Investiția în viitor nu se face doar pentru bunăstarea personală, ci și pentru cea a copiilor. Deloc ciudat, această „investiție“ înseamnă și asigurarea unui ajutor substanțial la bătrânețe din partea urmașilor
Veniturile de la bătrânețe, de la „pensie“, ne aduc tot mai multe coșmaruri. Nu doar nouă, românilor, ci tuturor oamenilor de pe glob. În condițiile exploziei demografice din ultimul secol (de la mai puțin de două miliarde la începutul secolului trecut până la aproape șapte miliarde în prezent), asigurarea traiului zilnic este o preocupare atât a oamenilor, cât și a autorităților. Soluția pare simplă: economisești în perioada în care muncești și te pensionezi atunci când ai pus deoparte suficient pentru a trăi tot restul vieții.
Numai că investițiile din perioada de activitate trebuie să fie substanțiale pentru a acoperi nevoile de la bătrânețe. Mai mult, ajutorul de care are nevoie o persoană în vârstă nu se rezumă la partea financiară, ci este nevoie și de sprijin fizic și psihic. Este o zonă în care principala sursă de ajutor este familia. Iar când spunem familie, este clar că primii de la care se așteaptă sprijin sunt copiii.
Să vorbești despre copii ca despre o investiție pare o blasfemie. De obicei, vorbim despre bucuria pe care ți-o aduc copiii, despre banii pe care îi cheltuim pentru bunăstarea și pentru viitorul lor, nu despre „randamentul“ pe care „investiția“ în urmași îl va aduce (sau nu) la „termen“. De altfel, nimeni nu acceptă să discute deschis despre subiectul „copiii ca investiție". Dar uităm că instinctul de reproducere este un instinct primar, iar nevoia de urmași înseamnă și asigurarea protecției atunci când nu te mai poți apăra singur.
Bineînţeles, este aproape imposibil de cuantificat „randamentul“ pe care un copil îl oferă părintelui. Mai ales în zilele noastre, când părinții, chiar și cei pensionari, oferă mai mult decât primesc. Un actor, care a preferat să rămână anonim, ne-a povestit că, în prezent, pensia pe care o are merge către copiii deja adulți, dar care au rămas fără locuri de muncă. Din fericire, actorul poate trăi decent doar din veniturile din colaborări, pe drepturi de autor.
Situații de acest gen se regăsesc în foarte multe cazuri, chiar dacă părinții pensionari nu au venituri suplimentare. Sigur, există și cazurile din cealaltă extremă, în care găsim părinți care fac tot mai mulți copii pentru a trăi din alocația acestora.
Nu intrăm totuși în amănuntele legate de relația părinte-copil, de confortul psihic al celui care știe că are urmași sau de bucuria oferită de ceea ce va fi considerată, în cele din urmă, cea mai importantă realizare din întreaga viață. Și nici de neplăcerile provocate lipsa resurselor financiare pentru a acoperi toate cerințele moștenitorilor. Creșterea unui copil este oricum costisitoare, de la asigurarea nevoilor zilnice până la cele de sănătate. Sute de lei, adică o bună parte din venitul lunar, vor merge către nevoi care anterior nașterii copilului nu existau.
Aceste cheltuieli, adăugate la „egoismul“ în creștere al societăților dezvoltate (în care oamenii preferă amânarea aducerii pe lume a unui urmaș) și la majorarea speranței de viață, ne aduc la dificultățile din prezent. Adică la scăderea numărului de contributori la buget, în timp ce ponderea pensionarilor este tot mai mare.
Crește numărul de pensionari
Fenomenul de îmbătrânire a populației ne-a adus în situația în care un salariat susține prin contribuțiile sale 1,2 pensionari. Conform statisticilor Casei Naţionale de Pensii şi alte Asigurări Sociale (CNPAS), pensia medie din sistemul public (Pilonul I) a fost, în luna iunie, de 776 lei, reprezentând mai puţin de 40% din salariul mediu brut. „În ţările dezvoltate din Europa, pensia lunară ajunge să reprezinte circa 80% din ultimul venit lunar sau chiar mai mult, din care cea mai mare parte o reprezintă pensia privată“, spune Crinu Andănuţ, directorul general executiv al Allianz-Ţiriac Pensii Private.
