Cu toţii ne întrebăm de ce anumite ţări, mai mult sau mai puţin vecine cu noi, întâmpină dificultăţi în economie. Iar situaţia economică actuală a Greciei este un subiect pentru care s-a consumat foarte multă cerneală, dar a rămas mai departe o necunoscută. Consum exagerat, producţie insuficientă, trai pe credit, cam ceea ce se spune şi la noi, de altfel? De fapt, la baza acestei căderi stau investiţiile necugetate făcute pentru Jocurile Olimpice pe care le-a organizat Grecia în 2004. Acestea au avut un recul cumplit, culminând cu ceea ce vedem astăzi şi anume o criză agresivă la nivel local. Interesant la criza din Grecia este caracterul ei de „sustenabilitate“, acel principiu care ne face răspunzători pentru faptele noastre de astăzi sau trecute în faţa generaţiilor viitoare. Grecia a investit enorm pentru construirea arenelor olimpice şi organizarea acestor jocuri, însă puţini au fost cei care s-au gândit cum să fructifice pe mai departe aceste dezvoltări. Aşa că marea problemă a Greciei este una de logistică: terenurile pe care aceste arene sportive au fost construite au un amplasament excelent, dar sunt blocate utilizării în alte scopuri, iar costurile de întreţinere sunt uriaşe, situaţie ce determină imposibilitatea administrării la nivel central şi exploatarea lor. Miliardele de euro pe care Grecia le-a investit în complexurile sportive atârnă ca un balast de finanţele ţării încă din 2004, iar surplusul de venituri pe obţinerea cărora se miza din lovitura de imagine pe care a oferit-o organizarea Olimpiadei nu a fost pe măsura aşteptărilor. Bazele sportive, la fel ca hotelurile, terenurile de golf sau dezvoltările rezidenţiale, sunt parte a investiţiilor în piaţa imobiliară. Dacă nu au un plan de „exit“ bine gândit, pot provoca o catastrofă nu numai pentru sectorul din care fac parte, ci şi pentru întreaga economie, conducând-o pe o pantă descendentă. Ceea ce vedem astăzi în Grecia se poate întâmpla oricărei naţiuni, la un nivel mai mic sau mai mare, şi ar trebui să reprezinte un scenariu de evitat pentru orice guvern. Tot ce facem astăzi, atât la nivel legislativ, cât şi la nivel investiţional (pe orice tip de arierate – financiar sau imobiliar) poate avea repercusiuni greu de corectat pentru generaţiile viitoare. Sustenabilitatea ar trebui să devină cuvânt de lege într-o ţară ca România, unde nimeni nu prea vorbeşte despre ea, iar efectele viitoare ale iniţiativelor prezente într-o ţară în criză pot însemna faliment naţional în viitor.
Dan Ionaşcu, partner, Parker Lewis
