auzit“. Sunt consideraţi extrem de discreţi, publicaţia americană negăsind nicio fotografie de-a lor. Au început afacerea cu grâne în America, după Războiul Civil, iar acum se află la a patra ori a cincea generaţie. Averea urmaşilor e împărţită în două: 1,2 miliarde dolari la familia MacMillan şi 1,8 miliarde dolari la familia Cargill. Cele două familii deţin 90% din afacere, iar 10% aparţine câtorva angajaţi importanţi.
În România Cargill are o filială din 1996, 27 de locaţii şi peste 1.000 de angajaţi. Se ocupă de prelucrare şi comerţ cu cereale, ulei, produse agroalimentare şi nutreţuri. Deţin brandul „De la Bunica“. În ultimul an, a raportat vânzări de 88 de milioane de dolari.
Buyukhanly
Este o familie din Turcia, ale cărei companii au avut anul trecut o cifră de afaceri de un miliard de euro. A început în 1953 în sectorul construcţiilor, după care s-a extins în turism, în anii ‘80. Familia a deţinut şi o companie de servicii financiare. Afacerile sunt conduse acum de Ahmet Buyukhanly, care le-a preluat de la tatăl său. Acesta a declarat într-un interviu că are nu mai puţin de 100 de rude, considerate potenţiali parteneri de afaceri.
În România Turcii construiesc Cosmopolis, un ansamblu rezidenţial în Ştefăneştii de Jos. Investiţia anunţată este de 700 de milioane de euro, fiind făcută de Opus Land Development, firmă din grupul Buyukhanly.
Surse: Forbes, Familybusinessmagazine.com, Challenge.fr, ArabianBusiness.com
«Sunt puţine afacerile care au funcţionat între doi fraţi, iar în România asocierile nu funcţionează, în general.»
Robert Negoiţă (dreapta), om de afaceri
Studiu: companiile de familie, rol crucial in economia globala
„Companiile de familie au un rol crucial în economia globală, iar o probă a importanţei lor este puterea economică“, a declarat Philippe Bailly, coordonatorul unui studiu dat publicităţii la sfârşitul anului trecut de Pricewaterhouse Coopers. Iată, pe scurt, datele din „Global Family Business Survey“:
• În ţările Uniunii Europene, afacerile de familie generează între 35% şi 65% din PIB, în America de Nord 40-45%, în America Latină între 50% şi 70%, iar în Asia între 65% şi 82%.
• Aproximativ jumătate dintre cei care deţin afaceri de familie nu au un plan în ceea ce priveşte viitorul companiei din punctul de vedere al proprietăţii.
• Două treimi au afirmat că sunt pregătiţi pentru a rezolva problemele de afaceri şi de familie în cazul în care un manager important ori un acţionar nu mai e capabil (din diverse motive) să participe la afacere.
• 51% dintre deţinătorii acestor afaceri estimează că în următorii cinci ani, tot familia va deţine controlul companiei.
• Trei sferturi au declarat că cererea a crescut în ultimele 12 luni, însă mulţi sunt îngrijoraţi de o creştere prea rapidă.
• 71% din America de Nord şi 64% dintre cei din regiunile în creştere au declarat că firmele lor sunt „foarte competitive“, în timp ce în Europa, doar 48%.
• La condiţii externe care le pot afecta afacerea, cei chestionaţi au menţionat condiţiile de piaţă (48%), competiţia (39%) şi politicile guvernamentale (33%).
• Deşi o treime admite existenţa unor conflicte cu privire la strategia firmei şi 27% pun la îndoială performanţele membrilor familiei angajaţi în companie, 70% nu au stabilit proceduri pentru rezolvarea conflictelor, iar două treimi nu au criterii pentru a decide cine să aibă un rol activ în organizaţie.
Studiul a fost elaborat în urma a 1.500 de interviuri cu responsabili ai unor afaceri de familie din categoria celor mici şi mijlocii, din 28 de ţări.
Lista poate continua
Mai sunt numeroase alte afaceri, prezente în România, la baza cărora au stat familii. Din această categorie fac parte compania farmaceutică Roche (Elveţia), lanţul de retail Carrefour (Franţa), lanţul hotelier Marriot (SUA), italienii de la Benneton şi Parmalat, familiile turce Sabanci şi Doguş, firmele ducelui de Westminster Gerald Cavendish Grosvenor.
România: Vor ajunge afacerile ridicate in familie afaceri de familie?
Fraţii Negoiţă, tinerii milionari proprietari ai grupului Pro Confort, merg pe ideea că lucrul „în familie“ e un atu. Sunt cotaţi cu o avere de 250 de milioane de euro şi susţin că sunt printre puţinii fără „state vechi ori legături cu vechiul sistem“.
Au mai degrabă legătură cu explozia afacerilor imobiliare. Din cifra de afaceri de 150 de milioane de euro pe care o preconizează pentru acest an, 100 de milioane de euro reprezintă proiectele imobiliare, iar 50 de milioane de eurohoteluri.
Robert (35 de ani) şi Ionuţ Negoiţă (33 de ani) povestesc că, pe când aveau 14-15 ani, i-au cerut tatălui lor să le lase drujba familiei pentru a tăia lemne şi a câştiga ei singuri bani. Cu cei trei mii de lei strânşi (un salariu bun pe vremea lui Ceauşescu), şi-au cumpărat şi ei o drujbă. A urmat un episod la începutul anilor ‘90: au câştigat 4.000 de mărci la construcţii în Iugoslavia. Şi-au luat un Mercedes „frumos“. „Am fost şi noi vulturi pentru o zi. Am terminat banii, şi după ce am ajuns iar în stradă ne-am dat seama ce prostie am făcut“. Spun că au plecat din nou la lucru, de data asta în Franţa, iar în 1996 s-au apucat de afaceri în România.
Pledoaria lor în favoarea afacerii în familie pleacă de la ideea că nu ar fi reuşit unul fără altul. Susţin că au temperamente diferite, se completează unul pe altul, nu e nevoie de multe vorbe, iar munca se împarte. „Parteneriatele sau asocierile ar trebui să meargă mult mai bine între fraţi ori în familie. Sunt însă puţine afacerile care au funcţionat între doi fraţi, iar în România asocierile nu funcţionează, în general. Ştiu cazuri în care unul dintre ei a decis că n-are rost să mai muncească prea mult şi a început să plece des prin concedii. De aici, celălalt a fost nemulţumit şi a apărut despărţirea. Apoi, mai sunt cazuri când unul vrea sa-l fure pe celălalt“, afirmă Robert Negoiţă.
Ca multe altele de la noi, povestea fraţilor Negoiţă, cu toate ingredientele frecvente în România post-decembristă, naşte totuşi o întrebare: va putea o afacere ridicată în familie să ajungă o afacere de familie?