Un studiu intitulat „Câţi pensionari ar putea avea România în anul 2030?", realizat de profesorul universitar Vasile Gheţău de la Universitatea Bucureşti, arată că, în următorii 20 de ani, din sistemul public de pensii vor ieşi circa 3,5 milioane de persoane, dar vor intra 5,5 milioane. Astfel, numărul pensionarilor va creşte cu 50%, până la 6,2 milioane, susţine profesorul Gheţău, neincluzând pensionarii agricultori (încă 0,6-0,7 milioane). Conform studiului, populaţia va scădea, până în 2030, cu 1,6 milioane persoane, astfel că, prin extrapolare, efectivul salariaţilor s-ar putea reduce de la 4,1 milioane (în 2010) la 3,4 milioane. „Studiile demografice ne arată în mod clar că ne îndreptăm rapid spre un raport de peste doi pensionari la un salariat, situaţie dramatică pentru viitorii pensionari care se bazează doar pe pensia de la stat“, spune Andănuţ.
Deci dacă o pensie de stat mai mică de 40% din salariul mediu, aşa cum e în prezent, vi se pare extrem de mică, în 2030 pensia de stat ar putea coborî chiar sub 30% din salariul mediu, cu perspectivă de scădere continuă, întrucât orice eforturi ar face, statul nu va putea să furnizeze 60%-70% din contribuţiile deficitare pentru pensii.
Pensia de la stat va scădea
În primul rând, haideți să vedem cum am putea acoperi necesarul pentru o pensie decentă. „Cu cât o persoană este mai tânără azi, cu atât ar putea ajunge să primească o pensie mai mică de la stat, raportată la ultimul venit.
Pilonul II, complementar pensiei de la stat, ar putea aduce o pensie suplimentară, dar insuficientă. Salariaţii care ţin la standardul lor de viaţă trebuie să se îndrepte către pensiile private facultative, care ar putea completa veniturile la pensie până la nivelul dorit“, explică Andănuţ.
Într-un
Temperând într-o oarecare măsură rezultatele simulării, o persoană care acum are 25 de ani ar putea încasa o pensie viageră de pe Pilonul II echivalentă cu 60% din salariul mediu din prezent, de peste două ori mai mult decât o persoană care ar contribui de la 35 de ani şi de patru ori mai mult decât una care ar contribui de la 45 de ani.
Astfel, în condiţiile în care pensia de stat (Pilonul I) ar putea scădea la 25%-30% din salariul mediu sau chiar mai jos în următorii 20-40 de ani, pentru completarea pensiei până la un nivel adecvat (70%-80% din ultimul venit), o persoană de 25 de ani ar trebui să aibă în vedere o pensie facultativă echivalentă cu cel puţin 10% din ultimul venit.
De asemenea, o persoană de 35 de ani ar trebui să vizeze o pensie facultativă echivalentă cu 20%-30% din ultimul venit, iar una de 45 de ani ar trebui urgent să conştientizeze că, fără o pensie facultativă de 35%-45% din ultimul venit, ar fi periculos de expusă financiar la vârsta de pensionare.
„Chiar dacă perspectiva privind sistemul public de pensii este profund negativă, circa 90% din actualii salariaţi nu conştientizează asta“, arată șeful Allian-Țiriac. Declarație care ne întoarce de unde am plecat. Ce se întâmplă cu persoanele care nici măcar nu înțeleg ce înseamnă „pilonul de pensii“? Și cum vor contribui cei care nu au niciun venit?
Cel mai probabil, prin copiii lor. Urmași cărora le lasă agoniseala de o viață, dar cărora le cer echivalentul pensiei din toate piloanele și chiar mai mult. Așa a funcționat lumea înainte de a avea un sistem financiar bine pus la punct (teoretic) și așa funcționează în continuare în multe locuri de pe pământ. În India, spre exemplu, numeroase familii se opresc din făcut copii doar atunci când au un băiat, care este obligat să își îngrijească părinții.
Într-un material viitor, vom face un calcul exact și cu cât costă economisirea necesară asigurării studiilor superioare ale copilului, sumele de care are nevoie pentru „a păși cu dreptul în viață“. Iar un copil educat are, în mod normal, și venituri mai mari, adică își poate ajuta mai ușor părinții pensionari.
Citeşte şi
