O economie care, în ciuda celor mai mari prostii ale politicienilor, creşte cu 8% sau chiar 10% şi în care inflaţia scade este asemenea unei jungle din care animalele de pradă au plecat în concediu.

Românii sunt obişnuiţi cu inconştienţa demonstrată de cei care-i guvernează. Un studiu recent scoate însă la iveală un alt lucru îngrijorător: nici sectorul privat nu este cu mult mai breaz şi tratează necunoscutele mediului de afaceri şi ale economiei cu o nonşalanţă cutremurătoare. De la riscul concurenţei sporite la cel al turbulenţelor din pieţele financiare, trecånd prin riscul pe care-l prezintă dezastrele naturale, companiile romåneşti au reacţia din poveste: „n-aude, n-a vede“. Conform răspunsurilor date unui chestionar realizat de CURS de către 200 de firme din sectorul nonfinanciar al economiei, companiile patriei sunt convinse nu numai că nu sunt foarte expuse la riscuri asupra propriilor afaceri, dar şi că gestionează foarte bine eventuala expunere la aceste riscuri. Conceput de doi cercetători ai Academiei de Studii Economice – dr. Alexandra Horobeţ şi dr. Cosmin Joldes -, chestionarul de la baza studiului caută să dezvăluie mai multe aspecte ale atitudinii managerului romån faţă de acel foarte complex domeniu numit gestionarea riscurilor („risk management“). Nu mai puţin de 74,5% din cei care au răspuns la chestionar consideră că riscurile la care le este expusă compania sunt fie aceleaşi, fie mai mici decåt în ultimii trei ani. Dacă riscul cel mai mare e punctat cu 5 şi cel mai mic cu 1, impactul riscurilor operaţionale (pierderea unor angajaţi-cheie, căderea sistemelor informatice) asupra afacerii este văzut ca fiind un risc mediu spre moderat, cu un punctaj nu mai mare de 2,79. Riscurile strategice, cum ar fi concurenţa sporită sau cererea scăzută pentru serviciile oferite, sunt punctate de către cei chestionaţi cu un scor mai mic de 3. Acestea sunt numai cåteva mostre, dar mesajul de ansamblu al studiului este clar: companiile romåneşti se cred la adăpost de marea majoritate a riscurilor ce le-ar putea ameninţa succesul sau chiar existenţa. Mai mult, ele cred că propria lor capacitate de a înfrunta aceleaşi riscuri este de la bună în sus – deşi nu ştiu exact care ar fi riscurile respective.

Din anumite puncte de vedere, atitudinile dezvăluite în studiul profesorilor Horobeţ şi Joldes reflectă realitatea economiei romåneşti a ultimilor ani. Cånd băncile se înghesuie să acorde credite, de ce să ne gåndim la riscuri financiare? Dacă şantierul „duduie“ şi camioanele fac coadă să preia comenzile clienţilor, ce fel de risc operaţional ne poate ţine treji noaptea?

O economie care, în ciuda celor mai mari prostii ale politicienilor, creşte cu opt sau chiar zece la sută şi în care inflaţia scade este asemenea unei jungle din care animalele de pradă au plecat în concediu, hrană e din abundenţă şi ultima foamete este doar o vagă amintire. Altfel spus, este Titanicul care nu are suficient de multe bărci de salvare, fiindcă nimănui nu-i mai trece prin cap că un vas aşa puternic s-ar putea vreodată scufunda. Mai devreme sau mai tårziu, economia Romåniei şi companiile sale vor da ochii cu o realitate în care creditele nu mai curg gårlă, concurenţa se ascute simţitor şi, în general, profitul necesită un efort susţinut şi bine gåndit pentru a se materializa în cont. Am aflat că, la ora actuală, marea majoritate a firmelor nu sunt pregătite pentru un astfel de moment.