Fanatismul românesc-rezistența acerbă a tuturor partidelor în a se popula cu membri educați. Chestionarul lui Proust la prezidențiabili

În literatura latină, Appiud Claudius Caecus a utilizat termenul în ”Sententiae”, referindu-se la abilitatea omului de a-și controla destinul și ceea ce-l înconjoară: „Homo faber suae quisque fortunae – Fiecare om este maestrul propriului destin. ”Homo faber”, definit drept „omul care muncește”, este în contrast cu homo ludens, „omul care se joacă”. Însă ”Homo faber” îl va precede mereu pe homo sapiens în procesul creației, scrie Octavian Hoandră într-un editorial marca evz.ro.

Homo faber este și titlul unei excepționale cărți a elvețianului Max Frisch, publicată în 1957 și ecranizată sub titlul ”Voyager”, cu Sam Shepard și Julie Delpy. dar asta e altă istorie, despre care vom povesti, poate, cu altă ocazie. Acum doar despre faptul că se presupune că omul poate fi maestrul propriului destin…

”Planeta e sigur mai înfierbântată decât în alte perioade, și nu numai la propriu. Inclusiv această încălzire globală este atît de disputată încît înfierbîntă creiere, inimi și alte organe. Totul e mai fierbinte: mașinăriile, bateriile, serverele, smartphone-urile. Trăim ca într-o seră, e suficientă o rază de soare ca să ne crească brusc temperatura, nu ne mai putem regla termic cu ajutorul elementelor, sub cerul liber. Adesea, ne este greu să distingem anumiți jurnaliști sau mass-media de susținătorii unor partide politice sau ideologii. Aceștia dau impresia că duc lupta cea dreaptă”.

Candidaților la președinție li se pun întrebări despre notele la școala primară

În România actuală, supraîncălzită, țara în care poți să crezi că orice este posibil, avem doar o singură certitudine: „Rezistența acerbă a tuturor partidelor în a se popula cu membri educați: cea mai nocivă formă de fanatism românesc”, așa cum bine spune, într-un interviu, dl. Cătălin Prisăcariu, cofondator Defapt.ro.

În secolul al XIX-lea, în cadrul serilor boeme petrecute de familiile înstărite în saloanele Belle Époque exista un moment în care participanţii jucau un fel de joc intelectual de societate prin care îşi dezvăluiau gusturile, aspiraţiile, doleanţele şi detaliile cele mai intime. Întrebările erau standard, iar răspunsurile trebuia să fie date spontan şi erau notate în nişte „albume de confesiuni”. Nimeni important sau interesant nu scăpa neinterogat. Era un fel de entertainment al înaltei societăţi preocupate, pe atunci,de moravuri şi cultură. Azi, nimeni nu mai pare interesat de aceste aspecte.

Candidaților la președinție li se pun întrebări despre notele la școala primară, le sunt reamintite și imputate grămezi de ipostaze și acțiuni din trecutul lor recent, acela de politicieni. Se reiau, iarăși și iarăși aceleași teme ale ”cunoașterii superficiale”, practicate de ani și ani în campaniile electorale.

De parcă am fi tâmpiți, asistăm la revizuirea revizuirii calităților și defectelor unui traseu politic al candidaților pe care, de fapt, îi cunoaștem de atâta vreme… Nimeni nu pare interesat de auto-reflecție și introspecție: nu le pasă despre candidații puși să reflecteze asupra experiențelor și preferințelor lor personale. Poporului votant nu i se permite să descopere identitate și construcția de sine a celor care se vor aleșii neamului. Chestionarul lui Proust explorează aspecte esențiale ale identității și preferințelor individuale, ajutând la înțelegerea modului în care o persoană se percepe pe sine și se construiește ca individ. Aceasta poate fi utilă în dezvoltarea unei înțelegeri mai profunde a modului în care o persoană vede și simte lumea.

Cel mai faimos test de personalitate

Acesta este cel mai faimos test de personalitate, iar răspunsurile „reflectă natura umană a fiecăruia dintre cei intervievaţi”, aşa cum spunea Proust. Dintre sutele de personalităţi şi celebrităţi care s-au supus testului, au făcut parte: Salman Rushdie, Martin Scorsese, Shirley MacLaine, Aretha Franklin, Eric Clapton. Cred că ar fi interesant şi fascinant pentru a cunoaște un om care va fi președintele României. Din păcate, nimeni nu-l practică. Profund şi bine închegat, testul ar putea fi un instrument bun, la îndemâna votantului.

