«Nimeni nu garantează că acest moment ar putea însemna sfârşitul crizei.» Liderii celor mai importante 20 de ţări din lume s-au întâlnit săptămâna trecută la Londra pentru a găsi un leac comun împotriva crizei. Divergenţele au început din vreme; preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, anunţase că dacă nu va fi mulţumit de evoluţia discuţiilor, va părăsi reuniunea. Diferenţele de opinie veneau să confirme faptul că nu există o reţetă anu
«Nimeni nu garantează că acest moment ar putea însemna sfârşitul crizei.»
Liderii celor mai importante 20 de ţări din lume s-au întâlnit săptămâna trecută la Londra pentru a găsi un leac comun împotriva crizei. Divergenţele au început din vreme; preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, anunţase că dacă nu va fi mulţumit de evoluţia discuţiilor, va părăsi reuniunea. Diferenţele de opinie veneau să confirme faptul că nu există o reţetă anume pentru combaterea crizei.
Liderii europeni par să fi ajuns la un consens că scăderile de impozite nu reprezintă în niciun caz o soluţie. De altfel, ţările care au aplicat astfel de metode au operat reduceri minore, de un procent sau jumătate de procent, din impozitul pe profit sau pe venitul individual. Dar e vorba despre ţări care au un nivel ridicat al acestor impozite. Stimularea consumului e o lozincă la care s-a renunţat aproape total; o criză de supra-consum nu poţi s-o tratezi prin stimularea consumului când, de fapt, trebuie să laşi cererea să se aşeze la niveluri rezonabile şi nu s-o compari cu momentele de exces maxim.
Reuniunea de la Londra va rămâne un reper din mai multe puncte de vedere. Momentul acesta ar putea însemna începutul sfârşitului pentru paradisurile financiare, adică pentru locuri precum Liechtenstein, Monaco, British Virgin Islands sau Antilele Olandeze, în care cei bogaţi îşi puteau ascunde în mod legal veniturile, sustrăgându-se plăţii impozitelor în ţara de origine. Este pentru prima oară când se stabileşte o poziţie comună împotriva acestor paradisuri fiscale, în care banii gangsterilor se amestecă şi cu cei ai politicienilor corupţi, dar şi cu ai afaceriştilor care vor să plătească impozite mai reduse. Tot la Londra s-a stabilit ca sistemul bancar să fie reglementat la nivel mondial, inclusiv fondurile de hedging sau agenţiile de rating.
Premierul ţării gazdă, Gordon Brown, a declarat că liderii europeni au făcut şase promisiuni pentru refacerea economiei mondiale: restabilirea încrederii în pieţele financiare, repararea sistemului financiar, re-glementarea mai strictă a sistemului financiar, noi finanţări pentru instituţiile financiare, promovarea comerţului mondial, continuarea luptei împotriva încălzirii globale.
Cinci mii de miliarde de dolari! Atât îşi propun cele 20 de ţări să injecteze în economie până la sfârşitul anului viitor, acesta fiind cel mai mare stimul fiscal din istorie. Lucrurile nu sunt încă foarte clare: de unde vor proveni aceşti bani, direct din tipografie sau vor fi găsite alte surse? Care ar fi acestea?
La nivelul intenţiilor, reuniunea a fost foarte generoasă. Nimeni nu garantează însă că acest moment ar putea însemna sfârşitul crizei, chiar dacă imediat după încheierea reuniunii G20 pieţele financiare au reacţionat favorabil. Criza s-ar putea încheia într-o inflaţie cu cifre greu de anticipat. Ce ar putea aduce această reuniune este chiar mai important decât sumele vehiculate: o fărâmă de încredere…