Să aruncăm o privire asupra răspunsurilor lui Marcel Proust din 1890, la 19 ani: Virtutea ta preferată ? „Nevoia de a fi iubit – mai precis, de a fi răsfăţat şi alintat în toate felurile, mai mult decât nevoia de iubire cu sensul de admiraţie”

1. Calitatea pe care o admiri la un om – „Şarmul feminin”

2. Ceea ce apreciezi mai mult la un prieten – „Blândeţea, calmul, tandreţea”

3. Defectul principal – „A nu cunoaşte (tot). Şi a nu fi capabil de a dori!”

4. Ocupaţia ta de bază – „Iubirea”

5. Ideea ta de fericire – „Mi-e teamă că nu e niciodată atât de multă cât mi-aş dori, mi-e teamă să vorbesc despre fericire, să n-o pierd”

6. Care ar fi fost cea mai mare pierdere sau nerealizare – „Aceea de a nu-mi fi cunoscut mama sau bunica”

7. Dacă nu ai fi tu, cine ai fi vrut să fii – „Eu însumi, aşa cum aş fi vrut să fiu oamenii pe care îi admir”

8. În ce ţară ţi-ai fi dorit să trăieşti – „Într-o ţară în care lucrurile certe, care îmi plac, ar fi aşa cum aş vrea eu ca printr-o magie, şi acolo unde tandreţea între oameni este mereu reciprocă”

9. Culoarea şi floarea preferate – „Frumuseţea nu stă în culori, ci în armonia lor”

10. Prozatorii preferaţi – „În prezent, Anatole France şi Pierre Loti”

11. Poeţii preferaţi – „Baudelaire şi Alfred de Vigny”

12. Eroul literar preferat – „Hamlet”

13. Compozitorii preferaţi – „Beethoven, Schumann, Wagner”

14. Pictorii preferaţi – „Leonardo da Vinci, Rembrandt”

15. Un dar de la natură pe care ţi-ai dori să îl ai – „Putere interioară. Şi puterea de seducţie”

16. Cum ţi-ai dori să mori – „Un spirit evoluat şi iubit de cei din jur”

17. Care este starea ta de spirit actuală – „Plictisit să mă tot gândesc la mine pentru a răspunde la aceste întrebări”

18. Care sunt lucrurile greşite pentru care ai cea mai mare toleranţă – „Acelea pe care le pot înţelege”

19. Citatul preferat – „Mi-e teamă să nu se întoarcă împotriva mea”

Adaptat la secolul 21, ”Chestionarul lui Proust” ar arăta cam așa:

1. Care este conceptul tău de fericire absolută?

2. Care este cea mai mare temere?

3. Ce figură istorică te-ar identifica?

4. Ce personalitate contemporană admiri cel mai mult?

5. Care este defectul tău cel mai mare?

6. Care este defectul pe care nu îl suporţi la altă persoană?

7. Care este extravaganţa ta principală?

8. În ce situaţii minţi?

9. Ce te deranjează cel mai tare la înfăţişarea ta?

10. Când şi unde ai fost cel mai fericit?

11. Dacă ar fi să schimbi un lucru la tine, care ar fi acela?

12. Dacă ar fi să schimbi un lucru la familia ta care ar fi acela?

13. Care consideri că este cea mai mare realizare personală?

14. Dacă ai muri şi ai ştii că te-ai reîncarna ca alt om sau lucru, ce crezi că ai fi?

15. Care este bunul tău cel mai de preţ?

16. Care consideri că este cea mai mare nefericire în viaţă?

17. Cine sunt idolii tăi din viaţa reală?

18. Ce dispreţuieşti cu adevărat cel mai profund?

19. Cum ţi-ai dori să fie moartea ta?

20. Care este „motto”-ul tău?

Nu știu cât de pregătiți sunt politicienii pentru a fi supuși unui astfel de test. Oricum, ar fi mai relevant decât ceea ce putem afla în urma emisiunilor și interviurilor care preced alegerile prezidențiale. Oricum, merită și sunt curios dacă vreo televiziune își va asuma acest test de sinceritate.

Mai cred că la fel de important este să se aplice același test și celor care au rolul de a pune întrebările, în interviuri de campanie, de o asemenea importanță. Mai ales prompteristelor care au luat obiceiul să chinuie cu întrebări imbecile, politicienii, în fiecare după-amiază. De cele mai multe ori, aceste discuții pline de fiere, nu fac altceva, decât să dea tonul emisiunii din prime-time…

Doar așa, privitorul-votant își va putea face o imagine mai adevărată despre cine, cum și de ce întreabă, dar și despre cine, cum și de ce răspunde…